Se spune ca nimic nu e intamplator in viata si pe principiul asta probabil ca era nevoie sa descopar acest site cu imagini absolut superbe ca sa imi readuc aminte de ce iubesc acest pamant , acum cand ma bat tot mai mult vanturi de plecare in alte zari....
Da, sunt de acord cu toate comentariile lor : ca sunt imagini care fac mai mult decat toate promovarile Ministerului Turismului si toate frunzele lor .... ca promovarea este facuta de niste incapabili , care nu vor sa apeleze la oameni care se pricep ...ca intr-adevar nici romani dintre romani nu stiu sa isi aprecieze tara si chiar frumusetile langa care traiesc ... ca si daca ne-am arata cum trebuie frumusetea, tot nu e suficient pentru un turism civilizat ( e ca si cum o fata frumoasa iese dezinvolta la hora, dar in urma ei casa a ramas nematurata, vasele nespalate si mancarea arsa ...ca sa nu mai adaug si faza cu copiii care plang de foame ...too much cliches :) ) .....si multe, multe altele ar mai fi de spus ...
Dar nu despre promovare vreau sa vorbesc.
Pentru mine aceste imagini inseamna mai mult decat un ochi profesionist, o lumina buna si o camera foto super-tare...Mi-am dat seama ca toate aceste imagini sunt deja in sufletul meu atat de pregnant, incat unele aproape ma dor cand le vad. Sunt prea vizuala, stiu ...dar ce sa fac ? Am crescut cu natura in suflet si vibrez pe masura. Dar oare este suficient sa ma determine sa (mai) raman ?
Si oare dorul ...cat de tare ar fi ? Cat i-as rezista ? Ma uit la muntii dimprejurul meu, dimineata, cand soarele abia i-atinge si parca ma umplu de drag uneori. Unde in alta parte as mai putea trai ?
Imaginea de mai jos parca face parte din mine . Parca ma si simt asezata printre florile de camp, caldura pamantului imi este alma mater, iar gandurile mele nici nu mai sunt, privesc in zare si-atat :
Oachi, ai deschis un subiect greu si felul cum il tratezi ma face sa ma gindesc ca atunci cind voi ateriza in Romania, sa ne intilnim la o cafea si o dulceata, sa pot sa-ti spun la cita suferinta m-a dus pe mine aceast sentiment ca eu apartin Romaniei si Romania, mie.
RăspundețiȘtergereIubeam copacii, cimpiile, muntii, cu o pasiune care parca venea din religia Hindusa, sau din una din cartile lui Mircea Eliade, "Maitreyi".
Din cauza acestei pasiuni cind vin in Romania si vad toata distrugerea, sufar pt amaraciunea oamenilor, pt fiecare casa veche, fosta eleganta, ajunsa in ruina, sufar pt riurile secate, pt gunoaiele care insotesc liniile ferate, sufar pt tzara mea.
Aceste pasiune nu mi-a dat voie sa traiesc frumusetile altor paminturi, am trait numai crimpeie de viata, in loc de o viata plina.
Sunt oameni care se simt "cetateni internationali". Cita libertate iti da acest sentiment, sa iubesti frumusetile oricarui colt de lume! Acesti oameni sunt emigrantii ideali.
Eu am reusit sa ma bucur de frumusetile altor tari, sa admir acele popoare creatoare de minuni, dar nu pot sa spun ca le iubesc cum as iubi un amarit de riu din Romania.
si cred că văzută cu ochiul liber e și mai frumoasa, decat în pozele mai mult sau mai putin artistice.
RăspundețiȘtergereCam asa, ca cei de mai jos, pe care, la drept vorbind, ii admir si ii invidiez.
http://bucurenci.ro/2010/09/prin-pasul-rucar-bran-si-prin-piatra-craiului/
Odille, sa fiu sincera, si eu am aceeasi impresie cand ies in afara tarii ca as putea fi un "cetatean international", dar cine stie cum m-as simti stiind ca nu mai e patria mea , decat adoptiva ?
RăspundețiȘtergereTe-am inteles perfect cand ai spus despre "amaratul de rau din Romania", si cred ca asta ni se datoreaza o data sensibilitatii noastre pentru natura si apoi dorului fata de ceea ce am iubit candva si iubim inca.
Stiu cateva persoane, nu multe, 2-3, dar totusi... care s-au stabilit in afara si pentru care Romania nu mai inseamna mare lucru si nu i-am inteles niciodata de ce! Ii spuneam de exemplu unui amic care a zis ca vine cu copiii in tara pentru prima data, sa ii plimbe pe ici, pe colo, sa le arate si din frumusetile noastre. Si m-a intrebat "pentru ce ? nu vad munti si pe-aici ? " ........No comment .....
Sigur ca mi-ar face mare placere sa imi povestesti la o cafea si o dulceata ( de care :) ? ) despre toate astea , o sa vedem ce ne rezerva insa timpul...
O saptamana buna sa ai !
Semndefoc, da, e mult mai frumoasa realitatea traita live si nu prin "artificii", dar cand n-avem timp ne putem reaminti si-asa , nu ? Mie de exemplu inca imi place sa revad poze din copilarie, iar revederea lor ma umple de nostalgii placute. Asemenea sentimente imi provoaca si niste poze realizate artistic ...
RăspundețiȘtergereAcum mi-as dori de exemplu sa pot pleca oriunde , pe jos, cu bicicleta, masina, chiar si avionul :) si sa iau o pauza de la munca de zi cu zi :) ! Vreau iar in vacanta !
O saptamana buna si tie iti doresc !
Vacantele par sa devina un vis amanat si pentru mine. Trist, nu? O saptamana usoara si tie.
RăspundețiȘtergereOachi, ai dreptate , este o mare diferenta intre a fi turist si a trai in alta tara.
RăspundețiȘtergereOachi, nostalgii? Eu nu am niciun talent pt teatru, insa intr-un rol in care ar trebui sa pling as lua Premiul Oscar, daca mi s-ar arata imagini din Romania. Pling si cind citesc despre Romania.