Unul dintre elevi sugeră că acest băieţel fusese adoptat. O elevă mititică, Jenny, interveni prompt: “Ştiu absolut totul despre adopţii pentru că şi eu am fost adoptată”.
“Ce înseamnă să fii adoptat?”, întrebă pe ton nesigur un alt elev.
“Înseamnă”, răspunse Jenny, “Că în loc să creşti în burtica mamei creşti în sufletul ei.”
Copiii ...întotdeauna simt fără să ”știe” și știu fără să ”vadă”. Mi-e clar că au o cunoaștere a lumii extrasenzorială, lor informațiile le vin pe alte canale, nealterate și nepervertite de tot ceea ce ține de social.Mai cred că oricât ni s-ar părea de grea o problemă, dacă-i întrebi, ei ”văd” soluția : simplă și la îndemână.Spre deosebire de adulți, care complică mereu lucrurile :).
Oachi, frumoasa postare!
RăspundețiȘtergereLumea din Sufletul copiilor este ca un miracol.
Ce poate fi mai frumos decit sa crezi in Ilene Cosinzene, Balauri, Zmei si toate povestile sa se incheie cu Binele invingind Raul?
Ce poate fi mai frumos decit un copil care se joaca intr-o gradina mica si care pe o bucatica de pamint isi poate construi palate, poate sa joace fel de fel de jocuri, inclusiv sa poarte razboaie? Si totul o face cu totala convingere.
:)
Draga Oachi,
RăspundețiȘtergereIti trimit cu drag, tie si familiei, urarile cele mai bune pentru un Paste Fericit. Sanatate, Bucurii si pace in suflet!
Multumesc, Odille ! Si eu iti doresc sa te bucuri din plin cu cei dragi tie de un timp de sarbatoare frumos si luminat ! Paste fericit si voua :) !
RăspundețiȘtergere