12 februarie 2012

O ALTFEL DE IARNĂ

Sunt împrejurări în viață care ne pervertesc fragilul emoțiilor , reducându-ne tresăririle emoționale la minim, cât să nu uităm că mai existăm. Diagrama sufletului ar arăta ca o diagramă a pulsului săltat puțin peste linia orizontală a infinitului. 
Și atunci se-așează iarna în sufletele noastre, ne pregătim de-o hibernare pe termen limitat, dar totuși fără să-i cunoaștem limitele. Tragem obloanele interioare, reducem pulsul emoțiilor, ne hrănim din ceea ce am reușit să adunăm în sertarele inimilor noastre.Trecem mai mult sau mai puțin indiferenți pe lângă suflete la fel de inerte, ne încurajăm că nimic și nimeni nu ne va mai prinde cu garda jos, pentru că nimic și nimeni nu merită suferința și dezamăgirea noastră. 
Și deși spunem că nu mai așteptăm pe nimeni să sape prin nămeți până la noi, în sinea noastră mai sperăm .... Probabil că speranța, în cele din urmă, deschide o ușă. Sau poate e pur și simplu nevoia de altul/alții , animale sociale fiind ? 
Ceva se întâmplă din moment ce ne trezim într-o bună zi că altcineva nou, necunoscut până mai ieri, locuiește  deja în sufletul nostru. Și ne simțim mai vii ca niciodată, semn că iarna, pe moment, a trecut.
Să facem provizii deci din proteina ”speranță” ! 
Mă duc să caut un depozit :) !

2 februarie 2012

UPDATE LA TEORIA ÎNVĂȚĂRII

Preambul : cine crede că va găsi informații verificate științific în acest post, pentru a le folosi ulterior fie într-o lucrare științifică, fie pentru învățarea proprie, este sfătuit să-și lărgească aria de căutare pe Google și să aleagă alte linkuri academice :) !


Am fost și încă mai sunt puțin ocupată cu niște examene. Să știți că e foarte corect spus "puțin", cred că mai mult timp aloc cu plimbatul cărților serviciu-acasă-serviciu-șamd ( se știe doar că fie și prin simpla atingere a cărții are loc un schimb osmotic de informație, da ! ) și chiar mai mult timp pierd cu examenul în sine!

În fine.
Ce revelație am avut : 

Ce stil de învățat ai avut în școală, de mic copil, ăla ți se impregnează toată viața ! Adică, dacă la 14 ani ai avut stilul forceps, de intrat materia cu forța, ăla îl ai și la 40 ! Dacă ai avut stilul fluture, mai bine spus prindeai din zbor, cu fluturii rămâi cât ești tu de adult responsabil ! Mai e și binecunoscutul stil toceală, binecunoscut altora, să fim înțeleși. Despre acesta am auzit doar că, dacă-l ai, chiar și dintr-un articol de ziar te trezești făcând în minte conspecte, extrăgând ideea principală, etc....  :D!
Nu există că te maturizezi și devii mai profund, mai atent, mai conștiincios ! Aiurea ! Cum învățai in școală,liceu-facultate, la fel înveți și la maturitate !
Recunosc, sunt stilul fluture. Da, știu mamă dragă, sunt superficiala. Da, știu, sunt "geamăn" (aaa, n-are asta nici o relevanță? păcat, mi-aș fi găsit o scuză ...).  Dar totuși sunt un adult responsabil și nu am copiat și nu știu cum naiba am noroc si trec :D !
Ma jos încă un postulat modern la teoria învățării, pe care l-am reținut și acceptat ca fiind adevărat imediat  :))

P.S. Mai e valabilă vorba aia cu îngrășatul porcului în ajun, sau nu se mai cresc porcii ca altădată ?
P.P.S Acum mă duc la somn, dar mi-am pus ceasul să sune foarte de dimineață să mai citesc ultimele capitole rămase ”virgine” ...oare se pune ???
=))