”DU-MĂ FERICIRE-N SUS”....

Deasupra noastră, invizibil, plutește ca un fetus în lichidul amniotic un glob-oglindă: mii de fațete strălucitoare chiar și în întuneric. De-a lungul celor câteva sute și ceva de luni ( précis nimeni nu știe câte-or fi …) captează secunde de strălucire concretă , furate din viețile noastre .

Și-n drumul soarelui de la est la vest, când lumina va cădea pieziș pe câte o fațetă, o lume până atunci uitat-ascunsă va prinde viață :

Sunt eu, zâmbind fericită în somn, în timp ce mama îmi sărută mâinile mici de prunc iubit.

Sunt iară eu, când “tataia meu” mă ține-n brațe și-mi arată păsările din copacii înfloriți.

Sunt eu, fericită că în sfârșit pot citi singură prima carte din șirul nenumărat al celor ce vor urma.

Sunt eu, cu sufletul inundat de o fericire speriată, pentru ca azi ne-am pierdut ochii unul în celălalt, și nu știu de ce am simțit atunci că ne aparținem ...

Tot eu, pierdută în freamătul primelor noastre săruturi. Și dansuri. Și plimbări lungi. Și iar săruturi.Și-o noapte de vară, o singură noapte, senină și plină de stele, cu brațele tale ocrotitoare în jurul meu. Și liniște. Și-atât.

Sunt eu, înfiorată de primul ghiont dat ștrengărește de multpreaiubitul meu copil.Și iată-mă mamă ! Și iată-mă o fericită mamă!

Sunt doar eu cu Marea în față, cu freamătul apei nespart de nimic, aroma cafelei o simt în toți porii și-un răsărit mirific se naște a nu știu câta oară !

Ești tu, în timp ce citești concentrat și habar n-ai că sufletul mi-e plin de drag de tine în timp ce te privesc pe-ascuns.

Sunt toți cei dragi mie în toate fațetele globului, chiar dacă îmi apar pe rând. Sunt din viața mea. Sunt viața mea.

provocata de Erica, o poveste în concurs, nu pentru  concurs neapărat, cât pentru gândurile care au venit ;).

Și pentru 8 Martie, pentru toate femeile , cu drag, cât mai multe fericiri ! La mulți ani !