I'M HERE. STILL...

Am simțit nevoia să spun că încă mai sunt pe-aici. 
S-au întâmplat multe în ultimul timp. Câteodată vin toate ca un vârtej de tornadă, care apoi își încetinește rotirea aproape de oprire. Atât cât să mai respir și să pot să trag aer în piept pentru următorul vârtej.
Și bune, și rele.
Mă bucur ( parcă cu teamă ) de cele bune. Plâng ( în mine) pentru cele rele.
Aștept să se liniștească tornada și să pot să mai spun din tot ceea ce am de spus. Acumulez.
Pentru că tot ceea ce nu spunem atunci când trebuie spus, tot ceea ce nu facem atunci când trebuie făcut, se va întoarce la un moment dat împotriva noastră. Nu ca să se răzbune soarta pe noi, nu cred în așa ceva, ci doar ca să regretăm pur și simplu că am fost lași, sau neinspirați, sau orbi .Poate că nu vom ști dinainte și precis momentul cel mai bun să fie ales pentru a acționa ( cu vorbe, cu fapte ), dar cu siguranță vom ști că a trecut definitiv când nu mai putem să facem nimic. Prin prisma aceasta a inacțiunii, orice moment e cel mai bun. Decât nici un moment...