Oachi

UPDATE LA TEORIA ÎNVĂȚĂRII

2012-02-02T00:28:00.000+02:00

Preambul : cine crede că va găsi informații verificate științific în acest post, pentru a le folosi ulterior fie într-o lucrare științifică, fie pentru învățarea proprie, este sfătuit să-și lărgească aria de căutare pe Google și să aleagă alte linkuri academice :) !

Am fost și încă mai sunt puțin ocupată cu niște examene. Să știți că e foarte corect spus "puțin", cred că mai mult timp aloc cu plimbatul cărților serviciu-acasă-serviciu-șamd ( se știe doar că fie și prin simpla atingere a cărții are loc un schimb osmotic de informație, da ! ) și chiar mai mult timp pierd cu examenul în sine!

În fine.

Ce revelație am avut :

Ce stil de învățat ai avut în școală, de mic copil, ăla ți se impregnează toată viața ! Adică, dacă la 14 ani ai avut stilul forceps, de intrat materia cu forța, ăla îl ai și la 40 ! Dacă ai avut stilul fluture, mai bine spus prindeai din zbor, cu fluturii rămâi cât ești tu de adult responsabil ! Mai e și binecunoscutul stil toceală, binecunoscut altora, să fim înțeleși. Despre acesta am auzit doar că, dacă-l ai, chiar și dintr-un articol de ziar te trezești făcând în minte conspecte, extrăgând ideea principală, etc.... :D!

Nu există că te maturizezi și devii mai profund, mai atent, mai conștiincios ! Aiurea ! Cum învățai in școală,liceu-facultate, la fel înveți și la maturitate !

Recunosc, sunt stilul fluture. Da, știu mamă dragă, sunt superficiala. Da, știu, sunt "geamăn" (aaa, n-are asta nici o relevanță? păcat, mi-aș fi găsit o scuză ...). Dar totuși sunt un adult responsabil și nu am copiat și nu știu cum naiba am noroc si trec :D !

Ma jos încă un postulat modern la teoria învățării, pe care l-am reținut și acceptat ca fiind adevărat imediat :))

P.S. Mai e valabilă vorba aia cu îngrășatul porcului în ajun, sau nu se mai cresc porcii ca altădată ?

P.P.S Acum mă duc la somn, dar mi-am pus ceasul să sune foarte de dimineață să mai citesc ultimele capitole rămase ”virgine” ...oare se pune ???

=))

MELODIA DE SAMBATA

2012-01-28T23:59:00.000+02:00

Aceasta este starea .
E un vis, un dor, un dans, un zbor...
In timp, dar peste timp, inainte....

REFLEXIA

2012-01-17T23:04:00.000+02:00

Un copil l-a întrebat într-o zi pe tatăl său :

”- Tată, ce sunt banii ?”

”- Privește ! ” i-a răspuns tatăl său.

A luat un ciob de sticlă obișnuită și l-a pus lângă fereastră, astfel încât copilul putea vedea in ciob, ca într-o oglindă, strada, trecătorii, mașinile.Apoi i-a spus :

-Acum, uită-te bine . Am să pun bani pe toată sticla asta. Am s-o acopăr cu bani. Acum nu mai vezi nimic din ce se petrece pe stradă. Nu te mai vezi decât pe tine.”

Asta e o poveste cu tâlc, desigur, bună a fi spusă cât ești mic și caracterul ți-i la modelare ;).

Dar eu aș merge mai departe și aș risca să zic : poate că uneori nu ne mai vedem nici măcar pe noi. Nu numai ce e în jurul nostru.

Și nu e din cauză ca suntem orbiți de bani, ba din contră : uneori lipsește chiar ”strălucirea” lui ! Și atunci ne pierdem timpul în veșnica ”goană după aur ”, o goană care te lasă sleit de puteri, iar zilele trec fără substanță una după alta.

Să stabilesc ceva : nu am nici prea mulți, nici prea puțini(bani, adică) . Nu-mi fac un scop în viață din a face averi. Nu-mi doresc nici mai mulți decât îmi sunt necesari pentru un trai decent. Nu fac nici apologia banilor și nici n-am să-i ridiculizez pe cei care o fac.

Dar ciobul meu de sticlă îmi reflectă din stradă altceva : o stare de deprimare sinistră , care pare să se extindă ca o plagă peste tot mai multe generații.

Am devenit ursuzi, opaci, cu un veșnic sentiment de neputință și de luptă fără rost, dar mai ales am devenit oameni FĂRĂ SPERANȚE. Ni s-a atrofiat chiar și talentul de a face haz de necaz . Și poate că n-ar fi cele mai rele zile din viața noastră, dar printr-un soi de osmoză ciudată, așa le simțim pentru că ne transmitem alienarea asta tristă de la unii la alții...

Cine mai spune acum ” în vremuri de restriște , să ne întoarcem la valorile de bază ale umanității” ? Ahaaa ... și cu nevoile de bază, ce facem ? Uităm că unii abia au ce mânca ? Uităm că unii mor din cauză că n-au acces nici la sistemul ăsta de sănătate, debil așa cum e el, dar e, deocamdată ... Ce facem cu nevoia de siguranță ??? Mai simțim că avem vreo siguranță a viitorului ?

E adevărat că ”banii n-aduc fericirea”, dar și continuarea cu ”dar uneori o întrețin” e-adevărată.

Mă contrazice cineva ?

MESAJ DE LA NEVASTĂ

2012-01-10T17:30:00.000+02:00

Dragul meu soţ ,

Înainte de a te întoarce din călătorie, voiam să te anunţ că am avut un mic accident de camionetă când să intru pe alee. Nu prea grav din fericire şi chiar nu am paţit nimic, deci nu te îngrijora în privinţa mea !

Tocmai veneam de la Wal-Mart şi , când să intru pe alee, am apăsat din greseală pe acceleraţie, în loc de frână... Uşa garajului e uşor îndoită, dar camioneta s-a oprit, din fericire, când ţi-a atins maşina...

Îmi pare nespus de rău, dar ştiu că un suflet bun aşa ca tine mă va ierta. Ştii ce mult te iubesc şi ţin la tine, dragostea mea ! Ataşez o fotografie, ca să-ţi faci o idee, bine?

Abia aştept să revii în braţele mele !

Sotia ta iubitoare,
Maricica

P.S.: A sunat "prietena" ta...

NEW YEAR ! NEW ME ?

2012-01-06T23:11:00.002+02:00

La mulți ani tuturor! Pe nou, pe vechi, pe sfinți , pe toate zilele de sărbătorit !

Aș fi vrut să vă anunț că o falie spațio-temporală m-a furat din locul unde supraviețuiam zi după zi și că încă nu m-am întors ... Că am căzut prin ea și mă găsiți aici :

Și că vă aștept cu drag la noul meu loc de muncă :)!

Daaar ... Nu ! N-am căzut în falia aia, de fapt cred că o caut eu mai mult decât o să mă fure ea ....

Sunt tot pe-aici, nici un ”new me”, deocamdată ! Lucrez la asta, în schimb.
Sper că voi sunteți pe ”falia” care trebuie și că timpul e îngăduitor cu voi.
I`ll be back, soon ;) !

O PROBLEMA DE MOTIVATIE

2011-11-30T16:16:00.000+02:00

Intr-o societate mereu in alergare, competitionala si de multe ori stresanta, cred ca una din problemele noastre zilnice care incepe sa se cronicizeze este legata de motivatie. Problema apare fie in sensul lipsei ei ( nu am motivatia de a face ceva ), fie in cel al identificarii ei perturbate, pervertite de sens ( am motivatia de a face ceva , dar nu e semnificativ in acest moment , sau prioritar ).

Se spune ca “o motivatie corecta este mai puternica decat forta”. Si totusi a rezolva mereu ecuatia gasirii motivatiei nu este usor, ba uneori poate fi chiar obositor! Plus ca nu este suficient sa stii ce trebuie sa faci, mai trebuie sa si vrei…. E ca si cum ai pregatit lemnele pentru foc, stii ca ai nevoie de caldura, dar nu gasesti scanteia ! Vreau sa fiu bine pregatit, sau bine-vazut, sau si una si alta, stiu ca peste 1 luna am examene, trebuie sa le trec, dar nu ma pot da jos din pat sa ma apuc de invatat ! Suna familiar  ? Uneori TREBUIE nu este egal cu VREAU . Si nici invers.
Ce ne motiveaza sa ne inscriem la un curs de arta la 40 de ani ? Ce ne motiveaza sa lasam filmele, chatul sau meciurile si sa ne cautam un loc de munca, totusi ?! Ce ne motiveaza sa rupem o casnicie dupa 30 de ani, cand aparent nu ai nimic de reprosat partenerului ?
Tot studiile mai spun despre motivatie ca ar fi acel “foc interior” , acel cumul de stimului care declanseaza anumite actiuni, procese, astfel incat sa poti obtine ceea ce iti doresti . De exemplu : sa castigi mai multi bani, sau sa ai un corp de invidiat, sau sa iti cumperi un iaht, sau sa ai o sanatate puternica, sau orice considera fiecare individ in parte ca isi doreste.
In simbioza motivatie – dorinta – actiune , cine, sau mai bine zis, cum se declanseaza scanteia ?
Legat de dorinta, o alta problema ar fi ca, de cand nu mai suntem preocupati doar de supravietuirea specie, gratie evolutiei, ne dorim atat de multe lucruri, incat putem fi derutati de prioritati ! Toate le vrem, toate sunt importante, toate necesita efort, sau timp, sau atentie. Ce sa alegem ??? Sigur ca atunci cand esti derutat, sau coplesit de prea multe prioritati, organismul trece pe “standby “ pana cand ceea ce devine cu adevarat important si imperios apasa butonul “on”.
Uneori gasim singuri drumul, alteori suntem ajutati. Poate fi repede, sau poate dura ani de zile. In ecuatia asta conteaza complexitatea dorintei/dorintelor noastre ( nu degeaba ne dorim sa ne intoarcem la simplitate, sub toate formele ei, atunci cand obosim ;) ), conteaza cat de bine ne cunoastem ( este ceea ce vreau, cu adevarat ce-mi trebuie ? ).
Si mai conteaza al naibii de mult si persoanele din jurul nostru ! Unele ne pot demotiva ani de zile prin neincredere, abuzuri, minciuni sau pur si simplu neimplicare. Si cum “omul este din natura un animal social”, e bine din cand in cand sa vedem de ce oameni ne inconjuram si cum ne pot ajuta ei… nu in sens material, fireste :) !

DAVID SAU GOLIATH ? PRIN PREAJMA PUTERII

2011-11-27T16:34:00.000+02:00

Toţi am fost, în diferite momente din viaţă, când David, când Goliath şi poate de multe ori nu am ştiut nici de ce am pierdut, nici măcar de ce am câştigat (bine ca ne-a ieşit, ce mai conteaza ?!?). Nu ştim nici ce ar trebui să facem în general sau doar într-un singur caz. Nici de ce alţii au mereu ”noroc” şi câştigă .

Mai multe aici

PUTEREA.INTRE ATRACTIE SI NECESITATE

2011-11-16T14:13:00.000+02:00

...As zice ca e evident pentru toata lumea ca puterea este un bun (poate cel mai bun )afrodisiac pentru cei din jurul persoanei puternice si cel mai bun parfum cu feromoni pentru cel ce o detine J

Mai multe despre putere, scris tot de mine J aici

MIRARE !

2011-11-13T21:29:00.000+02:00

Daca suntem atat de diferiti ca oameni( fizic, personalitate, tot, tot !), daca suntem unici ca indivizi, de ce totusi seamana povestile noastre de viata ? Cum de parcurgem aceleasi etape , sperand intr-o normalitate unica, dar de fapt doar originala ? De ce facem aceleasi greseli ca atatia altii si suferim identic cu milioane de oameni de pe planeta asta ?

Mai putem spune ca ne traim fiecare o viata proprie ? Care ar fi argumentul ? Sau argumentele, ma rog ...

Eu singurul argument pe care pot sa-l aduc e ca facem copii diferiti :) ! Sigur, cei care fac... Dar care copii duc, desigur, vieti cu nimic deosebite fata de ale altora :) ....samd.

Era doar o intrebare, ca atatea altele, care-mi zboara din cand in cand .

EQUILIBRIUM

2011-11-02T23:34:00.000+02:00

Problema : As vrea sa stiu cum arata acel echilibru pentru voi, cei care vi-l doriti si-l cautati....

Raspuns : Pentru mine a atinge o stare de echilibru cred ca inseamna a-mi mentine in echilibru ”dezechilibrele” pe care le am... Cred ca e echivalent pe undeva cu "a fi firesc", asa cum esti de obicei, cu felul tau de a fi. Acela e echilibrul tau. Nu e acelasi lucru cu a fi echilibrat ca temperament . A iesi din firescul meu inseamna ca ceva nu e ca de obicei... pot fi constienta sau nu de asta, totusi cred ca fiecare ne dam seama cand nu suntem noi insine si atunci reechilibram balanta si reintram in matca ... Nu putem ignora nimic din jurul nostru, bun sau rau, actionam pe principiul ”act and react”, dar in general ne pastram specificul propriu si individualitatea.

Cine-si mai doreste un echilibru ?

O DATA-N VIATA...

2011-10-22T00:09:00.001+03:00

Dupa Cicero, memoria este trezorierul si gardianul tuturor lucrurilor. Hmm, in cazul meu se pare ca este un trezorier foarte zgarcit cand e o nevoie imperioasa si un gardian foarte de treaba si permisiv cand n-am nici o nevoie, ba din contra !

Habar n-am de ce din cand in cand imi trec prin minte brusc si fara nici o legatura cu contextul tot felul de amintiri, senzatii, imagini din trecut. Unele foarte indepartate, incat nici nu mai credeam ca mi le mai pot aminti. De exemplu, in timp ce merg cu masina. Sau chiar cand vorbesc cu cineva, discutii profesionale nu amicale... Probabil ca or fi insemnat ceva pentru mine daca s-au impregnat in cortex si mai blitzeaza din cand in cand...

Mi-am amintit astfel cum miroseau serile a focuri de toamna pe ulita, asteptand sa ma urc in masina si sa plec spre oras ... Cum in arsita zilelor de vara urcam pe-un deal cu baloti de grau si vedeam toata valea, cu Bistrita scanteind si eu ma gandeam ca iar m-au lasat ai mei la tara sa ma plictisesc duminica ...Cum se vedeau stelele intr-o noapte ...magica ;) ...Multe. Prea multe, chiar !

Asa se nasc probabil unele revelatii.

In seara asta mi-am recunoscut ca sunt o moldoveanca get-beget, pana-n varful degetelor de la picioare :) ! Care picioare incep sa salte singure fara sa le pot stapani defel cand aud un cantic moldovinesc :) ! Nu ma pot abtine sa nu tresalt cand le aud pe Sofia, pe Laura Lavric si preferata mea ... Daniela Condurache :).

Iar ce este mai culmea pentru mine e ca habar n-am cum, sau cand a aparut pasiunea asta pentru cantecul si jocul popular, pentru ca n-am avut nici o legatura cu ele cand eram copila ! Ba din contra, nu puteam suporta sa le aud la radio, la TV, dansuri populare n-am facut, de dansat nu dansasem niciodata ...

Imi aduc aminte din copilarie ca duminica dupa-amiaza la televizor numai asta aveam si ma cuprindea exasperarea ! Normal ca ma plictiseam ...

Si totusi ... m-am trezit cu ... pasiune e mult spus ...cu placerea asta care uneori chiar ma emotioneaza daca vad ceva deosebit....

Atat de neinteles a fost , incat mi-am dorit-o la nunta pe ...Daniela Condurache :) ! Nici intr-un vis nu visasem ca am sa-mi doresc asta :) ! Si a venit ... si cu Laura Lavric ;) ...

Am revazut-o in seara asta pe Laura Lavric la ” O data-n viata ” .

Mi-am adus aminte (tangential) ca acum ... niste ani, jucam pe batutele ei epuizante si parca fara sfarsit . La nunta mea.

Si ce daca ?
A mai cazut o stea ...

LA TIMPURI NOI, TOT NOI ...

2011-10-18T00:33:00.000+03:00

De ce nu am mai scris - in afara de banalul si ultrafolositul nuam ... nuam timpchefinspiratieumor ? Adevarul e ca in afara de asta nu prea mai exista alte motive, deci sa zicem doesn`t matter si sa trecem mai departe.

Totusi, ca sa spun asa, pe ultrascurte, ce am mai facut in ultimul timp, tre` sa mentionez :

Mi-am mai dat ceva in plus de facut la serviciu ( adica daca tot a plecat cineva, de ce sa mai angajam ? fac io ! bine ca nu e varianta in engleza, desi s-ar potrivi cumva ! ), deci sunt 3 in 1 . De unde acum catva timp nu stiam cum sa fug literalmente de munca mea, iata-ma afundata si mai tare in ea ! Deh, schimbarile nu vin numai in sensul in care te astepti tu sa vina, adica sa evadezi intr-o tara calda, cu plaja si palmieri, jumatatea ta sa prinda peste si tu sa il gatesti, sa inotati toata ziua, iar noaptea ... cumva ca in Laguna Albastra :D ! Nu ! Vrei sa muncesti ?!? Atunci ia de aici, inca si inca !

Mi-am facut cont pe FB . Si stau mai mult decat mi-am propus. Au observati si altii :) . Spre exemplu : "Postezi pe facebook in mod constant si spui ca ai o gramada de treaba! Eu cunosc real mai multe din persoanele pe care le cunosti tu virtual ! Dar eu nu am timp sa stau pe facebook...............desi se spune ca daca nu esti pe facebook nu existi ! Oare ?" Cine mi-a trimis mesajul ?!? My dad !!! Observatie partial intemeiata, pentru ca n-a vazut si ca scriu seara... Evident ca pasul urmator a fost sa-l scot din lista, e suficient ca e in lista zilnica de vorbit la telefon, sau chiar vazut ... Sa ma mai urmareasca si pe facebook :) ?!?

Acum recunosc ca imi si place ... mai ales pentru toate lucrurile noi pe care le afli cu o viteza aproape inspaimantatoare !

Legat de asta, pot sa zic fara nici o retinere ca facebookul a luat locul ferparelor de altadata. Vrei sa afle toata lumea ca nu mai esti maritata ? Schimba-ti statusul in single ... Vrei sa stie lumea ca esti intr-o relatie, dar mai e loc de schimbari ? Scrie " it's complicated" ... Casatoria, nasterea, logodna, decesul sunt deja banale ... Va spun cu toata sinceritatea ca am aflat de 4 prieteni ai mei ca : 2 s-au despartit, apoi erau in cautare de noi relatii cu men and women ( asa mi-am dat seama ca s-au despartit :) ), apoi s-au recasatorit. tot ei 2... pe facebook. Alti 2 s-au casatorit intre ei ... si n-au spus la nimeni, eu facand greseala de a trimbita in familia doamnei felicitarile de care n-avea nimeni habar !!! Recunosc, m-am simtit cam prost, dar daca vroiau sa fie secret presupun ca nu scriau despre asta, nu ? :D

Mi se par totusi de-un comic absurd toate acestea, dar ... presupun ca trebuie sa fim progresisti si sa avem "open mind" ...

Ce nu imi place : dependenta si faptul ca (cel putin mie imi) distruge creativitatea ( cel putin pe moment :) ), daca `oi fi avut-o !

Cam atat deocamdata. Promit sa mai aduc vesti din tara celor care se imprietenesc in ritm ametitor, pacat ca doar virtual ...

A ! Am mai si racit ! Cobza ! De fapt, acum transmit din fular si paturi , cu ceaiuri si frectii !

Toate cele bune va doresc ;) !!!

SPINNING AROUND

2011-09-26T00:56:00.001+03:00

Să zicem că ești tânăr, nici prea mult, nici prea puțin ....între 30 și 30 și ceva de ani e ok ?

Ai avut câteva experiențe în viață care îți dau dreptul să zici că n-ai trecut chiar ca gâsca și că știi ce vrei de la ea... de la viață, nu de la gâscă :) ...Ba poți să zici chiar că știi și cum sunt oamenii, desigur nu te consideri doctor docent în materia asta, dar nici nu te poate prosti cineva chiar așaaa cu una cu două !

Ai avut și câteva relații de prietenie, mai mult sau mai puțin serioase ... numărul lor depinde de : sex ( ca să fie clar, masculin sau feminin ;) ), câtă libertate ți s-a dat sau ți-ai luat când nu erai independent de mama și de tata, câtă dorință ai avut fie de a "experimenta", fie de a nu rămâne singur prea mult timp ( nu vă gândiți la disperarea de a rămâne singur, e altceva ...) și nu în ultimul rând de noroc ... Evident, norocul e privit pur subiectiv, unii pot spune că au avut noroc să aibă cât mai multe "experiențe", alții il văd ca pe un ghinion că tot au trebuit să caute, să caute,să caute persoana potrivită și căutarea asta , deh, a presupus cunoaștere :) ....

Și la un moment dat apare acea persoană care îți va da încet, încet tot universul peste cap !

Ca să fie clar, nu vorbesc despre acele relații împlinite, echilibrate, luminoase.

Vorbesc despre acelea care îți dau semnale și chiar iți spui în gând că nu au cum să fie altceva mai mult decât de ... conjunctură ! Cu toate astea, ce conspirații se nasc în univers de te trezești cumva însurat, măritată, înțepenit/ă deci într-un ansamblu conjugal pe care nu îl visai când erai un visător și cu siguranță nu așa ți-l dorești ? Ce te face totuși să spui acel DA ? Ce vârtej de evenimente te amețește ca în final să "clachezi" ?

Văd în jurul meu perechi create artificial, unii chiar recunosc că nu și-au dorit de fapt o căsătorie, dar a fost o chestie de ...conjunctură ...și aproape toți dau din umeri, aruncând vina pe implacabila fatalitate !

Lucrul care (nu știu de ce) mă doare cel mai tare este să văd cum sunt implicați și afectați copiii. Aproape că sufăr văzând că nu au acel mediu plin de dragoste și liniște și echilibru care se spune că ar trebui să fie ... Am auzit și teoria că "nu plec/divorțez pentru copil/copii"... Chiar dacă nu sunt scandaluri și violențe, chiar dacă mama și tata sunt împreună, cât de benefică este o relație RECE ? Sunt gesturi mărunte, care poate pentru unii nu contează zicând că sunt neobservabile, gesturi de tandrețe neostentativă, care ar trebui să facă parte din ritualurile zilnice și pe care copilul să le perceapă , poate mai intâi involuntar, inconștient, dar să aibă parte de căldura relațiilor dintre părinți ... Incă nu am găsit un răspuns la dilema a sta într-o căsătorie de dragul copilului versus divorț, știut fiind cât de traumatizant este și acesta din urmă și știut fiind și că un copil își dorește alături ambii părinți, no matter what ! Dar pentru dezvoltarea lui de mai târziu, cât de bine poate fi ?

Și atunci, de ce nu putem să alegem cât de bine putem noi, măcar de dragul copiilor ce vor fi să vină?

Oare teama de singurătate să fie încă cea mai mare teamă interioară a timpurilor noastre ? Sau a fost dintotdeauna ?

O INSPECTIUNE

2011-09-13T16:28:00.001+03:00

Am descoperit recent asta ... Savurati si voi :) !

Profesorul: Că-z onorat domnul inşpectore va binevoi doară un momănt să asculke aplicaţiunea metoaghii intuikive.
Inspectorul se aşază, scoate carnetul şi condeiul şi ascultă.
Profesorul: Mă prostovane, tu ala ghe colo... Spune-ne tu doară: ce iaşte, fiinţă şi ce iaşte lucru, mă?
Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu mişcă, şi fiinţă pentru că mişcă.
Profesorul: No! Dar ornicul meu... prostule! Fiinţă-i ori lucru?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: Că-z doar mişcă, mă! auzi-l. (Bagă orologiul în urechea elevului)
Elevul (ferindu-se): Da', dacă nu-l întoarcem, nu mişcă.
Profesorul (satisfăcut): Bravo! (către domnul inspector); ş-apoi doară ăsta-i ghintre cei meghiocri... Bine! (Elevul trece la loc). Tu, mă, alălalt ghe lângă el... Câke picioare are boul, mă?
Elevul: Patru, dom'le!
Profesorul (vesel): Ei, pe dracul că-z doar n-o ia aibă şăpke!... Şi ce e boul cu patru picioare? Lucru ori fiinţă? Ha?
Elevul: Fiinţă, dom'le!
Profesorul: Dar masa, fiinţă-i?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: No, că-z n-are şi ea patru?
Elevul: Da, dar nu se mişcă, dom'le!
Profesorul (şi mai vesel): Ei, pe dracu' să se mişte... poake doar cu şpirikismus!
Inspectorul (tuşeşte tare şi caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta?
Profesorul: Anibal Ioanescu.
Inspectorul: Răspunde bine.
Profesorul (cu siguranţă): Că-z ăsta-i ghintre cei bunişori... No! la gheografie acuma... Mă! tu ghe colo... Spune-ne tu doară toake ştakele Europei.
Elevul: Franţa, dom'le!
Profesorul: Franţiia, bine!
Elevul: Anglia, dom'le!
Profesorul: Iaşte!
Elevul: Germania, domle!
Profesorul: Ghermania!
Elevul (se porneşte repede. Profesorul dă din cap afirmativ la fiece nume de stat, cu satisfacţie şi cu mândrie) Elveţia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, România, Serbia, Muntenegru şi Grecia... dom'le!
Profesorul (incruntindu-se): Şi apoi mai care mă?
Elev l: Atâtea, dom'le!
Profesorul (începând să scrâşnească): Dar Spania, mă?
Elevul (intimidat)! Şi... Spania, dom'le!
Profesorul (mai aspru): Dar Spania, unghe-i Spania?
Elevul: ...?!
Profesorul (magistral): Şpania-i lângă Portocalia, mă boule, şi viţă-versa!
Elevul (aiurit): Şi... Spania şi Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce în ce mai sus): şi mai care?
Elevul (pierdut): Viţăvercea, dom'le!
Profesorul (indignat): Nu Viţăversa, mă! Dănimarca, mă! Daněa, mă! (şoptind ameninţător printre dinţi): Dania tătână-tău!
(Energic); Merji la loc, boule!
Elevul pleacă obidit la loc.
Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a ştiut destul de bine.
Profesorul (încă fierbând de ciudă): Pe dracu' ştiut! Traiane Ghiorghiescule! Vină tu... Spune-ne tu doară, s-audă şi onorat domnul inspector: dacă sunt în lume apoi câke la veghem doară, cine le-au făcut pe toake?
Elevul (sigur): Natura, dom'le!
Profesorul ( zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu', Natura!... Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prostovane?
Elevul: Dumnezeu, dom'le!
Profesorul: Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău şi mumă-ta!... No, acuma... noi, românii, musai doară să şkim pe cum că; ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?... spune!
Elevul (energic): De la Traian, dom'le!
Profesorul: ( făcând cu ochiul inspectorului care stă în admiraţie): Şi cine era Traian?
Elevul: El era om bun!
Profesorul (emotionat): Bun drăguţul ghe el, zic zău lui Dumnezeu bun... Şi cu cine s-au bătut el?
Elevul (brav): Cu Turcii?
Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Ca-z unghe erau Turcii pâna atunci în Europa... Mai târziu doară apoi s-au ghescoperit turcii... (Puternic): Cu dacii, mă!
Elevul (mai tare): Cu dracii!
Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-au bătut! Dar mai apoi, ştefan cel Mare şi Michaiu Bravul cine au fost?
Elevul (mândru): Ei erau oameni buni.
Profesorul (aprobând cu tărie): Buni, mă!... Şi s-au bătut...
Elevul (cu multă mândrie naţională): Cu draci!
Profesorul (entuziast): Cu draci! Zic zău lui Dumnezeu! Merji la loc!... Bravo, prostovane. (Către inspector, care e transportat):
Că-z ăsta doară iaste un şcoler emininke!
Inspectorul: Are şi mult talent!
Profesorul (cu siguranţă): Ei, pe dracu talent!... că talent nu-i doar ghe vreo samă! Asta-i lucru anticvat... Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în aplicăţiune!... No, la muzică acuma... Spune-ne, Popăscule: ce-i muzica?
Elevul: Muzica este care cântă, dom'le.
Profesorul (nemulţumit): Nu aşa loază^! Nu cuvânta doară ca râtanii... vorbeşte ca şcolerii. Dă-ne tu numaighecât ghefiniţia chiară şi aghecvată!
Elevul: Muzica este...
Profesorul: Ce?
Elevul: Este când...
Profesorul (foarte nemulţumit şi repetând definiţia): Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile într un mod plăcut... (printre dinţi, aparte, şcolarului): Ia seama doară să nu ţi le gâghil eu ţie într-un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieşire).
Inspectorul (se ridică; copiii fac şi ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda dumitale e admirabilă...
Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoda lui Peştaloţiu.
Inspectorul (urmând): ... Şi zelul dumitale vrednic de laudă... (Către elevi): Voi, băieţi, căutaţi a profita de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi aşteaptă mult patria, România, pentru viitor!
Profesorul (conducând cu multe reverenţe pe inspector şi încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule Inşpectore? Apoi dacă-s porci şi n-au ghestulă aplicăţiune!

Genial :)) !!
Si alta ....de vazut !

O REVELATIE DE-A MEA ...

2011-09-03T22:31:00.000+03:00

Se spune ca in viata iti duci singur crucea. Vorba ar putea fi analizata mult si des, dar nu asta vreau sa fac, era doar un punct de plecare.Sau mai degraba de finish ...

Asa cum mi se intampla cateodata , ma pocnesc unele revelatii in timpul unor activitati de 2 lei ... De exemplu azi ma pregateam sa ies din casa si in timp ce ma incaltam, am realizat brusc ca nu ma mai stresez pentru ce-ar putea zice si gandi niste neamuri despre fapta/faptele altor neamuri :) ..... Ba mai mult, nici nu ma mai intereseaza ce s-ar putea intampla ....Nu ma mai intereseaza decat ceea ce priveste strict faptele si spusele mele.... si-atat. Nu mama, nu tata, nu bunica, sa nu mai zic de vecini ....

Pentru ca nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt de felul meu asa...mai perfectionista, in sensul prost inoculat pe timpuri taranului roman ”sa nu te vorbeasca nimeni de rau” . Si daca nu vreau sa ma comenteze pe mine, ani de zile am extrapolat dorinta si la cei din preajma mea. Uitand de fapt ca nu sunt stapana si nici macar responsabila pe faptele lor ! Asa incat ma simteam uneori prost, sau rusinata, sau vinovata, pentru critica facuta la adresa unor persoane apropiate, probabil pe principiul ”cine se-aseamana s-aduna ”, desi nu semanam, doar ne ”adunam” ...cateodata :) ....

Si cati dintre oameni nu s-au simtit rusinati si ei de faptele altora, de parca ei le-ar fi facut ?

In viata operam de multe ori cu situatii ipotetice . De multe ori ele sunt atat de indepartate si atat de putin probabile si cu toate astea mintea noastra nu se poate opri sa nu le aseze in scenarii care necesita un maaare consum nervos ! Dar chiar daca s-ar intampla, nimic din ce s-a intamplat deja nu poate fi schimbat....

Ar trebui sa invatam sa nu mai preluam din problemele altora si sa ne concentram strict pe cele proprii. Tine de indiferenta ? Sau de o iubire mai putina ?

Nu stiu, dar stiu ca nu voi mai chema nici ”politia”, nici ”pompierii” ( adica instantele mele moralizatoare ) decat in cazul meu ...Pentru ca, nu-i asa, fiecare isi duce singur crucea ...

NIMICURI

2011-08-26T17:09:00.000+03:00

M-am trezit deodata cu prea mult timp ...
Desi am timp, n-am chef. Desi n-am chef, parca as vrea. Cand parca aproape scriu, vine un val de "asa nu" si sterge tot ...si ma opreste ... Iar !
Comunicarea mea s-a comprimat, poate din cauza caldurii, poate ca vara nu e benefica pentru creativitatea mea, sau poate inca mai acumulez ....Poate inca mai caut raspunsuri si incerc sa le gasesc de data asta cu sufletul si nu cu mintea ( de parca ar fi posibil :) ....).
See you later :) !

APROAPE DE ... "APROAPE"

2011-08-08T23:48:00.000+03:00

Cred ca putine nevoi sunt in lumea asta ca nevoia de ...aproapele nostru.
Putem sa ne satisfacem mare parte din nevoile noastre muncind, visand, planificand, luptand... Chiar si nevoia de iubire ne-o putem implini sub o forma sau alta...
Dar cred ca nevoia de aproape, de a simti pe cineva aproape, e altceva... mult mai subtil, la un nivel mult mai profund...Si nu o putem indeplini atat de usor, depindem atat de mult de ceilalti ...
De fapt, ce inseamna a simti pe cineva aproape ? Care sunt sensurile pe care le dam de cele mai multe ori ? Nu este acelasi lucru cu a iubi pe cineva, desi nu se exclud ....Cineva pe care il simti aproape e categoric cineva care te intelege, cineva care te ajuta , cineva care iti intinde o mana cand ai nevoie de ea, iti da un umar pe care sa te sprijini, caruia i te confesezi si ti se confeseaza, cineva cu care ..."rezonezi" ... E sinonim cu prieten ? Ce sensuri mai sunt ?
Paradoxul este insa ca distanta fizica n-are o prea mare importanta, deci poti fi apropiat cu cineva din celalalt capat al globului, dupa cum cineva care sta langa tine poate fi de fapt la mii de ani lumina de tine :)....
Dupa cum nici un om care gandeste identic cu tine , aveti aceleasi convingeri, nu este obligatoriu sa te simpatizeze, ba mai mult sa incerce sa se apropie si in plan personal de tine ...
Atunci, ce ii face pe oameni sa isi doreasca sentimentul acesta de apropiere, comuniune, rezonanta, cu alti semeni de-ai lor ?
Sa fie doar specificul rasei umane si nimic mai mult ?

BUNATATEA, INTRE REALITATE SAU PROSTIE

2011-07-23T00:56:00.000+03:00

Prinsa in ultimul timp in niste dileme existentiale (:D) , am dat cautare pe net sa vad ce (mai) inseamna a fi bun, ce inseamna bunatatea ... Dincolo de explicatiile stiute ( a face bine, a darui iubire, a darui ..., a accepta pe oricine asa cum este, etc.etc ...), n-am gasit nimic care sa ma multumeasca . Platitudini...

Nu suntem buni, oricat de mult ne straduim sa fim, sau mai bine zis nu suntem 100% buni. Unii spun ca este usor sa fii bun cand esti fericit, sau cand iti sunt implinite majoritatea nevoilor, dar foarte greu, aproape imposibil cand esti ranit, sau suferi.

Totusi, care mai sunt limitele ? Mai este valabil principiul intoarcerii celuilalt obraz cand te loveste cineva ? Mai crede cineva in el astazi, sau a ramas doar o predica buna de spus ( nu si de facut ) de catre preoti ?

Ridici mana, ca sa parezi o lovitura, sau mergi mai departe si lovesti chiar, ca sa previi o alta ?

Eu recunosc, nu lovesc. Dar as putea sa o fac foarte usor din vorbe. Mai mult decat sa ma apar, stiu ca pot sa lovesc dintr-o singura fraza pana in strafundul sufletului . Si totusi, nu o fac. Dar ma simt sfasiata (uneori ) intre impulsul de a o face si intrebarea "DAR PENTRU CE ???"

Pe de alta parte, cred ca unii prieteni se intreaba cum de nu fac totusi nimic . Si astfel ajung sa ma intreb : e normal sa nu faci nimic ? E ceva in neregula cu mine ? De ce sunt asa ?

E clar, cum bunatatea in forma ei pura nu exista, inseamna ca buna nu sunt, atunci nu-mi ramane decat prostia? Ce este intre ele ?

OSHO

2011-07-16T00:54:00.000+03:00

În general, oamenii nu caută să-şi eleveze conştiinţa. Dimpotrivă, ei trăiesc prin mintea colectivă a societăţii, prin psihologia maselor, urmând orbeşte mulţimea din jurul lor. Conştiinţa este un fenomen individual - pe care trebuie să-l creezi singur. Societatea nu te poate ajuta; dimpotrivă, ea te va împiedica în toate modurile posibile să devii cât mai conştient. Societatea nu are nevoie de oameni rebeli, ci de roboţi care să respecte status-quo-ul, stabilimentul, biserica, statul. O fiinţă rebelă este periculoasă, deoarece ea nu va accepta nimic care i se impune din exterior, nimic care este în contradicţie cu trăirea ei interioară - şi va crea această revoluţie interioară şi în ceilalţi.

.........................................................................................................................................................

Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, eu n-am să-ţi spun să renunţi la acele pietre, ci am să-ţi spun doar: "Fii atent şi mai uită-te o dată!". Dacă vezi singur că nu sunt diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mână de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci un efort mare, îţi va trebui o mare voinţă să le mai cari. Însă nu poţi să le mai cari mult. O dată ce ai văzut că sunt inutile, fără rost, nu se poate să nu le arunci. Şi o dată ce ai mâinile goale, cauţi adevăratele comori. Iar adevăratele comori nu se află în viitor. Adevăratele comori se află aici şi acum.

............................................................................................................................................................

Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.

MINTE/MA-DEZ MINTE/MA

2011-07-14T23:58:00.000+03:00

Mintea mea e ca o "fiara" care trebuie mereu hranita...Uneori mai adoarme, dar niciodata nu-i stiu durata "somnului" ... si nici cand o apuca ...

O parte buna e ca nu trebuie nici sa ma tem, nici sa ma feresc de ea .

O parte proasta e ca nu stiu daca uneori primeste "ce-i mai bun" :) . Nu, de fapt stiu ca ar putea primi mult mai multe lucruri si mult mai bune, dar ... asta e !

De fapt, daca ma gandesc bine, are mai multe puncte slabe decat tari :

Alearga dupa himere ( de foarte multe ori - n.red.), lucreaza uneori prea intens (de multe ori neproductiv - tot n.red.) si creeaza insomnii , analizeaza prea mult, despica prea tare si trage concluzii fara sa salveze omenirea, ba chiar nici pe cei care vrea sa-i "salveze" cu un sfat nu reuseste ... nu poate rezista la ciocolata , ba se lasa chiar stimulata de aceasta, dovedindu-si slabele-i puteri volitive....se lasa usor cucerita de alte minti si nu reuseste sa se impuna in fata inimii ... cred ca ajunge, altfel ar simti ca am criticat-o prea tare :D.

Puncte tari ? Habar n-am ! Voi sti cand isi va dovedi utilitatea absoluta (daca va avea - n.red.finala ) !

DESPRE CERTURI, IRONII SI ALTE LUPTE

2011-07-10T01:06:00.000+03:00

Cand doua persoane isi disputa un punct de vedere, inevitabil apare o batalie in planul ideilor materializate in cuvinte. Aceasta e varianta simpla.

Cand ele isi disputa mai multe puncte de vedere, ba chiar un spatiu fizic personal, cum este intr-o familie de exemplu, nu mai e doar o batalie, apar mai multe lupte , ba chiar un intreg razboi....

Razboi verbal, fizic, emotional, surd sau zgomotos, cu escaladare a conflictului rapida si atunci se poate termina mai repede, sau dimpotriva, cu tactici gandite, premeditate, cu impacari de suprafata si neconvingatoare, iar razboiul tactic poate lungi "boala" si o viata ....

Unii spun ca e mai bine sa te certi din cand in cand, pentru a permite tensiunilor sa rabufneasca, sa depresurizeze un conflict.

Altii spun ca nu e bine, cuvintele ranesc, lasa semne si atunci mai bine iti musti limba si astepti sa treaca furtuna.

Personal, nu sunt adepta nici unei situatii. Nu cred in certuri, dupa cum nu cred nici in taceri.Ambele ranesc, desi se spune ca ignorarea e mai rea, e ca si cum nu ai exista ...

Nu cred nici in ironii. Se spune ca ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora. Cand te ironizez, incerc sa te reduc ca individ la un nivel mai jos decat al meu, sa iti arat ca nu esti atat de bun pe cat te crezi....De ce ? Evident, sa ma situez eu la un nivel superior si sa iti arat ca nu ma meriti, ba mai mult, iti fac un favor de fapt, ca iti acord atentia mea ...

Cred in comunicare. Decenta, rezonabila, argumentata.

Cred in ascultare. Activa, proactiva, a mea si a celuilalt.

Fara acestea doua, nici o relatie nu ar putea exista cu-adevarat si pe deplin.Restul sunt amagiri.

Cred in prezumtia de nevinovatie.

Si mai cred in bun simt.Nu in sensul politetii, desi daca macar asta ar fi si n-ar strica, ci in sensul de a nu rani pe celalalt, stiut fiind cat de tare pot lovi uneori cuvintele...

Da stiu, e foarte greu sa te abtii, dar e atat e usor cand te gandesti daca tu ai putea suporta sa (te) auzi ....

LUMINA

2011-07-06T05:15:00.001+03:00

Nu stiu cand vei veni.
Dar stiu ca atunci cand te vei apropia, lumina mea se va imparti in doua si jumatate te va astepta la coltul strazii. Iti va infoia crengile brazilor si iti va inteti ciripitul pasarilor. Iti va scoate in cale o pisica alintata( sa fie a mea ?), si iti va bate din pleoapele a doi norisori sa stii ca aproape ai ajuns...
Iar cand ne vom intalni, lumina se va intregi si va lua forma unui cerc.
Si-atunci vom sti.

VECINII DE LA 5

2011-07-05T00:14:00.000+03:00

Pe cand eram copii, toate zilele noastre coborau, urcau si se invarteau in jurul blocului. Era un bloc mare, de 10 etaje, cu oameni abia mutati si cu multi copii, in general mici ... Asa se face ca aveam prietene si prieteni de la parter pana la etajul 8...... Adultii legau si ei prietenii, desi mai putine ca ale noastre, care nu mai reuseam sa lungim zilele spre seara numai sa nu ne ducem in casa !

In acele vremuri, a aparut o pereche noua de vecini. Vecinii de la etajul 5. Tineri, mici de statura, foarte tacuti si dupa cum s-a vazut in timp, foarte misteriosi. In niste vremuri in care peretii blocurilor vorbeau despre tine orice, a fost o mirare perpetua aceasta familie care nu avea nici copii ( si nici nu au mai avut....), nu isi facea nici prieteni, nu primeau nici alti prieteni, desi erau placuti la infatisare si politicosi ... Si mai presus de toate, nimeni nu putea spune nimic despre ei !

Cand am mai crescut putin, copii frumosi si nebuni ce eram cutreieram toate padurile si muntii ce ne inconjurau ca niste iezi neobositi. Atunci i-am vazut de multe ori si pe ei 2 , doar ei 2, pe-aceleasi carari, pustii de-altfel, cu toate ca se vede ca nu chiar atat de pustii cum credeam noi. Si mi-au placut !

Multi ani au trecut de-atunci, eu una acele carari nu le-am mai batut desi am descoperit altele si nici la ei nu m-am mai gandit. Pana acum.

I-am revazut duminica aceasta. Ma intorceam spre casa si m-am gandit sa rup firul soselei si sa merg pe drumuri mai putin umblate, la marginea muntelui si la marginea lacului. Speram sa vad poate lebedele , dar n-am avut noroc de data asta.

Erau in fata mea, ca de obicei doar ei 2, pe un drum colbuit care ducea spre coada lacului . Si isi vorbeau. Ea povestea molcom ceva si el zambea discret in colturile gurii. Si lasau asa o impresie puternica de intimitate, de ceva de nepatruns de un ochi strain, incat m-am emotionat !

Mi-am zis ca e incredibil cat de frumos au trecut impreuna prin viata, daca si la aceasta varsta inca mai fac plimbari(lungi!) impreuna, inca mai au ce sa-si spuna, inca isi mai pot zambi de parca doar celalalt are cheia secreta a gandurilor lui ...Deci poti sa traiesti o viata fara sa ai nevoie de public, de anturaj, fara sa te uzezi in doi fara copii, fara sa vrei altceva doar de dragul a altceva !

Si brusc mi-am dat seama ! Nici nu trebuia sa vad duminica alte lebede.... Universul mi i-a scos in cale pe ei ...Ei doi erau "lebedele" mele !

TELEGRAMA

2011-07-01T21:35:00.000+03:00

‎...deci am sa incetinesc putin si am sa las sa coboare la prima statie cateva vise. Mi-au spus ca vor sa fie culese de tine, ca va cunoasteti si ca langa tine o sa le fie mai bine ...

Le-am spus ca n-am vorbit cu tine, nici macar nu stiu daca le vrei si daca ai loc sa le cresti, dar n-au vrut sa inteleaga. Deh...vise, na !

Asa ca sper sa gasesti telegrama asta in cutia ta plina de ganduri si alte 1000 de telegrame, inainte de a o lua vantul... Sa faci loc, sunt vise care merita ...

ONE AND ONLY ....

2011-06-29T00:29:00.000+03:00

Daca m-ai chema, ar zvacni

O mie de pasari in colivii ;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni !
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu !

NINA CASSIAN - Dezghet

COMPASIUNE ! PE UNDE MAI UMBLI ?

2011-06-25T16:16:00.000+03:00

Cred ca sunt unii oameni care trec prin viata fara sa stie ce inseamna compasiunea, rezonanta la problemele altora si in general mila. Si mai cred ca , chiar daca soarta ii incearca cu probleme grave din care ar trebui sa invete ceva, o parte din ei ( hai sa nu zic o mare parte, ca n-am cum masura ....) nu invata nimic. Ba mai rau chiar, acumuleaza ura si ciuda impotriva celorlalti care nu sufera ca ei, care nu sunt loviti ca ei si care in general nu sunt ... ei !

Nu pot sa nu ma intreb, oare suferinta ii inraieste ? Desi parerea mea este ca nu, nu suferinta, ci eul lor interior este egoist si rau . Si nici o experienta din viata nu ii poate schimba. Pe de alta parte, eu una n-am vazut nici o persoana buna la suflet care sa fie lovita de viata si sa isi invenineze sufletul cu pelin la adresa altora... Adica ori esti bun, ori nu esti ! No matter what !

De ce sunt atat de dezamagita ? Din cauza unor comentarii citite la un articol si pe care le-am simtit inveninate gratuit ...Spun din start ca n-aveam nici o treaba cu ce se propunea de o parte si de alta, dar m-a izbit vehementa unora cu care refuzau un drept la viata al altora ... Dincolo de suferinta pe care am simtit-o la unele persoane care comentau, nu pot sa nu ma intreb de ce se erijeaza ele in Dumnezeu, dand verdicte cu tu ai dreptul sa traiesti, dar tu nu, mai asteapta ?!? Si de ce mai ales, data fiind durerea pe care au simtit-o, refuza dreptul la suferinta al altora, recunoscand doar dreptul lor si a celor care au aceeasi suferinta ca ei ?

Nu pot sa nu ma intreb cu disperare, ce ne face sa fim atat de rai, degeaba ?

Cand o sa invatam ca toata lumea are dreptul la suferinta si la a lupta impotriva ei ?

SUNT UN ORB

2011-05-31T00:49:00.000+03:00

INTRE "PICK ME" si "I PICK YOU ! "

2011-05-26T18:29:00.000+03:00

Am admirat intotdeauna, cu mai multa sau mai putina invidie in functie de context, acele femei care stiu sa obtina ce vor, dar mai ales barbatul / barbatii doriti. Se spune ca nici un barbat nu alege o femeie, ci femeia il alege pe el. Mai mult sau mai putin subtil, mai mult sau mai putin rapace . " Barbatul vaneaza femeia pana cand ea il prinde " - autor necunoscut ... care am sentimentul ca este un barbat ... destept totusi :) .

Cum balanseaza o femeie intre dorinta de a da de stire ca este interesata si reticenta impusa de o educatie perimata, in virtutea careia nu femeia trebuie "sa faca primul pas" ? Pe unde se mai situeaza azi preferintele femeilor si barbatilor deopotriva vis-a-vis de acest aspect ?

A modificat generatia youtube procentul de indrazneala feminina, de independenta erotica ( sunt libera sa te aleg eu si nu mi-e rusine sa iti spun, arat, manifest ! ), sau barbatii au primit mai departe pe subtile canale arhaice evlavioasa conceptie ca femeia nu trebuie sa fie indrazneata si il asteapta sa fie culeasa ?!?

Sau de fapt indrazneala a venit de ambele parti in valuri mai mari doar pentru ca fiecare, indiferent de sex, se poate ascunde intr-un mediu safe, dupa un ecran care ii da senzatia ca poate spune orice ? Poate ca acum monitoarele nu sunt altceva decat vechile masti de carnaval care ne permit sa fim oricine...

In fine, asta e alta idee.

Pornisem in mintea mea de la intrebarea : ce facem ? Asteptam sa fim alese , sau alegem ? Mai bine zis, cum alegem ? Noi primele, sau dam semnale discrete ca vrem sa fim "culese" :) ? Si daca suntem atat de discrete incat vizatul nu vede :) ? Ce mai facem atunci ???

Cu toate ca exista unanimitate de opinii ca seductia este o arta, nimeni nu s-a gandit sa o propuna ca materie. O invatam din mers, dupa ureche si dupa clisee. Si de foarte multe ori prost ! Noroc ca oamenii se mai si indragostesc fara ajutoare, la prima ,a doua, a noua vedere , ca altfel, daca am sta dupa seductie, natalitatea ar suferi drastic :) !

Very funny :) !

INCA UN VIS. DE NOAPTE

2011-05-21T00:55:00.000+03:00

Toata lumea viseaza ( chiar si orbii , da ). Dar nu toata lumea viseaza color. Toata lumea are in general aceleasi tipuri de vise ( alergare, zbor, cadere ....si nu numai ). Desi nu toata lumea isi aminteste de ele. Toata lumea viseaza numai despre ceea ce cunoaste, desi nu toate visele sunt despre ceea ce par a fi ( cateodata ce pacat !).

Eu in schimb am vise in care ma indragostesc si care intodeauna sunt color si pe care mi le amintesc intotdeauna ! Din care ma trezesc cu gandul de a adormi la loc si de a duce visul mai departe . Si ma culc la loc si visul merge mai departe cu aroma lui de real ...Desi in realitate nimic nu e ca-n vise . Si nici himerele din vis nu se transpun in realitate. Iarasi spun : ce pacat !

SPAIN STRAIGHT INTO MY VEIN

2011-05-17T20:14:00.000+03:00

O preluare foarte amuzanta

2011-05-16T22:58:00.000+03:00

Super tare :))) !!!

DESCOPERIRI PENTRU VIITOR

2011-05-03T23:12:00.001+03:00

La distanta de cateva zile , putine, ma “lovesc” de 2 stiri :

In una se povesteste cum vom alunga noi depresia care incepe sa faca buna casa cu tot mai multi dintre noi, prin niste simple puf-puf-uri in nas ! Cica in 2 ore un spray minune ne va lua gandurile negre si ratacirile si le va duce departe … si vom putea zambi iar fericiti si relaxati.

“Potrivit studiilor americane, o femeie din patru si un barbat din zece vor avea nevoie de tratament contra depresiei in viitor pe parcursul vietilor lor.” Dar potrivit studiilor cercetatorilor romani, care inca nu exista decat la nivel empiric, oare cum stam ?!? Vor avea romanii nevoie de acest tratament, sau ii lasam asa ?!? Ca si-asa s-au obisnuit cu ea, cu depresia ....

Cea de-a 2-a stire spune cum vom putea scapa( in viitor !) definitiv de amintirile neplacute care ne perturba viata. Pe scurt, prin inhibarea unei proteine asociate cu memoria pe termen lung, se va putea opera asupra eliminarii capitolelor nefericite din mintea noastra.

Sunt curioasa , oare vom merge le neurolog cum mergem la dentist ? Si similar cu o detartrare vom cere o igienizare a creierului nostru ? Ma rog …a amintirilor noastre …. O fi bine ? Dincolo de beneficiile pentru cei cu adevarate probleme medicale , totusi, pentru noi cei asa-zisii normali care intra in tipar, cum ar fi sa ramanem in viata noastra doar cu intamplarile frumoase si amintirile duioase ? Si daca va fi asa, unde si cine va trage linia ? Cum ar fi sa-mi zic “ dom’le , mi-am mancat 10 ani degeaba cu un fraier, ia sa ma duc sa-i sterg si s-o iau de la capat ….mai bine zis de la zero, ca poate data viitoare nu mai dau peste un fraier si e alt capat, nu tot acelasi ;) ….."

Una peste alta, cred ca aceste probleme se adancesc cu adevarat daca se fac cercetari intense despre cum sa scapam de ele …Oare vom ajunge in viitor sa fim o planeta plina de serenitate si optimista pana-n panzele albe si inapoi ?!?

Ce am mai invatat

2011-04-23T01:33:00.000+03:00

Am invatat ca oamenii nu fac doar ce vreau eu, cand vreau eu. Chiar daca ii invat, cred eu, "de bine".

Am invatat ca si eu ( sau mai ales eu ? ) fac greseli si nici o invatatura in viata nu-mi poate garanta ca nu o sa mai fac. Depinde cat de multe (simt eu ca ) sunt, pe cine afecteaza , cum pot sa le indrept si (mai ales) cum pot sa mi le accept ! Sa ma accept!

Am invatat ca oricat as incerca sa feresc necazuri si dureri de parintii mei, ei vor avea portia lor de necazuri si suferinte pusa deoparte. Si nu le-o pot lua, oricat as dori de mult.

Am invatat ca uneori a-ti dezveli defectele in fata celor apropiati nu-ti garanteaza increderea lor neconditionata, cu tot efortul tau de sinceritate nevinovata. Dupa cum nici marturisirea nu aduce iertarea oamenilor intotdeauna. Parerile de rau in schimb ar putea, daca ai mai avea timp sau cui ... Lui Dumnezeu, da , cu siguranta...

Am invatat ca munca fizica extrema alunga pe niste planuri tare indepartate orice suferinta emotionala.

Am invatat ca nu trebuie sa fii perfect (in acceptiunea majoritatii) ca sa ai succes . Si nici cu un IQ de geniu. In schimb, trebuie sa fii perseverent cel putin.

Va urma ....

UN OM ?! UN INGER ?! UN INGER-OM !

2011-04-13T22:24:00.000+03:00

NICK VUJICIC
Sau despre cum sa te simti "marunt" in lamentarile tale , pentru ca apoi sa te simti recunoscator pentru ceea ce ai ....

OCHIUL INTERIOR

2011-04-03T23:08:00.000+03:00

De m-ar zgaria pe fata lumina,
Cu glaspapirul ei de dimineata,
De m-ar strange in menghina
Un anchetator,
Un cinic anchetator,
De mi s-ar uita in ochi
Si tot as putea intr-un tarziu
Sa adorm.

Dar ma priveste si ma tine treaz,
Ma chinuieste si ma indeamna
La luciditate
Ochiul interior

Si el nu se inchide
Si el nu e de nimic vinovat,
Asa ca n-am sa pot adormi.

Mai degraba
Voi incepe sa mor
Sub necrutatoarea
Privire a ochiului interior,
Eu insumi
Pentru mine insumi
Anchetator,
Cinic anchetator.

Adrian Paunescu

BOGDAN OTA

2011-03-27T23:19:00.001+03:00

SUPERMAN si SUPERWOMAN

2011-03-09T23:23:00.000+02:00

Un nou studiu GFK- Super-femeile îşi doresc super-bărbaţi şi viceversa

Bucureşti, 9 martie 2011 – Femeile îşi doresc bărbaţi adevăraţi (aşa cum sunt văzuţi în mod tradiţional), bărbaţii doresc femei blânde dar atractive, şi ambele sexe doresc mult sprijin emoţional de la celălalt. Conceptul că femeile nu ar trebui să aibă loc doar în bucătărie, ci şi în funcţiile de conducere este destul de capabil de a obţine sprijinul majorităţii în zilele noastre, dar subiectul reconcilierii cu rolul de mamă continuă să dea naştere unui grad de ambivalenţă atât în rândul bărbaţilor cât şi al femeilor.

Schimbări majore

Cu ocazia Zilei Internationale a Femeii, GfK Austria – Departamentul de Cercetare Socială şi Organizaţională a investigat în rândul austriecilor înţelegerea actuală a rolurilor celor două sexe.

"În comparaţie cu studiile pe care le-am realizat în deceniile anterioare, putem stabili că atitudinile fundamentale s-au schimbat dramatic. Dar, când vine vorba de a pune lucrurile în practică în viaţa de zi cu zi, atât bărbaţii cât şi femeile continuă să aibă dificultăţi", spune Directorul Departamentului GfK de Cercetare Socială şi Organizaţională, Angelika Kofler. "Cum să se ridice la înălţimea aşteptărilor mari din partea ambelor sexe încă îi nedumereşte atât pe bărbaţi cât şi pe femei, ca să nu mai vorbim de chestiunea referitoare la reconcilierea rolului de mamă cu cariera. În această privinţă, se observă încă multă ambivalenţă”.

Super-femeile îşi doresc Super-bărbaţi şi viceversa

Aproape toţi bărbaţii doresc ca femeile lor să fie, mai presus de toate, sensibile şi să dea dovadă de înţelegere, să fie afectuoase şi loiale – dar şi inteligente (98% în fiecare caz). În plus, aproape la fel de mulţi bărbaţi îşi doresc, de asemenea, ca femeile lor sa fie atractive (95%) şi să fie capabile să gătească bine (93%). Comparativ, este mai puţin important pentru bărbaţi ca femeile să fie de succes (84%), să fie înstărite financiar (72%), independente (86%) şi să meargă la serviciu (80%) - chiar dacă se observă că majoritatea bărbaţilor consideră şi acest lucru ca un aspect de dorit care face parte din a fi femeie azi. Cu alte cuvinte: Barbatii vor Super-femei.

Pe de altă parte, femeile se aşteaptă ca bărbatul să fie angajat (97%), de succes (96%), inteligent (93%), loial (92%) şi independent (89%), şi, în plus, tandru (87%) şi sensibil (81%). La fel de multe femei (81%) ar dori, de asemenea, ca bărbaţii lor să fie înstăriţi financiar. În comparaţie, este mai puţin important deseori pentru femei ca bărbaţii să arate bine (79%) sau să fie capabili să gătească bine (69%). Se pare că femeile caută încă, în primul rând, clasicul bărbat care asigură traiul, cu toate acestea, asociat cu multă inteligenţă emoţională - de exemplu, bărbaţii trebuie să se potrivească profilului tradiţional, numai că, să spunem aşa, "Super-bărbaţii" sunt la mare căutare.

"Se pare că bărbaţii şi-ar dori o zeiţă casnică dulce şi draguţă, care este, în acelaşi timp, femeia independentă şi capabilă a secolului 21, care poate sta pe picioarele ei într-o lume a bărbaţilor. Dar nu vă înşelaţi, este valabil în ambele sensuri. Bărbaţii trebuie şi ei să îndeplinească exigenţele femeii de azi. Prin urmare, ei ar trebui să fie bărbaţi "adevăraţi" şi nu blegi, dar, totuşi, nici infirmi emoţional." – acesta este rezumatul plastic al Angelikăi Kofler, psiholog social. "Puternica nevoie de sprijin emoţional, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, având în vedere exigenţele reciproce ridicate, reprezintă pur şi simplu însumarea modelelor de rol noi şi vechi, ceea ce nu este deloc surprinzător. Dar, aşa cum confirmă statisticile privind divorţul, a-ţi propune să îndeplineşti aceste cerinţe este încă o provocare destul de mare pentru ambele sexe, nerezolvată încă.

Sunt cei de vârstă mijlocie cei mai moderni?

Reprezintă următoarea generaţie speranţa că lucrurile vor deveni mai uşoare? Din dorinţele pe care respondenţii le-au exprimat, nu iese în evidenţă nicio tendinţă generaţională clară. Grupul de vârstă de 30-49 ani, este cel care, mai presus de toate, crede că o femeie ar trebui să aibă serviciu - respondenţii tineri îşi exprimă acest punct de vedere mai rar. Este, de asemenea, grupul de vârstă mijlocie care spune că o femeie ar trebui să fie independentă, în timp ce cei sub 30 de ani este mai puţin probabil să exprime această opinie. Cu toate acestea, cu cât sunt mai tineri, atât bărbaţii cât şi femeile, consideră mai des că femeile ar trebui să fie înstărite financiar. Se pare că cei de vârstă mijlocie sunt mai conştienţi de cum să ajungă acolo, în timp ce tinerii se concentrează pe un rezultat dorit.

"Asta nu înseamnă neapărat că generaţia mai tânără devine mai conservatoare din nou", spune Angelika Kofler, "Puteţi înţelege la fel de bine acest lucru ca pe un semn că o femeie independentă, cu carieră a devenit ceva normal pentru tineri." Considerând acest lucru din punct de vedere educaţional, o educaţie mai redusă se corelează şi cu o orientare mai tradiţională privind rolurile de gen.

Studiul a fost realizat telefonic pe un eşantion reprezentativ de 500 de bărbaţi şi femei austrieci, în luna martie 2011.

Pana cand vom gasi jumatatea perfecta, sau ne va gasi ea pe noi, ce alegeri sunt mai sigure : singuratatea, sau compromisul ?

INVITATIE LA TACERE.IUBIRE.BUCURIE

2011-02-19T10:53:00.000+02:00

E ziua lui Brancusi. Nici un cuvant nu mi se pare suficient de bun pe mai departe.....

Insa perfectiunea ne asteapta cuminte intotdeauna sa o redescoperim.

„Spre imensitatea văzduhului" - aceasta este Pasărea mea.

Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul...
Nu cred că voi putea izbuti vreodată...
Dumnezeirea este pretutindeni;
şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil,
şi când te dăruieşti.
Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...
Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru,
a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele."

INTERVIU CU PAULO COELHO

2011-02-16T15:03:00.002+02:00

ALL YOU NEED IS LOVE

Cu sprijinul Simonei Kessler, agentul literar al lui Paulo Coelho în România, Cristina Ţopescu a avut ocazia să se întîlnească cu scriitorul brazilian în cursul lunii septembrie la casa lui din Saint Martin, în sudul Franţei, pentru a-i lua un interviu (interviu care a fost apoi difuzat la Prima TV, luna următoare). Cristina Ţopescu a avut amabilitatea să ne pună la dispoziţie transcrierea convorbirii ei cu Paulo Coelho, din care am făcut o selecţie în cele ce urmează.

Dle Paulo Coelho, cum aţi devenit scriitor?

Fac ceva ce am ales într-un moment în care mulţi cred că e prea tîrziu să aleagă un drum nou, cînd aveam 38 de ani. Cînd am mers prima dată în România, aveam acest vis: "Dumnezeule, experimentez lucruri atît de diferite!". Mi-am cumpărat o maşină de scris în Amsterdam şi am aşternut pe hîrtie călătoria mea prin Europa. Însă nu am îndrăznit să mă apuc de scris. M-am gîndit că nu eram pregătit. Sau, dacă făceam ceva important pentru mine şi dădeam greş, aş fi fost profund rănit. Majoritatea oamenilor au tendinţa de a nu-şi urma visurile pentru că, atunci cînd îţi urmezi visul, poţi fi rănit şi nu mai poţi da vina pe părinţi, pe soţie sau pe copii. Este alegerea ta. Aşa că am amînat ani de zile visul de a deveni scriitor. Apoi, a urmat pelerinajul la Santiago de Compostella. În acel moment, mi-am spus: "Viaţa este mult mai simplă decît am crezut."

continuarea aici

Apărut în Dilema, nr. 554, 14 noiembrie 2003.

Cand banii n-aduc deloc fericirea, ba din contra !

2011-02-11T00:02:00.000+02:00

A fost rapit, a ramas fara o ureche, a fost dezmostenit si din cauza unei supradoze a ramas paralizat pe viata. 30 de ani a trait intr-un infern care a luat sfarsit duminica. Asa arata povestea cutremuratoare a mostenitorului uneia dintre cele mai bogate familiii din lume.

John Paul Getty al III-lea, unul dintre mostenitorii magnatului John Paul Getty, considerat in urma cu 30 de ani cel mai bogat om din lume, este cel mai puternic exemplu al zicalei "saracii oameni bogati". Destinul familiei Getty a fost presarat cu numeroase drame si conflicte care au distrus-o iremediabil. Cea mai socanta este povestea lui John Paul Getty al III-lea, nepotul lui John Paul Getty, cel care a fondat un adevarat imperiu din afaceri cu petrol. Acesta a trait de 30 de ani intr-un scaun cu rotile, aproape orb, incapabil sa vorbeasca, sa se hraneasca sau sa se miste in orice fel. Suferind si instrainat, Getty a murit duminica 6 februarie, in resedinta sa din Buckinghamshire, la 54 de ani.

Dramele prin care a trecut de-a lungul vietii ar putea fi oricand baza unui scenariu de film de la Hollywood. John Paul Getty al III-lea s-a nascut intr-o familie cu o avere fabuloasa, fiind nepotul magnatului John Paul Getty, care a facut bani din petrol, dar care a fost in permanenta extrem de cumpatat cu cheltuielile. Nu de putine ori a dat dovada de zgarcenie, iar in unele cazuri comportamentul sau a fost pus sub semnul intrebarii, intrucat banii si protejarea lor devenisera mai importante chiar decat viata mebrilor familiei.

Un astfel de exemplu este felul in care Getty senior a reactionat atunci cand nepotul sau a fost rapit. John Paul Getty al III-lea avea doar 16 ani atunci, iar motivul rapirii a fost clar - constienti de faptul ca facea parte dintr-o familie extrem de bogata, cei care l-au sechestrat pe tanar s-au gandit ca au pus mana pe o mina de aur. Initial, au cerut 17 milioane de lire sterline pentru eliberarea mostenitorului, insa batranul Getty nu s-a lasat atins de amenintarile rau-facatorilor si a refuzat sa plateasca aceasta suma.

Cinci luni a stat prizonier la Roma adolescentul, socat de indiferenta familiei si ingrozit de actele de cruzime la care l-au supus rapitorii, despre care se spune ca faceau parte din mafia Italiana. Refuzul familiei de a-i plati rascumpararea i-a infuriat atat de tare pe rapitori incat i-au taiat urechea lui John Paul Getty al III-lea.

Abia atunci familia tanarului s-a sensibilizat si a platit pentru eliberarea lui. Au negociat la sange, asa cum face orice om de afaceri iscusit, si au obtinut o "reducere" de 15 milioane de lire sterline, platind in final doar doua milioane de lire. Nu a fost un act de bunavointa, pentru ca bunicul sau a cerut sa primeasca inapoi fiecare lira pe care a dat-o rapitorilor, iar cum tanarul nu dispunea de doua milioane de lire, "imprumutul" a fost returnat in transe, cu o dobanda anuala de 4%.

Din acel moment, viata lui John Paul Getty al III-lea a intrat intr-o cursa nebuna, in care a facut tot ce a putut pentru a se razbuna pe familia care i-a intors spatele si a iesi din depresia provocata de cele cinci luni de sechestru. Toate acestea l-au distrus si l-au transformat intr-o epava.

La 18 ani s-a casatorit cu o femeie cu sase ani mai in varsta. Impreuna cu aceasta a dus un stil de viata boem, fara un scop precis, in care drogurile, alcoolul si petrecerile salbatice erau la ordinea zilei. Acest gest i-a infuriat pe tatal si bunicul au, care l-au renegat. Abuzurile frecvente si-au spus cuvantul si la doar 25 de ani John Paul Getty al III-lea a avut parte de cea mai mare incercare a vietii sale - in urma unei supradoze de valium, metadona si alcool, a suferit un atac cerebral care l-a lasat paralizat pe viata si aproape orb.

Nici macar atunci familia nu s-a aratat mai ingaduitoare, iar tatal sau a refuzat sa-i plateasca tratamentul, argumentand ca tanarul trebuie sa suporte singur consecintele faptelor sale nesabuite. De altfel, nici John Paul Getty al II-lea nu fost strain de astfel de vicii. Era cunoscut pentru orgiile si petrecerile la care participa alaturi de nume precum Rolling Stones, dar si pentru dependenta sa de droguri si alcool. Apropiatii spun ca a avut chiar perioade in care din meniul sau zilnic nu lipseau o sticla cu rom si un gram de heroina.

Era si la fel de zgacit ca tatal sau, senoirul Getty. La un moment dat, a instalat un telefon cu plata in interiorul casei, astfel incat orice musafir care voia sa vorbeasca la telefon trebuia sa-si plateasca singur convorbirea.

John Paul al II-lea a fost innobilat in 1998, insa in ciuda acestei investiri si a averii sale, a fost urmarit in permanenta de evenimente tragice. Cea de-a doua sotie a sa a murit din cauza unei supradoze de heroina, fiica sa, Aileen, este seropozitiva, iar povestea lui John Paul al III-lea, fiul sau, este cea mai cumplita dintre toate.

Sursa: businessmagazin.ro

MEDICAMENT :) !

2011-01-27T16:50:00.001+02:00

Medicament Hosted by AntiSTRES

Fara a fi adepta violentei, nu pot sa nu ma intreb, oare cum ar fi aratat justitia, politica, societatea romaneasca in general , daca ar fi fost prescris acest "medicament" tuturor coruptilor ??? Sau macar sa se stie ca ar putea fi administrat :), nu in scopuri de eliminare definitiva, doamne-fereste, dar asaa... un degetel ? Stiu ca sunt destui care duc dorul haiducilor de odinioara :) ... chiar si pe-al lui Vlad Tepes !

ANOTHER KEY IN MY LIFE ?

2011-01-20T23:53:00.000+02:00

In valtoarea marii ordini anuale, am descoperit intr-un sertar de la serviciu, nederanjat de vreun gand,scop, deget de cel putin doi ani, un inel cu niste chei, toate diferite intre ele. Dupa ce le-am analizat forma, compozitia, culoarea fara sa ajung la sensul existentei lor, m-am intrebat la ce or fi folosit, daca or fi fost folosite vreodata, de unde le-oi fi avand si ce s-o fi intamplat cu usile care au ramas nedeschise de ele- cel putin de mine :) ...

Cred ca de-a lungul vietii, asa cum purtam o sumedenie de nimicuri in gentile noastre ( care de cand crestem, ne angajam, devenim gospodine si in general avem din ce in ce mai multe obligatii, devin din ce in ce mai grele, proportional probabil cu raspunderile din viata noastra ), purtam asupra noastra sau pastram prin diverse locuri o sumedenie de chei, care in timp isi pierd intelesul existentei lor. Dilema care se naste tine de intrebarea " o mai tin, sau o arunc ?" . Eu una nu le-arunc niciodata :) !

Pe principiul "hm, hai s-o pastrez, cine stie la ce mi-o folosi vreodata..." am adunat dupa cum se vede in viata mea o sumedenie de balast : chei, pixuri, bonuri, pungi, notite, calcule, elastice, fundite, scrisori, poze vechi ( din copilaria altora, care nici macar nu stiu cine mai sunt :) ), amintiri parazite ( alea bune nu intra aici ....) si ... inca multe altele care cu greu le arunci la gunoi.... Reminiscente de la bunica, probabil :)....

Nu mi-au mai folosit niciodata... Deci, a venit vremea sa mai facem putin loc !

HAI, HAI ....

2011-01-17T00:46:00.000+02:00

Cum as putea sa uit asa ceva ?!?

RUGACIUNE

2011-01-15T00:23:00.000+02:00

"Doamne, creatia a dat inapoi

Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.

Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.

Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput."

Marin Sorescu

INTRE REALISM SI INCURAJARE "NO MATTER WHAT"

2011-01-07T22:27:00.000+02:00

Am asistat de curand la o polemica acerba intre doua grupuri de parinti : primii sustineau ca ei sunt pentru incurajarea si laudarea copilului lor indiferent de situatii versus ceilalti care sustineau ca nu dom'le, trebuie sa ii spui copilului daca nu e ok ceva.

Exemplul de la care a pornit cearta isi avea originile in copilariile lor si era fundamentat de o fosta copila careia mamica ei ii spunea ca ea era cea mai frumoasa, cea mai desteapta si ca in general ca ea nimenea nu mai era ....

Intamplarea face ca o stiam si eu pe respectiva, dar nu copila fiind ci la tinerete. Si nu o stiam ca avand ceva realizari de vreun fel ci doar ca batea biserici dupa biserici,duminica de duminica, doar-doar i se vor dezlega farmecele si cununiile (asa-i ghicise ei cineva, ca le avea legate ....) si se va marita si ea odata... Era nefericita ca , desi cunoscuse atatia barbati si o "curtasera" atatia cavaleri, nici unul nu s-a hotarat s-o duca la altar ( poate pentru ca la inceput fusesera prea multi , atfel incat la urma ramaneau prea putini ?!?... ah, am fost rautacioasa...). Acum stau si ma intreb , oare o fi fost ea prea buna pentru toti acei care au cunoscut-o , sau pur si simplu n-a avut noroc ? Intre timp s-a maritat , dar am vazut-o recent mi s-a parut ca arata mai rau ca maica-sa ... "extra extra large size " si cu un aspect total neingrijit si delasator, ca sa nu zic mai mult ( doar isi realizase visul, nu ?) .

Si iar ma intreb : la ce i-o fi folosit saracei fete supraincurajarea aceea fara fundament ?

Si ma mai intreb : cum e mai bine ? Sa-i spui copilului tau ca el e cel mai bun indiferent de ce zic ceilalti ? Sau sa ii spui adevarul ( daca esti in stare sa-l vezi, desigur ...) , precum copilul din "Hainele imparatului " ? Cand e timpul pentru realism si cand pentru incurajare ? Cum le imbini astfel incat sa fie un echilibru ? Exista un echilibru ?

Intre parintii care isi adora odraslele si nu le vad nici un defect si parintii care niciodata nu sunt multumiti de ele , fie pentru ca asa e, fie pentru ca vor sa ii determine sa fie si mai buni, tot mai buni , restul unde se situeaza ? A! Mai exista si categoria celor care nu isi cunosc cu-adevarat odraslele, sau categoria celor care le cunosc dar dau libertate totala de exprimare copilului sa devina el insusi ...

Iubirea poate fi in toate dar n-are a face cu cunoasterea - de sine, a celorlalti ...

Doar veghem asupra copiilor sa le fie bine si intervenim cand apare raul, sau incercam sa intervenim in formarea personalitatii lor, influentandu-le alegerile ?

IANUARIE.LA INCEPUT

2011-01-03T23:45:00.001+02:00

Cred ca femeile isi arata cel mai usor asa-zisele schimbari interioare prin simpla lor juxtapunere cu : o noua culoare a parului, ba chiar o noua linie a tunsorii, o noua fusta, neaparat mai scurta decat purta de obicei, hai ca m-am (re)apucat de fumat, incepem o noua dieta care sa ne duca musai cu 5 kilograme sub cat arata cantarul acum.... Si in general orice nu facea parte dintr-un tablou pe care vrem sa il urcam in podul cu vechituri.Si in mod special, daca se poate, tot ce il enerva pe un fost ( de exemplu: parul scurt daca el il vroia lung; parul blond, daca el il vroia roscat; fusta scurta, daca el te vroia doar in pantaloni; iesit cu fetele la o cafea, daca el vroia doar sa il astepti cu mancarea aburinda toata dupa-amiaza, poate chiar si toata seara, cine stie cand putea poposi printul consort lesinat de atata munca ? samd ...).

Nu stiu daca se poate face vreo statistica de acest gen, dar eu una cred ca marea majoritate a schimbarilor acestea asa-zis majore pe care le fac femeile vin doar in urma unor enervari, suparari, deceptii, despartiri, cauzate de o jumatate care n-a stiu a aprecia cu adevarat ce avea langa el. Las' ca o sa vada dupa, uite-asa !

La inceput de an, eu m-am gandit sa schimb doar garderoba blogului ... pentru inceput, ca mi-a fost mai usor :) ...Prin fazele de mai sus am trecut demuuult tare :) ...

Nu mi-am gandit nimic de facut pe anul acesta, desi poate ar fi trebuit. Daca nu stii incotro sa te indrepti, parca vorba spune ca nu ajungi nicaieri, nu ? Totusi, eu sunt genul careia nu-i iese usor ce isi propune. Adica uneori nu e usor nici sa imi propun un singur tel, dar daca sa zicem ca ma fixez pe ceva nu e ca atunci cand Dumnezeu a zis Sa fie lumina! Si a fost Lumina. ...atata trebuie sa trag de sortii de izbanda, incat uneori mi-e frica sa nu plezneasca si sa ma plezneasca :).

Asa ca acum ma gandesc sa o iau mai usor. Dar sa fiu atenta la orice oportunitati si sanse. Deocamdata e destul.

IN LOC DE CONCLUZII

2010-12-19T22:54:00.000+02:00

Ei bine, nu am tradat blogul, prietenii, nu m-am plictisit de scris, n-am abandonat, n-am ....

Am ajuns la un final de capitol ( mai sunt 2-3 pagini ...) si alte inceputuri.

Sunt cu un picior intr-o casa noua ( a mea, doar ) si cu celalalt in vechea , dar e doar tocul in urma ...Si sufletul meu e la fel...

Am salvat o viata, dar n-a fost sa fie pentru mult timp... si astfel am ramas fara o prietena draga ....

N-am salvat relatia mea, dar nici nu mai aveam ce ... podurile au fost dinamitate de mult !

Am un serviciu care nu mai imi spune nimic si din care astept momentul potrivit sa pot pleca.

Astept sa se stabilizeze busola .

Cu toate astea, sunt increzatoare si (acum) linistita . Stiu ce am de facut, chiar daca nu stiu unde ma vor duce pasii.Stiu doar ca inca am timp.

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergam în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi inşine,
avem timp să citim şi să scriem,
sa corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să invinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm intrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Cand să facem şi asta - murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţa pe care vi le împărtăşesc şi vouă !!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
Tot ce poti face este să fii o persoana iubită.
Restul ... depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învăţat că oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oara când îi vezi
Am învăţat că poti continua încă mult timp
Dupa ce ai spus că nu mai poţi
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecinţe
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu si rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată
Am învăţat că, daca cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
Oricum te va răni din când in când
Iar tu trebuie să-l ierti pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa
personalitatea
Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am învăţat că indiferent de consecinţe
Cei care sunt cinstiti cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că si atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Cand te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul
Ca şi vorbitul
Poate linişti durerile sufleteşti
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
Iţi sunt luaţi prea repede ...
Am învăţat că este prea greu să-ti dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.

FABRICA DE COPII :)

2010-12-07T23:45:00.000+02:00

Touching ! And funny !

Vezi mai multe din Funny pe 220.ro

LOVE AND MARRIAGE...INCOTRO ?

2010-11-16T23:40:00.000+02:00

La inceputuri au fost doar El si Ea.

Emanciparea ultimului mileniu i-a impins pe podiumul legalizat al casniciei si pe El si (alt) El. Sau Ea si (alta) Ea.

Mai nou, atat de nou ca ma dor ochii ( de plansul singuratatii ... ce mai conteaza a cui ?...) : Eu si cu Eu ... sau me and myself :) .... Foarte tare !!!!

"Satula de presiunile familiei pentru a se casatori, o tanara de 30 de ani din Taiwan s-a hotarat sa se marite cu ea insasi. Astfel, Meet Chen Wei-yih s-a casatorit cu ea insasi pe data de 6 noiembrie, intr-o ceremonie speciala, care a costat-o pe tanara peste 5.500 de dolari.

Din momentul in care a optat pentru acest act neconventional, tanara se afla in centrul atentiei, atat in mass-media, cat si in randul miilor de femei aflate in situatii similare, transmite www.weirdasianews.com.

Problema in Taiwan este aceea ca tot mai multe femei se casatoresc din ce in ce mai tarziu, sau chiar deloc. Acest lucru ingrijoreaza atat guvernul, cat si generatiile mai in varsta, ceea ce ii determina pe parinti sa isi preseze fiicele sa se casatoreasca si sa faca copii.

Chen spera ca prin actul ei sa schimbe acest comportament iritant si sa ii faca pe parintii taiwanezi sa se gandeasca mai bine cand exercita asemenea presiuni.

Mai mult, Chen are de gand sa plece in luna de miere, bineinteles, cu ea insasi, in Australia."

Ma intreb , oare va putea divorta ???? Cui va reveni tutela copiilor ????? Cand se vor certa, va zice tot : "gata, plec la mama !" ??????

De fapt, nu vreau sa rad de ea deloc ...sau de situatia ei. Nici nu o compatimesc.

Dar e ingrijorator cat de tare ne insinguram si oare spre ce ne mai indreptam ?

OGLINDA RETROVIZOARE

2010-11-02T00:28:00.000+02:00

O calatorie cu masina iti ofera perspective diferite ale privitului, in functie de locul unde esti asezat.

De exemplu, de pe bancheta din spate a masinii ai o vedere panoramica atotcuprinzatoare , atat a peisajului, cat si a interiorului, cu toate personajele ce-l populeaza...Vezi si muntii din zare, dar vezi si cand soferul injura printre dinti pe desteptul care merge cu farurile de ceata ziua in amiaza mare, desi nu e ceata decat in creierul lui ( ca o paranteza, dupa mine statistic cei mai multi care merg cu pozitia de ceata aiurea sunt mandrii posesori de Logan...cine stie, poate asa ii invata cand cumpara masina ?!? ) , vezi si cand doamna din dreapta fata scoate discret rujul sa isi improspateze culoarea ....

Daca e sa calatoresc pe bancheta din spate, locul meu preferat e in spatele soferului, n-as putea sa zic de ce. Poate pentru ca imi place sa ma joc cu oglinda retrovizoare si cu ce mi-ar putea spune ea ? Nu pentru a verifica drumul in spate, of course ... Dar o oglinda darnica iti dezvaluie ochii, sprancenele, fruntea celui care conduce... De multe ori am analizat trasaturile soferului reflectate in acea oglinda... am vazut uneori siguranta, determinare, stapanire de sine si incredere ... si recunosc, de cateva ori am fost atrasa de ochii care inspirau cele de mai sus. As fi putut extrapola aceste trasaturi si in viata reala ? De ce nu ? Dar ce pacat ....vraja se rupea de cele mai multe ori la coborare....

Dupa un timp am avansat de pe bancheta din spate pe locul din dreapta fata. Apoi la volan. Pe nici unul din aceste locuri nu mai ai acces la analiza retrovizoare pe care o puteai face din spate. Din dreapta poti analiza in oglinda doar propria-ti fata : nimic nou sub soare, daca nu trebuie sa te dai si tu cu putin ruj, fard , blush....

De la sofer, nu mai zic ca tot ce poti analiza e drumul si eventual sa vezi daca cei din spate dorm, susotesc, sau se hilizesc ( in spatele tau... ) . Mai poti sa te analizezi si pe tine, la semafor eventual, sa cauti bajbaind pe neve in poseta rujul si sa-l aplici tac-pac repede pana nu se face verde :).

Tot cam de pe atunci, indragostelile mele ca ploile de vara au disparut...

FASCINATIA DAVID GARRETT

2010-10-26T23:44:00.000+03:00

Sau cum ar spune bunica : "Manca-l-ar mama de frumusel " ...

Sau cand Dumnezeu le da unora din plin ( din fericire ).

David Garrett este un foarte tanar violonist german (nascut in 1981...) , "rezultatul" unui jurist german ( un pasionat violonist de altfel ) cu o prim-balerină nord americană. David ,considerat un „Wunderkind” , primește prima vioară la vârsta de patru ani si ia lectii cu profesori celebri. Deja la vârsta de 14 ani are un contract cu firma de discuri muzicale „Deutsche Grammophon” preluând pseudonimul „Garrett” - numele de familie al mamei sale. De la 18 ani a urmat ca student cursurile lui Itzhak Perlman de la Juilliard School of Music, fiind printre cei mai buni absolventi .( semnficativ sau nu, in facultate si-a mai suplimentat veniturile pozand ca model ... are si cu ce, sa recunoastem :) .

La 17 ani, a cântat cu Orchestra Filarmonicii din München, sub bagheta lui Zubin Mehta, la Dehli şi Mumbai, cu ocazia aniversării a 50 ani de la dobândirea independenţei Indiei.

Garrett este considerat ca unul dintre cei mai buni violoniști contemporani, la concertele lui cântă pe o vioară Stradivarius din 1710, care valorează mai multe milioane de dolari ( cunoastem unele beizadele autohtone care in loc de Stradivarius au in "cutiile" lor Bugatti Veyron, Maybach sau Aston Martin ... si ele niste pretiozitati, dar de alt calibru ...deh, fiecare cu "geniul" lui ....) . Vioara si-a cumparat-o el, nu a primit-o cadou. E si asta o alta diferenta.

David este înregistrat în Guinness-book ca unul dintre cei mai rapizi violoniști din lume, care a realizat într-un timp record ( 66 secunde) să cânte la vioară 13 note muzicale pe secundă din opera „Bondarul” a lui Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov.

UN CHIUL MIC, DE TOAMNA

2010-10-19T23:41:00.000+03:00

De doua zile chiulesc. Clar, fara dubiu si fara remuscari . Si mai ales fara un scop precis, in afara de a ma huzuri doar cu mine insami fara sa fac nimic. Pur si simplu duminica mi-am spus "maine nu merg la serviciu. Poate nici marti ..." Se pare ca am nevoie de zile eu-eu . Printre cei apropiati, ma strecor sa ma cuibaresc langa mine , de toamna.

Serviciul poate sa mai astepte pana ma intorc ...adica nu pot decat sa sper ca nu se va prabusi :) . Bine, am si norocul ca pot sa fac asta (inca ). Pentru o workaholica asa ca mine, careia i se pare ca nimic nu merge, ba chiar totul se darama fara ea, e o mare chestie dom'le :) ....

Prima senzatie a fost de neliniste , ieri pe la ora 9,00 ... Inca eram in pat ! Am dat "Ignore" si mi-a trecut in circa jumate de ora.

Mi-as fi dorit sa stau toata ziua si sa nu fac nimic, nimic, doar sa citesc, vad filme, dorm. Punct si de la capat. Nu mai stiu unde si cand s-a rupt traseul acesta de vis. Poate dupa ce am : spalat rufe, uscat rufe,sortat si pus la loc rufe spalate, vazut o scama si inca una ( de unde or fi aparut ? )... si de aici un intreg du-te-vino prin casa aranjand si iar mutand si da-te un pas inapoi si vezi daca nu e ma bine cum era inainte ... Nu mi-as fi banuit asa un comportament compulsiv si maniaco-igienist :) - Prin urmare, am plecat si ieri si azi prin oras, prin ploaie, am mers pe jos chiar daca m-a plouat ( sic ! cineva stie de ce :) ! ), am gatit, am dormit si-atat - N-am bifat : TV , citit . Asta inseamna ca mai am nevoie de niste zile din astea :) , cat de curand !

N-am avut revelatii despre mine , n-am gasit raspunsuri la intrebari existentialiste marcante si in general n-am descoperit mare lucru ( ce surpriza !!!) .

Ceva tot am descoperit insa : ca e un noroc sa poti avea zile din astea ( fara sefi, angajati, copii, sot,parinti, neamuri, prieteni-doar daca vrei ); ca e minunat si chiar necesar sa ne oprim putin si sa ne detasam de ceea ce ne bantuie zilnic : job, tasks, dead-line, scoala, copii, etc.,etc. Astfel (ne) regasim in privirea de ansamblu lucruri care le-am uitat sau nu le-am stiut.

As fi vrut sa regasesc toamna aceea draga cu miros de frunze arse , dar si miros de crizanteme ude, cu lumini de aur si rubin in crengi si neguri peste vai. Cred insa ca a cam disparut, ca si primavara si ne indreptam si noi spre 2 anotimpuri.

Pe unde mai esti ?

WHALE SONG

2010-10-15T23:45:00.000+03:00

Wonderful !

AM O TACERE. CUM PROCEDEZ ?

2010-10-08T00:16:00.000+03:00

Contrar personalitatii mele publice, sunt genul de persoana care atunci cand este singura si incognito in lume, nu intra in vorba cu cei din jur decat daca are bifat ca job task asta ...Si imi place sa cred ca nu lansez cu nimic invitatii de vorbit catre interlocutori, daca nu am chef. Cu toate astea, cred ca perceptia mea despre mimica si semnalele mele din acele momente e gresita,altfel nu vad cum sunt atrasa in tot felul de discutii de prima fata si absolut futile .

Ce ii face pe taximetristi de exemplu sa fie atat de volubili cu persoane de care vorbele lor se lovesc dar nu ricoseaza ? E drept , inca n-am experimentat situatia in care m-as da surda ... sau muta , ceea ce daca apuc sa deschid gura si sa spun destinatia, se cheama ca nu mai am cum :). Dar se pare ca pe unii un simplu "hm, nu, nu stiu, poate" nu-i descurajeaza defel ! Nici uitatul pe geam . Nici butonatul telefonului . Am vazut ca tine doar vorbitul la telefon, dar nici sa vorbesc de una in urechile altora nu-mi vine ! Ce-i de facut ? Oricum, poate ca pe taximestristi ii inteleg pana la urma, stau atata singuri, sau se simt datori sa fie amabili cu clientul si sa faca conversatie, cine mai stie ?

Dar in ruptul capului n-am sa inteleg persoanele total straine de persoana mea, conjunctural ajunse in vecinatatea-mi si care imi asezoneaza creierul cu vorbe, vorbe, vorbe ... Nu mai tarziu de acu' cateva zile, eram in vestiarul de la sala, pregatindu-ma de plecare, cand de partea cealalta a dulapurilor o doamna trecuta bine isi usca parul . Fusese la piscina ( oare de ce ?) . Zici ca foehnul care sufla zgomotos a facut-o sa isi vada de-ale ei ? Ei as ! A inceput o tirada la adresa mea cum a vazut ea un domn la piscina care vaaai ce palid era, cred ca era bolnav ! Cred ca era bolnav de ficat ! Poate l-ati vazut ?

Nu , n-am fost la piscina.( greseala ! trebuia sa zic doar nu !)

Aaaa ( masurandu-ma asa putin din cap pana in varful unghiutelor...) , dar unde ati fost ?

La sala ( iarasi greseala ! trebuia sa zic "dar ce va intereseaza ?" ??? ce pacat ca mama nu m-a invatat decat sa fiu politicoasa ...).

Va zic eu, i-am zis si la domnisoara care venea de la dus. Aia cu tatuaj ! Poate pe ea ati vazut-o ?

Nu, zic, n-am vazut-o !

Si de aici va dau cuvantul meu ca nu mai stiu prin ce sarituri de cuvinte mi-a tinut o tirada pornind de la : bolnav, n-are voie efort, implicit n-are voie sex, domnisoara tatuata e din aia, stiu eu, cum sa-mi zica ca sexul e bun, n-are nimica, le stiu eu pe astea, ca am lucrat multi ani si le cunosc, am fost camerista la hotel si acolo veneau tot felu', acuma sunt la pensie, dar ii vad cand merg la iarba verde, casa mea e langa padure si vin cu masinile, ii vad cum se duc cu patura , odata unu' s-a intors dupa o sticla si doua pahare , da, da, va zic eu ..........

Nu stiam daca sa rad, sau sa plang, sau sa fug, sau toate. Oricum nu stiam cum sa ma imbrac mai repede, as fi iesit cu hainele in brate, da' ma gandeam ca din noi doua tot eu as fi fost luata de nebuna si nu se face :) !

Deci, ce mecanism se declanseaza la astfel de persoane ca doamna de mai sus ? Sunt ele anormale, sau doar lipsite de bun simt ?

P.S.Oare asa pandea si madama spre padure ?

LOVE,LOVE,LOVE ....

2010-10-03T19:04:00.000+03:00

Una de la ei ... o iubire de visat :

Si una de la noi ... de drag :

DILEME EXTREME SI TRISTE

2010-10-02T13:57:00.000+03:00

Nu DilemaVeche, doar ale mele ...

(A nu se citi pentru cine vrea o sambata vesela, sau oricum mai optimista...).

Asta pentru ca sunt asa facuta incat desi incerc o perioada sa imi vad de trebile mele, hop ca pana la urma ma ambalez si incep sa vad si de trebile altora... Nici nu stiu cum e mai bine ! Sa fiu condescendenta, dar interior indiferenta, sau sa vorbesc asa cum gandesc , ceea ce inseamna ca ma si ambalez ?

Nu-i vorba ca daca situatiile sunt dezamorsate, nu conteaza ce fac pana la urma, dar cand sunt delicate ? Atunci ii bai !

De exemplu, cum procedam cand ne dam seama de gravitatea extrema a bolii unei persoane apropiate ? Ar trebui sa ii avertizam pe cei apropiati ca e grav, foarte grav ? Daca se declanseaza crize existentiale si drame morale prin ceea ce spun ? Ce ar trebui sa ii spui unei mame care isi vede copilul chinuindu-se dar inca spera ca o sa -i treaca ? Ei bine, in momentul de fata sinceritatea mea franca ma face sa intreb asa :

"Daca ai sti ca sunt ultimele luni din viata copilului tau , ai dori sa fii in fiecare zi langa el, chiar cu riscul de a iti distruge sanatatea , afacerea, relatiile familiale ? "

Cum poti sa spui cuiva "ar fi bine sa te pregatesti de ce e mai rau, asa ca poate ar trebui sa fii linga el, sa il sustii indiferent cat e de dificil, rautacios, obositor si chinuitor" ? Eu nu pot sa spun si nici nu stiu ce sa fac, asta e !

Asa cum nu putem judeca pe altii , fara a fi direct implicati, cred ca nici nu putem impune sacrificiul unor persoane care nu simt asta, sau sa zicem ca nu simt ca noi, cei din exterior.

Unii oameni se iubesc pe ei insisi mai presus de orice si nici macar nu isi dau seama de asta.

Nu ca ar fi un lucru rau, sau imoral, dar nu stiu pana unde ar trebui sa mearga iubirea de sine si unde(sau cand) ar trebui sa o abandonam . Dar pentru copilul tau sunt sigura ca ar trebui ...

"SORA" MEA

2010-09-21T23:13:00.000+03:00

Eu zic (desi mama si tata ma contrazic ) ca am o sora. Desi nu e de sange, eu pot spune ca e de cruce, nu ? Doar nu sunt numai frati de cruce, sunt si surori ...Si nu, nu am fost botezate in aceeasi apa, nici nu ne-am insemnat in cruce mainile, nici nu am supt de la aceeasi mama si nici nu ne-am facut un legamant scris, verbal sau parafat in vreun fel, altfel decat cu sufletele noastre . Am ramas impreuna chiar in nerostire de vorbe. Pur si simplu, viata ne-a adus impreuna , desi nu stam impreuna , ba chiar distanta dintre noi in metri e kilometrica ... Si ma simt cumva... recunoscatoare. Si parca ...usurata ? Nu , nu pot defini pe de-a-ntregul....

De fapt, e prietena mea. Singura mea prietena de si din suflet.De multi, multi ani. Si poate pe viata ? Pot indrazni sa sper ?

M-am trezit melancolica pe subiectul asta pentru ca azi mi-au iesit in fata din pura intamplare ( dar poate ca nu ? ) cateva din scrisorile tineretii noastre cea fara de-nceput si sper ca fara de sfarsit :) . Am gasit o scrisoare de acum 16 ani ! Ah, frumoase vremuri cand inca posta adusa de-un postas biciclist ne facea fericiti cand gaseam un plic in cutie ! Fara internet, ba chiar fara calculator, ce sa mai zic mail, blog, mess, facebook ! Cred ca nici nu ne imaginam asa ceva pe vremea aia !

Am recitit cu drag, cu aburi pe ochi, cu nostalgie si c-un zambet permanent atarnat pe fata. Draga mea prietena, sper ca nu te vei supara, dar as vrea sa te citez. Iata ce imi scriai acum 16 ani :) :

"... Am mai descoperit cate ceva despre mine. Ce anume ? Ca la 16 ani eram uimitor de romantica si de visatoare.

Dar acum, la aproape 25 de ani (....) cum sunt ? Mi se pare mie, sau inca n-am invatat sa fixez anumite probleme pe coordonata realitatii ? Nu cumva sunt la fel de romantica si visatoare ca la 16 ani ?! Ma straduiesc sa pastrez secreta chestia asta ( reusesc ?), dar nu ma pot abtine sa nu rad in hohote chiar si asa de una singura ! ..................................................................

Cum te simti sa stii ca ai o prietena incurabil romantica ? Dar poate ca ai descoperit asta inaintea mea ."

Ei ? Ce zici draga mea prietena ( daca ma vei citi :) ) ????????

Iata ce zici si despre mine :

"Despre dragoste ce mai crezi ? Sau ce-ai mai aflat ? Ai mai ales intre certitudinea unei singuratati si incertitudinea unei relatii ca cea cu .....? Sau nu ti-ai pus problema sa alegi, stiu. "

:))))))))))))))

Draga sor'mea, da-mi voie sa-ti spun ca aceste randuri transced timpul si sunt valabile si azi !!!!!!! Sper insa ca nu vor transcede spre vesnicie, ci doar pana la un moment dat :) !

DRAGOSTEA MEA,DELFINII ...

2010-09-16T23:27:00.000+03:00

Da, e adevarat, m-am indragostit iremediabil si definitiv de aceste minunate fiinte ! Si sunt sigura ca toti care ar avea ocazia sa fie in preajma lor, ar pati la fel ! E o dragoste a carei intensitate nu o poti banui de pe canapeaua din fata televizorului, nici de la Acvarium, nici din povestirile celor din jur si din pacate pentru cei mai multi este greu de atins.Ma bucur nespus ca am avut ocazia de a-i simti.... crush at first sight !

Si mai sunt la fel de sigura ca daca am putea sa avem parte de ei pe-aici in cadrul unor terapii, ne-ar fi mult, mult mai bine.

Cateva lucruri stiute, sau poate mai putin despre ei :

Au un creier mare, ca si noi. Manipuleaza lumea in care traiesc, pentru a face lucrurile posibile.

Atunci cand dorm, delfinii inoata paralel cu suprafata apei, aproximativ sub 30 cm. La fiecare 30 de secunde executa o respiratie in mod reflex si deschid pleoapele. Dupa unii , somnul lor este o inhibare alternativa a fiecarei emisfere cerebrale.

Delfinii se pot scufunda pana la adancimea de 500 m.

Delfinii pot atinge in aer, intr-o saritura, 6 m.

Inotul supravegheat alaturi de delfini este folosit din ce in ce mai mult ca metoda curativa. Se cunosc, astfel, cateva cazuri in care mai multe persoane au fost vindecate de diferite boli dupa ce au inotat alaturi de delfini.

Femelele fluiera zile intregi dupa ce dau nastere puiului, astfel incat acesta sa-si poata recunoaste mama in viitor.

Desi vremea povestilor s-a terminat, mi-ar place totusi sa fim cat mai multi dintre noi "delfini". Stiu insa ca sunt printre noi destui rechini, balene, piranha, somni, calcani, pesti spada sau pisici de mare ....

Remarcabil !

JORDI SAVALL

2010-09-11T00:37:00.000+03:00

DIN CICLUL "RESUSCITAREA BUGETULUI NOSTRU"

2010-09-07T23:13:00.000+03:00

Dupa furia declansata de proaspata lansarea la apa a OUG 58, tocmai cand lucrurile s-au mai aplatizat cumva, iata ca din noianul de incercari disperate ale mult-iubitilor si desteptilor nostri parlamentari, mai rasar cateva "floricele" . Serviti cu incredere ! Tocmai ce le-am aflat :

Una :

Proaspatul intors fiu dezertor din bratele mult-iubitului partid , Silviu Prigoana, vine cu geniala dar indelung vehiculata idee de legalizare a prostitutiei ! De ce ? De ce acum ? Evident : bani mai multi pentru buget ! Sunt curioasa daca acum se va legaliza, in sfarsit. Daca da, atunci e clar ca sunt nu disperati, ci ultra-disperati ! Domnu'Prigoana, vedeti ca ruleaza un serial pe HBO, numit "Hung" - in traducere "Bine dotat" ... imprumutati denumirea din film de "Consultanti ai fericirii" si poate le incadrati cu meseria asta si pe fetele noastre la "profesii liberale" pentru impozitare ! Daca aveti nevoie de o denumire eleganta .....

A 2-a :

A fost cat pe ce sa mai avem niste colegi de breasla la impozitare . Si noi standarde ocupationale pentru magie, ghicitor, vrajitor ,etc. Uau ! La asta chiar nu m-as fi gandit ! Super tare !

"Senatorii din Comisia juridica au respins astazi o initiativa legislativa a unor parlamentari PDL ce prevedea ca activitatile de ghicit si magie sa fie incadrate in nomenclatorul profesiilor liberale, iar persoanele care le exercita sa aiba autorizatie de libera practica si sa plateasca TVA.

In proiectul de lege dezbatut de Comisia juridica se arata ca practicile de ghicitorie "nu sunt integrate in sistemul principal al serviciilor oferite populatiei si au la baza doar teoriile, credintele si experientele empirice ale asa-ziselor clar-vazatoare in prezicerea viitorului, tamaduire de boli si alte afectiuni sufletesti".

Initiatorii propun ca pentru acest domeniu, in cazul in care nu exista, sa se creeze standarde ocupationale si definesc notiunile de "ghicitor", "practica oculta", "vrajitorie" si "farmece". In proiect se mai propune ca activitatile de ghicit si magie sa fie incadrate in nomenclatorul profesiilor liberale, iar persoanele care exercita activitati de ghicit si magie sa fie obligate sa posede autorizatie de libera practica.

Daca aceasta initiativa ar fi adoptata, practicianul din domeniul ocult ar fi obligat sa adere la o organizatie profesionala specifica, ce ar trebui ca, la infiintare, sa stabileasca obligativitatea emiterii unei facturi fiscale cu plata taxei pe valoarea adaugata.

Initiatorii mai prevad in proiect ca inducerea si mentinerea in eroare sau amagire a unei persoane in scopul de a obtine prin aceste practici un folos material se pedepseste, potrivit articolului 244 din Codul Penal, cu pedeapsa inchisorii de la sase luni la trei ani."

Imi pare rau ca nu pot sa pun o poza cu mine cum ma tavalesc pe jos de ras ! Imi si imaginez un congres al celor cu profesii liberale , la care alaturi de avocati, medici, notari, artisti etc.etc.etc. vine si adevarata fiica a Mamei Omida, vin vrajitoare, tiganci cu globuri si carti de tarot ... Mama, ce balci ar mai fi !

Noroc ca nu s-a aprobat. Unii si-au dat seama de ridicol...
Dar ... tot sunt disperati !

THIS IS ROMANIA

2010-09-03T23:20:00.000+03:00

Se spune ca nimic nu e intamplator in viata si pe principiul asta probabil ca era nevoie sa descopar acest site cu imagini absolut superbe ca sa imi readuc aminte de ce iubesc acest pamant , acum cand ma bat tot mai mult vanturi de plecare in alte zari....

Da, sunt de acord cu toate comentariile lor : ca sunt imagini care fac mai mult decat toate promovarile Ministerului Turismului si toate frunzele lor .... ca promovarea este facuta de niste incapabili , care nu vor sa apeleze la oameni care se pricep ...ca intr-adevar nici romani dintre romani nu stiu sa isi aprecieze tara si chiar frumusetile langa care traiesc ... ca si daca ne-am arata cum trebuie frumusetea, tot nu e suficient pentru un turism civilizat ( e ca si cum o fata frumoasa iese dezinvolta la hora, dar in urma ei casa a ramas nematurata, vasele nespalate si mancarea arsa ...ca sa nu mai adaug si faza cu copiii care plang de foame ...too much cliches :) ) .....si multe, multe altele ar mai fi de spus ...

Dar nu despre promovare vreau sa vorbesc.

Pentru mine aceste imagini inseamna mai mult decat un ochi profesionist, o lumina buna si o camera foto super-tare...Mi-am dat seama ca toate aceste imagini sunt deja in sufletul meu atat de pregnant, incat unele aproape ma dor cand le vad. Sunt prea vizuala, stiu ...dar ce sa fac ? Am crescut cu natura in suflet si vibrez pe masura. Dar oare este suficient sa ma determine sa (mai) raman ?

Si oare dorul ...cat de tare ar fi ? Cat i-as rezista ? Ma uit la muntii dimprejurul meu, dimineata, cand soarele abia i-atinge si parca ma umplu de drag uneori. Unde in alta parte as mai putea trai ?

Imaginea de mai jos parca face parte din mine . Parca ma si simt asezata printre florile de camp, caldura pamantului imi este alma mater, iar gandurile mele nici nu mai sunt, privesc in zare si-atat :

SPUNE-MI CE DAI, CA SA ITI SPUN CE PRIMESTI

2010-08-28T13:13:00.000+03:00

"Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:

- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:

- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?

- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!

- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:

- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:

- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?

- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.

- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:

- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?

- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei. "

INTRE DOUA LUMI

2010-08-27T22:59:00.000+03:00

Ma simt zilele astea parca as fi suspendata intre 2 lumi. Parca sunt intr-o bula transparenta si atemporala si ma vad pe mine cea de toate zilele, dand cu capul cand de una, cand de alta. Parca n-as fi eu. Si uitandu-ma eu asaaa ... la mine, stau si ma intreb ca multi altii de-a lungul timpului : cat poate sa suporte un om ? Ei, uite ca eu pot . Sunt intre trecut si viitor. Inca stau in trecut, intr-o aparenta de normalitate (?), dar mi-e ca deja viitorul a venit. Nu exista prezent. "Acum" e deja trecut.
Astept . Ma astept.Nu te astept.

ZAMBETE. DE FAPT, NU PREA...

2010-08-21T23:07:00.000+03:00

M-am intrebat adeseori de ce oamenii veseli atrag intr-un grup mai mult decat cei care-si striga tristetea.

V-ati observat vreodata langa cine preferati sa stati ? Nu-i asa ca va atrage o figura zambitoare, mai mult decat una care desi nu spune nimic, are intiparita in liniile fetei o tristete iremediabila ? Sa ne fie suficiente durerile noastre, stiute si nestiute , incat sa ne dorim putina veselie ? Sau fericirea, bucuria, atrage tot aceleasi sentimente ?

Cautam glumele, rasetele, vrem sa stim de ce se bucura oamenii din jurul nostru. Ce facem atunci cu tacutii ? Cu tristii ? Cu singuraticii ?

Desigur ca si tristii sunt de mai multe tipuri :

Sunt tristii care isi striga tristetea oricui e prin preajma, dispus sau nu sa-i asculte.

Altii care spun doar celor care "merita" ( prieteni / familie / iubiti/ iubite ).

O parte care vor sa tina doar pentru ei tristetea. Din acestia unii o afiseaza ca pe un semn de noblete, altii apar incrincenati si altii care vor sa o ascunda. Prin glume, nepasare sau deviere de idei.

V-ati intrebat oare cum suntem noi cand suntem tristi ? Sau asta face parte din categoria intrebarilor care n-au nici un rost ?

Am un prieten care e trist in interior iremediabil ( deocamdata ). Cand l-am intrebat care ar fi motivul, mi-a spus ca viata asta nu-i nimic in fapt, ca pana la urma rostul omenirii care e ? Nu al omului, luat individual, desi e aplicabil si pentru unii dintre noi, care se zice ca traiesc sau au trait degeaba. Si ca pana la urma la ce bune toate, daca omenirea oricum se va sfarsi la un moment dat ? ( conform teoriei Big Crunch ).... Si n-am putut sa nu ma mir ( in sinea mea, desigur ) ca unii sunt tristi ca n-au prins programare azi la coafor, sau n-au mai putut pleca in Insulele Maldive , iar altii ( putini, tot desigur ) deplang soarta si viitorul omenirii.... La inceput l-am suspectat de nesinceritate. Sau ca braveaza. Dar nu. E deprimat.Si recunoaste ca e asa . Si ca il deprima moartea, cu care vine in contact prea des. Iata ...un cuvant de care fugim....Pana cand stam :).

I-am oferit cateva exercitii contra tristetii, daca va vrea. Pentru ca , nu-i asa, si tristetea, ca si fericirea, e tot in mainile , sau capul , sau inima noastra. Putem sa fugim de tristeti, sau e vorba doar de chimia din sangele nostru, pana la urma ?

IS THIS REAL ???!!!????

2010-08-16T22:36:00.000+03:00

Deci ... nu pot pentru ca sa cred asa ceva ..... Decat ca am visat urat .....

P.S. Niste conationali. De-ai lor, nu de-ai nostri .

DESPRE HONEY, PUI SI IUBY

2010-08-11T00:40:00.000+03:00

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand sunt in societe si cand mi-e lumea mai draga si-aud un "hanii" lipicios si viscos ca melasa, deodata incep sa-mi arda urechile ! Recunosc, nu sunt amatoare de gen "pui, puiut, honey si iuby". Dintotdeauna mi s-a parut ca apelativele astea au fost inventate de cei care se tem sa nu incurce numele partenerelor/partenerilor si atunci toti/toate vin c-un singur nume de alint.

Prima data in viata mea sociala de adult proaspat iesit in gasca am auzit "pui". In care pui erau atat ea, cat si el. "Pui, adu-mi si mie o sticla de bere! Pui, nu-mi pui si mie o ciorba? Hai mai puuii, ce faacii ....." In care domnul Pui nu se sfia sa se dea la toate damele din jur predispuse sa il admire la cat e de .....(evident, cine "punea botu' "- alta expresie care mi-e draga ...) . Si in care doamna Pui radea cu gura pana la urechi orice s-ar fi intamplat ! Rade si-acum, de altfel tot asa, fie ca Pui ii spune ca rade ca o taranca , fie ca o pipaie de fata cu toata lumea si-apoi aplica un pupat ca o ventuza ...

Apoi i-am cunoscut pe "iuby"... In care el nu era iuby, dar ele da ... pe rand, la o cadenta de 2-3 pe an ... Trendy, whisky, cluburi, fumuri ( de tigara, sper ...), noi suntem ne-ntelesi si atat de ...cool si destepti, of course.

Si finally ...honey. Dar nu honey, ci "hannniiiii", daca va puteti imagina. Prima data cand am auzit am pufnit fara sa vreau in ras si am zis "hannii bannniii", dar ei nu s-au prins, chiar vorbeau serios :) ! Mi-au aruncat o privire pe deasupra mea undeva ( cred ca n-au inteles ce-am vrut sa zic ) , si-au mers mai departe, strigandu-se unul pe altul, nazal, duios si din cand in cand , cu un dragastos hanniiii .... Ca sa intelegeti, era noaptea tarziu, el avea vreo jumate de whisky la bord si o gladiola tinuta ca un par in mana dreapta , ca sa o arunce in mare ! Ea il sprijinea din stanga sa nu se impiedice de nisip.... Cum naiba sa-i iei in serios ??? Si stiu sigur ca acest "honey" travestit a aparut mai tarziu in relatia lor, o data ce au urcat pe scara sociala si au intrat in high-life-ul urbei lor....Dar raman la parerea mea, ca el ar putea zice "hanniii" si ea sa-i raspunda cu "banniii", prietenii stiu de ce :) !

Cred astfel doar in strigarile dragostei care le aud numai eu, care stiu ca sunt numai ale mele si nu pentru alte 100 care s-ar potrivi.
Nu cred in dovezi afisate in public , iar in intimitate e frig....

IN DULCELE STIL CLASIC

2010-08-10T00:21:00.000+03:00

Mă invelesc de frig intr-o speranta

cum se-nveleste soba nou zidita
în reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita.

Nu pune mana peste mine daca-i vara
căci n-ai să intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.

Ci vino când nu merge nimeni
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

Nichita Stanescu

ATACUL

2010-08-07T03:06:00.000+03:00

Dupa cateva seri de liniste, care acum imi dau seama ca au fost de studiere, de tatonare a terenului, in seara asta au atacat. Dar si eu m-am aparat, ba chiar am trecut la atac! Avantajul lor e ca sunt mai multi. Si mai mici. Avantajul meu e ca am muulta rabdare. Si sunt mai mare!

Cum cu cine? Cu tantzarii, of course!

Intai am stins blogurile, am stins laptop-urile, am stins luminile si am asteptat cuminte sa adorm! A naibii cafea de dupa-masa! Si doar am zis ca nu mai beau ( cafea ... dupa-amiaza). Si l-am auzit ! La inceput doar timid: bizzzz, biiizzz ... Incepi sa bati din palme pe langa urechi, poate ai noroc si-l prinzi. Haida, de! Te enervezi, arunci patura, te ridici si aprinzi lumina. Si-atunci ii vezi! Dezastru ! De unde si cand au rasarit atatia? Apuci o revista ( nu Dilema veche, desigur) , ceva usor, dar totusi greu pentru ei. Si lupta incepe.Nu vreau sa stiu ce aud si cred vecinii!

Prima runda- i gata. Zici tu. Cauti Autan-ul care pana acum ziceai ca l-ai carat degeaba, dai pe tine pe unde crezi, de nervi dai si prin aer deasupra patului, dai si pe pereti chiar! Sa fie, poate nu mai vin. Stingi lumina , dar acum astepti. Vigilenta e cuvantul cheie. Si auzi iar : bizzzzzz, biiiiizzzzz, biiiizzz, bizt! Aprinzi lumina pentru runda 2, executi cativa , dar acum nu mai inchizi lumina, te asezi in pat si astepti. Uite unul pe perete langa tine. Vreo 2 pe tavan. Unul zboara razant deasupra ta, cat sa iti faca in ciuda !

Te oftici ca numai tu auzi dusmanii si dusmanii pe tine si nu si sforaitul de-alaturi...si iti zici ca mai bine ar intepa pur si simplu numai sa nu-i mai auzi!

Urmeaza panda tactica, zburatul tau prin camera de pe un perete pe altul si apoi pe tavan ...Si amintirile despre cum topaiai si alta data dupa ei te fac sa razi, in cele din urma.Si iti dai seama ca lupta este inegala si se va opri doar cand tu vei ceda. De somn, fireste.

Cine n-are amintiri cu si despre tantzari?

Eu de exemplu am cateva atat de savuroase, incat le voi dedica un loc special. De povestit.

Daca stau bine si ma gandesc, aceste micute zburatoare , dragalase si muzicale :) ... etc. ar putea face parte din brandul de tara. Cine n-a auzit de vestitii tantzari din Delta? Sau de la mare? Sau de la sat?

Eu una n-am gasit pe unde-am mai umblat nici un tantzar ca pe la noi, sic!

SOVATA RELOADED

2010-08-05T04:13:00.003+03:00

Sub indemnul mobilizator "Explore the Carpathian Garden", dar fara frunza inteligenta arborata in geamul masinii, am pornit la drum pentru cateva zile sa ma refac cu sprijinul turismului intern. Locatia : Sovata si imprejurimi.

Primele impresii, recunosc, sunt destul de bune. Sovata este cred printre putinele statiuni de munte ale noastre care au reusit sa arate bine, chiar daca abia de anul acesta, pana anul trecut inca fiind in renovare. Sunt cateva hoteluri si vile de 4 stele cochete, cele de 2 si 3 stele au fost renovate, cel putin pe dinafara, iar bazele de tratament sunt foarte , foarte solicitate. Este curat, asfaltat si foarte, foarte aglomerat si un punct in plus : nu mai vezi doar pensionari in statiune, ci si multe familii cu copii mici.

Un alt plus : aleile nu numai din jurul lacului Ursu , ci si din jurul celorlalte lacuri vecine, bine intretinute, luminate si care iti inspira incredere sa te plimbi cat de tarziu in noapte. Deci, se poate.

Un minus maaare, dar care este specific mai multor statiuni, nu doar aici : seara, muzicile si muzichiile care se bat, se incaleca, se lupta sa atraga chipurile cat mai multi clienti decat vecinii... formatii de unul, doi sau trei rapsozi (dupa putere, deh), cu orga si microfonul de rigoare, asezati intr-un sirag pestrit de terase ca de cartier, care canta in cel mai fericit caz la cate un abatut singur la masa, dar evident cu sticla in fata.....

Eternele si minunatele "Ce seara minunataaa, mai spune-mi iubito o daaaataa.........." , "Drumurile noaaaastre toaaaate .............se vooor intalniiiiiiiiiii ........" , impletite cu manele, dar si cantece unguresti care nu imi spun insa nimic, rasuna chiar si dincolo de lac ! Desigur, am vazut si terase destul de pline, in care manelele erau la putere, dar am vazut si terase cochete, in care se ascultau muzici vechi, pe niste tonuri normale, sau chiar chill out ! (acestea mult mai putine, evident, dar erau !), care si ele aveau multi clienti....

Oare cand o sa scapam de balcanismul nostru de veacuri si sa realizam, printre altele, ca o muzica, orice muzica ar prefera oamenii, ascultata pe niste tonuri normale, face parte din civilizatie ? Oare cand patronii de restaurante si terase vor invata ca nu boxele asurzitoare le aduc clienti ci doar calitatea serviciilor, care include si un ambient placut ?

TUNETE.PLUS FULGERE

2010-07-28T00:20:00.000+03:00

Azi noapte a plouat intens, cu tunete si fulgere de se despicau cerurile si pamanturile . Mie ploile astea de vara, zgomotoase si intunecate, imi aduc aminte de vacantele la tara, din copilarie.Si au miros de superstitii de copii cu urechea plecata la snoava povestilor de groaza. Ce filme horror pe vremea aia ? Va zic eu, ca primul lucru care te invata bunica atunci cand tuna sau fulgera era ca Sf.Ilie se plimba cu caleasca sa de foc prin cer sa biciuiasca necuratii ! Ce explicatii stiintifice ? Parca toate fortele din casa se aliau sa ne sperie cu supranaturalul ca sa fim cuminti ... Ce educatie parentala moderna ??? Cine auzise de asa-ceva ?

Ei si se mai intampla prin vecini sa mai isi dea duhul cate cineva ... Nu stiu cum se facea ca parca de fiecare data , mai ales noaptea evident ... tuna si fulgera:) . Explicatia batranilor ? Desigur, ii parea rau celui trecut la cele vesnice ca a plecat ! Si cum cei mari se adunau toti sa dea o mana de ajutor familiei, sau sa-si aminteasca de cele bune despre cel plecat, noi , copiii prieteni si vecini si tovarasi de jocuri si nebunii, ne adunam toti peste noapte si dormeam impreuna unde era casa mai mare. Si unde era mai mare, era si mai infricosatoare ... Bagati cu nasul in plapume, pe intuneric, ascultam povestile de groaza cu strigoi si suflete ratacite si ni se facea asa o fricaaa.... de nici la piii....nu mai mergea nimeni pana dimineata :) ! Iar cand haulea cate un tunet si se lumina odaia, sa facea asa o linisteee si instinctiv ne strangeam ca niste vrabii zgribulite pe gard unii in altii.... Ca sa ne treaca spaima, incepeam sa dam drumul la niste bancuri ...anemice si cu noduri...

Linistita, dimineata ne umplea cu un soare cald si incurajator si redeveneam neastamparatii galagiosi si viteji de pe ulita.

Nu stiu daca azi se mai intampla astfel de chestii. Nu stiu daca se mai spun astfel de povesti.

Dar sunt sigura ca viata la tara nu mai e aceeasi ( pentru cei care au cunoscut-o). Eu ma simt recunoscatoare pentru ca am putut copilari la tara ( fericit, desi nu idilic, cum s-ar putea crede ...).

VIZIONARII DE AZI

2010-07-27T16:23:00.001+03:00

Profetul Catalin Stefanescu a anticipat Romania peste ....cat ? 1000 de ani ? Cum zic unii, Doamne-ajuta chiar si-atunci!
Iar cand orasul Barlad va ajunge asa, marile metropole ale lumii vor fi translocate pe ...Luna !

SIMON&GARFUNKEL

2010-07-27T00:39:00.000+03:00

Habar n-aveam ca mai canta si-acum. Dar i-am vazut si auzit noaptea trecuta tarziu si azi m-au obsedat melodiile lor ...Ma bucur ca inca mai sunt.

"Buna ziua intuneric , vechiul meu prieten

Am venit sa vorbesc cu tine din nou,
Pentru ca o viziune incetisor
Si-a lasat '' semintele '' in timp ce dormeam
Si viziunea ce a fost plantata in creierul meu
Totusi , ramane
In sunetul tacerii
In vise agitate singur merg
Pe strazi pavate, inguste
Sub o aura de lumina
Intorcandu-mi gulerul , rece si umed
Cand ochii mei au fost orbiti (injunghiati )de lumina
Asta separand noaptea
Si atingand sunetul tacerii
Si in lumina dezgolita , am vazut
10 mii de oameni , poate mai multi
Oameni vorbind fara cuvinte
Oameni auzind fara sa asculte
Omeni scriind melodii pe care vocea nu le va imparti niciodata

Si nimeni nu a indraznit
Sa perturbe tacerea sunetului
''Nebunilor( prostilor)'' , am spus eu, Voi nu stiti
Tacerea ca un cancer creste
Ascultati-mi cuvintele pe care s-ar putea sa va invat
Luati-ma de brate si s-ar putea sa ajung la voi
Dar cuvintele mele curg silentios , precum picaturile de ploaie
Si ca un ecou
In fantana tacerii
Si oameni s-au aplecat si s-au rugat
La Zeul creat de lumina neonului
Si ca un semn de avertizare a strafulgerarii sale
Din cuvintele ce l-au format
Si semnele au spus , Cuvintele profetilor
Sunt scrise pe peretii de la metrou
Si holuri de locuinte
Si soptindu-ne in sunetul tacerïï"

DO NOT FORGET

2010-07-25T23:23:00.000+03:00

Prin prelungile mele "cautari" am gasit scris ca e bine ca in viata sa ai ceva de facut, pe cineva de iubit si ceva la care sa speri ... Presupun ca pentru a fi plini de fericire e bine sa le avem pe toate 3 in aceleasi timp :) . Deci, de cate ori o sa ma mai simt trista, am sa imi aduc aminte de vorbele astea si o sa vad care latura e afectata, ca sa "lucrez" la ea ...

Ma rog insa ca partea cu ceva de sperat sa ramana mereu intacta :) !

Restul le mai "fabricam" noi cumva .... Nu ? Daca se mai si "impaca" intre ele ..... o sa fie super !

Lovely song !

AL 7-LEA CER

2010-07-24T22:37:00.000+03:00

Imagini absolut uluitoare (mai ales HD) ! Si o muzica pe masura :

MI-E DOR DE OPERA !

2010-07-23T23:38:00.000+03:00

N-am putut rezista :) !

LA CUMPARATURI CU OPERA

2010-07-23T23:20:00.000+03:00

Pe cand si-n Romania ?
Chiar cred ca muzica i-ar face pe unii mai buni. Chiar daca multi din cei care defileaza acum in supermarketurile noastre n-ar sti ce lucru minunat li se intampla...

CA VINEREA ....

2010-07-23T23:16:00.000+03:00

Feedback la un interviu de angajare :
"Stimate domnule Director,

In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de Director de dezvoltare in cadrul companiei dvs.

Conform spuselor doamnei de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pina astazi dar este predictibil.

Duminica, facind o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de a justifica activitatea doamnei de la resurse umane si de a va oferi dvs un simulacru de testare a candidatilor.

Iata cum stau faptele.

Cu citeva zile inainte de 19 septembrie doamna de la Resurse Umane din firma dvs. m-a contactat telefonic

intrebindu-ma daca eu din xxxxxxxx sint dispus sa ma relochez in yyyyy si sa merg in deplasari dese in interesul serviciului. Am raspuns afirmativ si de comun acord am stabilit interviul pentru simbata 19 septembrie, urmind ca respectiva doamna sa imi comunice prin e-mail locul adresa la care va avea loc interviul deoarece in momentul discutie telefonice nu aveam posibilitatea sa o notez. Probabil ca raspunsurile mele au fost neasteptate si au emotionat-o pe distinsa doamna incit a uitat sa imi trimita e-mailul, desi am mai sunat de 2-3 ori cerind acest lucru.

In cele din urma, telefonic, am aflat adresa la care sa ma prezint pentru interviu.

Avind in vedere dezinteresul si lipsa de respect a doamnei respective ce reprezinta firma dvs, pentru un raspuns la interviul la care am venit de la xxxxxx presupun ca nu corespund postului. Principalul motiv pentru acest insucces al meu este, cred eu, faptul ca nu am stiu sa ma comport la un interviu inedit.

Doamna de la resurse umane, al carei nume nu il retin si nu avea o carte de vizita, mi-a testat rezistenta la

stress si capacitatea de concentrare aducind si pe fiul dansei, un baietel de altfel foarte reusit si simpatic,

in varsta de 3-4 ani, deoarece nu avea cu cine sa il lase. Recunosc ca este prima data cind mi se intimpla sa

fiu supus unui astfel de interviu, motiv pentru care va felicit pentru metoda aleasa de doamna si tolerata de

dvs. ca director.

Va mai felicit de asemeni si pentru permisivitatea pe care o acordati salariatilor dvs de a-si aduce membrii

familie la serviciu si implicare lor in jobul salariatului. Cred ca ar trebui sa faceti un minim efort si sa

brevetati metodele la OSIM, mai ales ca in materie de resurse umane, recruiterii inventeaza metode de testare nebanuite iar imaginea si awarnessul brandului dvs – ceea ce, teoretic, se reflecta si in vanzarile directe – ar atinge inaltimi abisale, daca ma pot exprima asa si iata ca pot.

Am mai participat la interviuri unde mai erau si alte persoane in incapere dar scopul acestei situatii era sa

verifice capacitatea mea de a ma focusa asupra subiectului discutat in prezenta factorilor perturbatori normali

intr-un birou. Ori la dvs nu am aplicat pentru postul de Director de dezvoltare - Divizia Gradinita.

Interviul s-a desfasurat aproximativ astfel:

- Imi puteti spune care au fost realizarile dvs ca director comer… Stefanita, te rog sa stai cuminte!

- Am crescut vanzarile cu …

- Stefanita, nu o mai musca pe mama!

- … 8% in in 5 luni ca urmare a politicii mele de…

- Stefanita, vrei sa desenezi? Uite ai creioanele aici!

- .. vanzari si a strategie …

- Mami, dar domnul de ce e aici?

Il felicit pe Stefanita pentru precocitate si intrebarea existentiala. Chiar, ce cautam eu acolo?

Va scriu pentru ca doresc sa va fac cunoscuta opinia mea despre modul total neprofesionist in care s-a

desfasurat interviul la firma dvs, incepind de la stabilirea intilnirii, desfasurarea acesteia si comunicarea

rezultatului. Si eu am fost in situatia angajatorului dar intervievatului i-am acordat in timpul interviului

atentia si respectul cuvenite unui om ce se prezinta la solicitarea mea, unui posibil coleg. Chiar daca nu

corespundea profesional il informam despre rezultat. Respectul aratat altuia este si respectul de sine,

face parte din cultura profesionala a fiecarui desi este in principal o problema de educatie.

Voi mai aplica la joburi disponibile in firma dvs (da, sint perseverent in atingerea scopului) si am

rugamintea ca la urmatorul interviu , daca voi mai fi chemat, sa imi permiteti sa imi aduc cainele,

deoarece nici eu nu am cu cine sa il las. Este un Beagle de 1 an si 5 luni, brownian (*) in atitudine

si nu as vrea sa il las singur de teama ca pune mana pe chibrit si da foc la casa sau se inhaiteaza

cu maidanezii din cartier, organizind orgii sexuale insotite de consum de alcool si/sau tras prafuri

pe nara . In plus as vrea sa vad capacitatea de concentrare a doamnei de la resurse umane cind va simti

cainele pe gamba dansei simulind copulatia canina (doggy style – pour les connaisseurs).

Cu retinut respect,

Cxxxx Lxxxx

07.xxxxxxx

PS: pentru doamna de la resurse umane: brownian vine la miscarea browniana si nu de la Sandra Brown."

DUMINICA NOASTRA CEA DE TOATE VERILE

2010-07-20T23:39:00.000+03:00

Dat fiind ca a venit in cele din urma vara ( poate prea multa, prin unele locuri si temperaturi ), ce fac compatriotii nostri care nu au plecat in concediu ? Ies la iarba verde , of course ....Asa se face ca soselele patriei falnic bordate de paduri sunt incercelate de masini, paturi, gratare fumegande si hoarde de romani pusi pe distractie. Unde vezi un strop de umbra, hop si un gratar ... Hop si o miuta...hop si-o muzicuta.... aici gusturile alterneaza de la o manea la o populara, in functie de varsta, bani si arealul cultural ....Sa nu mai vorbim de zonele cu parauri, rauri, lacuri, aici nu ai unde sa arunci un ac si greeeu gasesti un loc sa parchezi si masina si familionul ....

De pe la ora 10,00 se iau cu asalt supermarketurile la sectorul gratar si bere ...asa se face ca parcarea geme si toate casele de marcat merg in plin, cu cozile aferente respectabile, evident.

Apoi, iesirile din oras spre zonele fierbinti de "iarba verde" sunt suprasolicitate. Nu te grabi, ca iti consumi neuronii de pomana ....

Cam ce placere trebuie sa fie sa stai in coasta celui de-alaturi care isi fumega gratarul in acelasi ritm cu tine, zau ca n-am sa inteleg ... de ce trebuie sa te inghesui cu alti 100 pe aceeasi suta de metri ??? Dar cum padurile noastre au fost ba defrisate, ba retrocedate, sa zicem ca s-au restrans zonele in care poti campa fara probleme, desi taaare ma indoiesc.

Acum ca jarul isi face treaba si micii sfaraie cu spor, barbatii lipiti musai de sticla de bere trebuie sa faca vant cu un carton la mici , iar femeile trebuie sa se ocupe musai de asezatul farfuriilor de plastic pe patura si facutul salatei ...Pana se frige carnea, se "frig" de la soare dar mai ales alcool si vajnicii romani , asa incat sunt gata fezandati pana apuca sa muste din mic !

La sfarsitul zilei, prapad in urma tuturor !

Spre casa, cin' sa conduca ? Evident, nevestele ... multe din ele nu pun mana pe volan decat duminica ! Si asa se merge frumos bara la bara dupa o duminica de vis ...

Marturisesc ca filmul de mai jos n-am putut sa-l vad pana la final ...Mi s-a parut jenant si trist ....

No comment.

Vezi mai multe video din Divertisment

DOI FRATI

2010-07-19T22:35:00.000+03:00

Printre atatea tangouri de poveste, uite si unul atipic !

Dar parca fara gratia feminina n-are savoare ...

THE TWO TALKING CATS

2010-07-16T23:26:00.000+03:00

O dedicatie :

UN GEAMAN VERITABIL.IN DEFECTE

2010-07-14T23:01:00.000+03:00

Cam de pe cand am inceput noi fetele sa studiem oracolele din scoala si zodiile personale, dar si ale prietenelor cele mai bune si ale celor care ne placeau pe-ascuns , dar cu care speram la compatibilitati de zodie, m-am declarat categoric si raspicat ( in sinea mea ) impotriva urmatoarelor defecte zodiacale :

1. Superficialitatea - eu ? niciodata ! Hai sa arat ca pot fi matura (inainte de termen ) si profunda in toate cele ( desi uitam in perfectionismul declarat al zilei de ieri si de azi ca nu le putem sti si cuprinde pe toate, deci ceva tot sa o sa scape nivelul mai jos ....).

2.Dualitatea - never ! eu sunt doar pentru unul (si unul pentru toti.sau toate ...never mind) ! n-o sa spun niciodata altceva decat gandesc, simt, cred cu toata fiinta mea ( ei bine, uneori am mai uitat de regula asta, dar n-o sa spun si cand ...) ; eu sunt doar una, nu doua ( desi la cate fac uneori sunt si 3, 4 ....).

3.Neseriozitatea, nu te poti baza - cum nu ? numa' roaga-ma ceva si mai vedem noi ...zana cea buna imediat ne vine in ajutor :) ... ei bine, acum parca am mai obosit ...de vina sa fie criza ? sau crizele ?

4.Incepe mai multe lucruri si nu le duce pe toate la bun sfarsit - ei, cred ca asta m-a ambitionat cel mai tare pe vremuri ; intr-un fel, a fost bine : am invatat sa imi termin in cele din urma temele, lecturile, goblenurile si referatele, acum rapoartele si analizele... ce mai conteaza ca pe ultima suta de metri ??? insa mai nou, am 4 carti incepute si nu stiu cand si in ce ordine le voi termina :( ........unii zic ca e normal sa mergi cu mai multe carti in paralel ... poate ca e o anomalie trecatoare ...

5.Fidelitatea discutabila - sa mai zic ca si asta m-a ambitionat :) ? mai bine tac si zic "no comment"...cu toate ca nimeni nu m-a intrebat :)

Cred ca ajunge cu defectele.

Intrebarea mea este : in ce masura dam atentie la aceste caracterizari de zodii ? Cata influenta au in modelarea noastra ? Iata ca eu am incercat mereu sa schimb horoscopul defectelor, sa fiu perfecta :) ....acum imi asum orice defect, dar evident in grade mai mici sau mai mari ; a pardon ! nu foarte mari :) !

Sau credem in zodii doar atunci cand ne avantajeaza ?

PIENSA EN MI ....

2010-07-13T23:27:00.000+03:00

Stii ca intr-o zi va fi o zi in care va incepe "un ano de amor " ...Dar pana atunci, gandeste-te . Cum la cine ? La mine, la tine, la cine vrei. Sau doar asculta.

Augusto Cury.Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi

2010-07-10T11:09:00.000+03:00

Genial . Si atat de simplu ....

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

CE ESTE DE FĂCUT?

Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:

Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.

Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.

Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.

A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.

Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”

Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.

Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.

Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.

Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.

PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată

Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.

Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.

Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

1. A corecta în public

2. A exprima autoritatea cu agresivitate

3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat

4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii

5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie

6. A nu te ţine de cuvânt

7. A distruge speranţa şi visele

EXTRATERESTRI PRINTRE NOI

2010-07-10T00:41:00.000+03:00

Azi : doamna ministru Elena Udrea.
Locatia aterizarii : Saucesti, Bacau
Dovada :

Doamna ministru, ori aveti consilieri incompetenti, ori faceti treburile de mantuiala ... Daca v-ar interesa pe bune nevoile celor afectati din zonele inundate, ati putea afla ce ar avea nevoie cu adevarat ...Pantofi cu toc ? Hai sa fim seriosi ... ce sa faca tzatza Floarea cu ei ? Mai ales ca nu ii vin ? Cica sa ii dea cadou ... Cui ? Tzatzei Vergina, evident ....care la randul ei .... etc.etc.

Mai interesati-va la supusii care sar cu ajutoare ce va pun la dispozitie , ca in fond dumneavoastra apareti la stiri, nu ei ....Dar de fapt am uitat ca nu conteaza ce se spune si se arata si se scrie ...

Ar fi multe de spus despre ce ati putea oferi in ajutorul sinistratilor, in afara de diguri, case, bani, dar ... pentru ce sa mai zic ????

DIVERTIS, FOREVER !

2010-07-06T00:24:00.000+03:00

Personal, consider ca nu se va mai ridica prea curand o trupa de calibrul Divertis-ului ... Dar chiar si cu afinitatea mea pentru ei la vedere, marturisesc ca imi placeau mult, mult mai mult la inceputurile lor, cand isi gaseau inspiratia in tragi-comedia de pe strada . Imi aduc aminte ca la spectacolele lor salile si amfiteatrele erau arhipline... radeam cu lacrimi, radeam fara suflare si aproape de lesin... erau spontani si le iesea ! Nu pot sa uit cum chiar ei radeau de ceea ce auzeau ( si nu era dinainte stiut ). Mai ales Toni, cu greu se putea opri din ras...

Isi mai aduce cineva aminte cum vorbeste romanul daca se vede in fata unei camere de filmat ? Azi mai vedem doar la D'ale lui Mitica , pe TVR2 si rareori la stiri .

Priviti aici :

si inca una, ca e prea bun Catalin Mireuta :)

NO STRESS

2010-07-04T13:46:00.000+03:00

Cu aceste muzici m-am delectat zilele astea :http://www.youtube.com/watch?v=CHQvyEkb5lA.
Bine, la mine erau parca mai frumoase , mai diversificate ....:)
Dar mi-am adus aminte si ca am vazut o familie care , dormind doar 1 noapte la munte, a doua zi si-au impachetat bagajele si au luat-o din loc repejor. De ce ? " N-am putut dormi de greierii care au cantat toata noaptea ! Iar dimineata, cand sa adormim si noi, au inceput pasarelele ..." Nu zau ! Chiar asa?
Daca asta o fi fost adevaratul motiv , stau si ma intreb cat de dependent de zgomotul de fond te poate face sa devii un mare oras ? Sau cat de incordati de viata devenim astfel incat sa nu mai putem sa savuram natura , pur si simplu ? Pun pariu ca cei doi nici sa priveasca cerul nu mai sunt in stare ...
Mi-e dor sa ma plimb de-aiurea prin padure, sa vad caprioare fugind, sa ma intind sub copaci si sa le urmaresc crengile cum se leagana usor ...dezvaluind doar cerul....

Plesu, din nou !

2010-07-01T23:54:00.002+03:00

Prea bun pentru a nu fi adevarat ...si demoralizant, ca de obicei.Da, cum de nu mi-am dat seama ? Pana la urma ar trebui sa ne fie frica noua de noi ....

MORE TAXES ?!?

2010-06-29T23:51:00.000+03:00

Umbla o vorba prin tara ca cica asa vom ajunge dupa 1 iulie !
Doamne, adu-l inapoi pe Ivan cu-a lui turbinca si sa strigam toti la dragii nostri politicieni : "Pasol, na turbinca !"

DIVINE ........

2010-06-28T02:06:00.000+03:00

I'm speechless.........
O noapte de cautari, regasiri , sperante cladite si iar naruite....si iar ridicate ......Iar firul acestei voci superbe m-a urmarit obsedant, ca o carare abia vazuta intr-o padure fermecata....
Ce alegi intre o iubire visata si adorata, aproape cosmica si o iubire sigura, casnica, telurica si implinita ?

NU AVEM NEVOIE DE PREA MULTE ...

2010-06-20T23:13:00.000+03:00

O stire difuzata in seara asta de ProTv mi-a reactivat un gand mai vechi, de fapt o dorinta latenta cu foaarte putine sanse sa se materializeze vreodata. Dar, who knows ? Pe principiul ai grija ce-ti doresti ...

Stirea era despre o familie de americani, parintii plus 2 fetite ( mici : 5 si 8 ani la momentul plecarii ), care si-au vandut casa si au plecat intr-o calatorie de 7 ani pe mare in jurul lumii . Foarte tare ! Proiectata initial a tine doar 2 ani, nu au putut rezista de a vedea si alte tari si si-au prelungit calatoria pana acum. Practic, fetitele au crescut nomade, au facut educatie scolara pe mare, dar mai important decat toate au invatat sa se descurce in multe imprejurari.... Una din ele a spus ca a invatat sa isi faca repede prieteni si totodata sa evite certurile ... cealalta a spus ca a invatat sa isi controleze temerile intr-un mod constructiv ! Wow ! Pun pariu ca cei mai multi adulti nu stiu cum s-o faca nici pe uscat si nu vor sti niciodata .....

Dar cel mai mult mi-a placut ce a zis tatal : n-ai nevoie de prea multe ...n-ai nevoie de prea multe lucruri ... ai nevoie doar de oamenii pe care-i iubesti . Sublim. Chiar : ce ne trebuie mai mult ?

Ce inseamna sa ai o gandire pozitiva , o atitudine pozitiva si mai ales persoana potrivita langa tine !

Iar de la acesti oameni frumosi, mi-am adus aminte de familia Albu din Bacau, alti oameni deosebiti care au avut si ei curajul sa lase viata obisnuita deoparte si sa plece sa vada lumea intreaga pe mare... Nici ei nu aveau nevoie de prea mult : cand terminau resursele, opreau intr-o laguna, sau port si munceau (orice gaseau pe-acolo ) pana strangeau iar banii de care aveau nevoie pana la urmatoarea oprire ....

Acum sunt prinsi intr-un proiect ambitios de care foarte putini romani au auzit : reeditarea calatoriei (imaginare) lui Radu Tudoran "Toate panzele sus" ! Cu velierul facut de domnul Albu aproape din nimic !

Cine ar vrea sa stie mai multe despre ei, inclusiv poze si jurnalul de calatorie ( calatorie care e in plina desfasurare acum ) gasesc detalii aici : http://panzelesus.explorer.org.ro/

E prea rar folosit cuvantul "temerar" , aproape il vom uita ? Uite ca mai sunt unii care ni-l reamintesc ! Si e bine ca sunt si romani printre ei .

Oare cati dintre noi am fi pregatiti sa lasam tot ce inseamna terestru si sa ne aventuram ca cei de mai sus ?

Eu as zice : hai !

PERFECT MATCH....BUT JUST VOICES

2010-06-17T23:53:00.000+03:00

RABDARE

2010-06-15T23:28:00.000+03:00

Inca nu stiu daca trec printr-o faza de depersonalizare, sau e de cautare, sau se trage de la canicula ....
Inca am rabdare cu mine. Cu altii ...
Inca ma invalui in ceata evitarii .
Sau a levitatiei . Am levitat niste sentimente pana au disparut in neant ....
Ha, ha ..... who am I kidding ??????

Unde esti tu Tepes, Doamne

2010-06-10T22:45:00.000+03:00

Ca punand mana pe ei
Sa-i imparti in doua cete
In smintiti si in misei ?

Desi o stiam dar m-am facut ca am uitat, realitatea nu ma lasa sa constat ca parca mai mult ca niciodata in ultimul timp "chilotareala" in televiziuni atinge cote paroxistice ! De unde o buna perioada a fost apanajul zeroTV-ului, din ce in ce mai multe emisiuni de la posturi mai cu pretentii intra in hora prostului gust si a prostiei in fond....sau de fond... tot aia !

Las deoparte pe "blonda lui Bote", sexy braileanca, si alte mitzi si pitzipoance ( iaca de nervi nici nu mi le mai amintesc pe toate - Doamne ce-as fi vrut sa nu imi consum nici un neuron memorand asemenea persoane ! ), vad ca se poarta cearsafurile la vedere ! Nu , nu m-a enervat familia Lis, care daca vrea sa se umple de penibil n-are decat !

M-a enervat Concursul National organizat de ProtTv prin stimabilul Maruta ( pe care dealtfel il respectam, sper sa isi revina ...) de castigat titlul de Doamna Virciu ( sau Varciu, cum s-o fi scriind...) . Iaca de asta duceam noi lipsa ! Vai si ce imbulzeala draga, tot tineretul feminin cu neuroni putini s-a inghesuit ....Si n-a fost doar o emisiune si gata ne-am lamurit, domnul a ales-o pe doamna si au trait fericiti pana la urmatorul divort ! Nu ! Pana acum au fost 2 ( sau cel putin atat am prins eu din fuga ) si inteleg ca va mai fi cel putin una !

Bineinteles ca m-am uitat, de ce sa nu ma uit cand prostia fascineaza ?

Doamne , de ce vor fetisoarele astea tinere, aratoase, care au teoretic tot viitorul in fata, sa isi fluture prostia in fata camerelor TV si sa - si doreasca o publicitate data doar de agatatoarea unui barbat ???

Am avut curiozitatea sa vad 3 dintre semifinaliste . Rapid pe Fw iata cum (mi) se prezentau :

Prima era filozoafa din categoria "banul nu conteaza" ! - ea si cu preastimabilul viitor consolat au cutremurat impreuna o barca ...:) ... pe-un lac, evident...atat mai trebuia, sa stea pe mal sprijiniti de barca :) .........

A 2-a este o studenta "eminenta" la "limbi straine" : "Da' sa nu 'a-ntrebi in portugheza ,ca n-an prean fuost la cursuri .... ", hi,hi,hi ...( n-o intrebase nimeni de portugheza, dealtfel ...). Dar era genul care nu-si putea lipi buzele in timpul vorbirii, ca trebuiau musai sa se vada toti dintii tot timpul, ca asa i-a spus ei cineva : razi fato, sa se vada ce (si cati !) dinti ai si n-o sa trebuiasca sa vorbesti !

A 3-a a fost foarte tare : inainte de a se intalni cu Mister Virciu si-a facut semnul crucii si a zis "Doamne ajuta !" !!!! Doamne ajuta la ce ?????? Las' ca asa-i bine , sa fie acolo ! Da' era genul brunet manelistic cu dansuri din solduri si buric !

Ce sa zic domnule Virciu, v-ati scos ! Inteleg ca mai e o semi-finala cu inca 3 ....: ((( ! Succes !

Si cireasa de pe tort, dupa cele 3 madame dl.Maruta scoate asul din maneca : un el cu aspiratii la ea, adica la partenera lui Liviu ... jalnic ! Macar acest ultim pretendent stia sa faca sarmale, prajituri, sa calce camasi, cu alte cuvine era un bun gospodin ! Brava !

Cat de jos poti sa cobori nivelul unei emisiuni, mai ales cand nu asta este formatul tau de obicei ? De ce s-o faci, totusi ? Au disparut toate subiectele bune, sau ne e lene sa le cautam , formam, inventam ?

Sau rating-ul cu orice pret scuza orice mijloace ?

Vezi mai multe video Haioase

ONE MAN SHOW !

2010-06-05T17:24:00.000+03:00

Imi place Horia Brenciu ! A lot ! Cred ca ar putea fi mai mult apreciat....

Idei de afaceri si modele de management

2010-06-03T17:33:00.000+03:00

Pe alese :) .... :

CAPITALISM TRADITIONAL

Ai doua vaci.
Vinzi una si cumperi un taur.
Cireada se inmulteste iar economia prospera.
Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci.
Vinzi una si o fortezi pe cealalta sa produca lapte cit pentru patru.
Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci.
Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon, si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci.
Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt.
Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA
Ai doua vaci.
Le numeri si afli ca ai 5 vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci.
Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci.
Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine.
Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci.
Te inchini la ele...

COMPANIE CHINEZA
Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg.
Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

ASOCIATIE FAMILIALA PRAHOVEANA
N-ai nici-o vaca. Contractezi doua cu statul si faci vila cu fonduri U.E.pe care o declari staul.
Reziliezi contractul pe motiv de regiune defavorizata calamitata. O iei de la capat.
Ceilalti se uita ca vitelu' la poarta noua a vilei ....

SI MIE MI-E DOR DE VARAAAAA .........

2010-06-02T15:01:00.000+03:00

LORD OF THE DANCE

2010-06-02T00:04:00.000+03:00

Am fost la spectacol.Nici nu stiu cu ce sa incep. Voi fi totusi indulgenta si nu voi zice ca sunt dezamagita, pentru ca raman in continuare fan al muzicii irlandeze si al dansului lor, dar ...ceea ce am vazut este departe de ceea ce m-am asteptat ...
In primul rand, desi ordinea nu e asta, am vazut o trupa de copii aproape, parca erau de la scoala populara de arta! Unde sunt dansatoarele alea care le vedeam eu la tv, toate cu picioare lungi, subtiri, toate parca trase cu rigla la inaltime, PERFECTE in tappingul lor ? Ori fetele nu mai cresc cum cresteau, ori ei nu mai gasesc dansatoare asa cum aveau ....Ca sa nu mai zic ca unele erau chiar cu forme generoase, nicidecum filiforme ...dar ma rog, picioarele conteaza si ele functionau :) .......
In al doilea rand, scena nepotrivita ! Cred ca au si venit in formatie restransa din cauza asta. Nici nu stiu daca am fi avut o scena potrivita pentru show-ul care ar fi trebuit sa fie....
In al 3-lea rand : interpretii masculini- niste baieti abia iesiti din adolescenta, carora gesturile de macho le placeau atat de mult ....sau ma rog , le foloseau ....
In al 4-lea rand, Michael Flatley, omul cu picioarele cele mai rapide din lume.... n-o sa mai fie vreunul prea curand, sau macar jumate ... Interpretul n-avea nici pe departe lejeritatea, eleganta, carisma lui Flatley ....
De ce nici un initiator de proiect nu isi gaseste urmasi pe masura talentului si realizarilor lui ? Si nu ma refer aici doar la Lord of the Dance ...
As fi vrut sa vad un spectacol impresionant. Dar n-am vazut nici macar un final spectaculos ca acesta :

RELAX ...

2010-05-31T17:36:00.000+03:00

Linistea poate fi uneori atat de aproape ....

DE REFERINTA !

2010-05-27T23:57:00.000+03:00

Nu ma pot abtine :) :

DEOCAMDATA EU

2010-05-25T23:25:00.000+03:00

Am sa incerc sa ma abtin (deocamdata ) sa transform acest blog intr-un altar inchinat gandurilor lui Octavian Paler ( desi mi-e tare,tare greu ...) si am sa incerc sa fiu eu. Dar si asta e din ce in ce mai greu. De ce ? Pentru ca suntem ( deci sunt ) influentati fara sa vrem de ce citim ( cei care citesc ....), de ce-auzim-la altii, vedem-la altii, simtim-NU la altii, ci datorita altora :) ...am uitat vreun simt ? sunt obosita, sa punem un etc. ....rezolva singur totul ....Prin urmare e greu sa mai fim noi insine, fara sa incercam sa "copiem" : stiluri, fraze, idei , muzici , pareri ...Dar mai presus de asta, unii totusi simtim si gandim la fel si e inevitabil sa nu ne "intalnim pe-acelasi portativ". Deja imi dau seama ca acum gandesc in clisee ... Cand eram in scoala, tovarasa invatatoare ne dadea ca tema, mai ales in vacante, sa extragem citez " expresiile frumoase" din cartile pe care le citeam. Noi alea constiincioase ( hai, fie si unii baieti ...) subliniam sarguincios expresii, chiar fraze intregi si le treceam intr-un vocabular ... ( mai aveam un caiet si de rezumate, iar mai tarziu, la gimnaziu, unul de comentarii ! ah, ce aberatie ala de comentarii !) si cu prima ocazie tovarasa ne verifica ... plus ca trebuia sa facem si povestiri in care sa folosim expresiile alea ! Mi-aduc aminte : apa limpede precum clestarul .... zapada s-a asternut precum o mantie alba si stralucitoare ... brrr !

Atunci cum naiba sa nu iti intre in reflex sa te folosesti de ideile altora ???? Cum ti se mai stimuleaza creativitatea ? Gandirea proprie ? Originalitatea ?

Mi-ar place sa scriu sofisticat si patruns si eclectic ... dar din pacate , nevoia de zi cu zi m-a deterrminat sa vreau sa ma fac inteleasa : clar, concis si precis ! Pana-n panzele albe si fara echivoc - decat uneori :)....cand vreau eu :) .....

Asta e. I am what I am ....