19 decembrie 2010

IN LOC DE CONCLUZII

Ei bine, nu am tradat blogul, prietenii, nu m-am plictisit de scris, n-am abandonat, n-am ....
Am ajuns la un final de capitol ( mai sunt 2-3 pagini ...) si alte inceputuri.
Sunt cu un picior intr-o casa noua ( a mea, doar ) si cu celalalt in vechea , dar e doar tocul in urma ...Si sufletul meu e la fel...
Am salvat o viata, dar n-a fost sa fie pentru mult timp... si astfel am ramas fara o prietena draga ....
N-am salvat relatia mea, dar nici nu mai aveam ce ... podurile au fost dinamitate de mult !
Am un serviciu care nu mai imi spune nimic si din care astept momentul potrivit sa pot pleca.
Astept sa se stabilizeze busola .
Cu toate astea, sunt increzatoare si (acum) linistita . Stiu ce am de facut, chiar daca nu stiu unde ma vor duce pasii.Stiu doar ca inca am timp.

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergam în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi inşine,
avem timp să citim şi să scriem,
sa corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să invinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm intrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Cand să facem şi asta - murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţa pe care vi le împărtăşesc şi vouă !!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
Tot ce poti face este să fii o persoana iubită.
Restul ... depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învăţat că oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oara când îi vezi
Am învăţat că poti continua încă mult timp
Dupa ce ai spus că nu mai poţi
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecinţe
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu si rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată
Am învăţat că, daca cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
Oricum te va răni din când in când
Iar tu trebuie să-l ierti pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa
personalitatea
Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am învăţat că indiferent de consecinţe
Cei care sunt cinstiti cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că si atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Cand te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul
Ca şi vorbitul
Poate linişti durerile sufleteşti
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
Iţi sunt luaţi prea repede ...
Am învăţat că este prea greu să-ti dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.

16 noiembrie 2010

LOVE AND MARRIAGE...INCOTRO ?

La inceputuri au fost doar El si Ea.
Emanciparea ultimului mileniu i-a impins pe podiumul legalizat al casniciei si pe El si (alt) El. Sau Ea si (alta) Ea.
Mai nou, atat de nou ca ma dor ochii ( de plansul singuratatii ... ce mai conteaza a cui ?...)  : Eu si cu Eu ... sau me and myself :) .... Foarte tare !!!!
"Satula de presiunile familiei pentru a se casatori, o tanara de 30 de ani din Taiwan s-a hotarat sa se marite cu ea insasi. Astfel, Meet Chen Wei-yih s-a casatorit cu ea insasi pe data de 6 noiembrie, intr-o ceremonie speciala, care a costat-o pe tanara peste 5.500 de dolari.
Din momentul in care a optat pentru acest act neconventional, tanara se afla in centrul atentiei, atat in mass-media, cat si in randul miilor de femei aflate in situatii similare, transmite www.weirdasianews.com.
Problema in Taiwan este aceea ca tot mai multe femei se casatoresc din ce in ce mai tarziu, sau chiar deloc. Acest lucru ingrijoreaza atat guvernul, cat si generatiile mai in varsta, ceea ce ii determina pe parinti sa isi preseze fiicele sa se casatoreasca si sa faca copii.
Chen spera ca prin actul ei sa schimbe acest comportament iritant si sa ii faca pe parintii taiwanezi sa se gandeasca mai bine cand exercita asemenea presiuni.
Mai mult, Chen are de gand sa plece in luna de miere, bineinteles, cu ea insasi, in Australia."

Ma intreb , oare va putea divorta ???? Cui va reveni tutela copiilor ?????  Cand se vor certa, va zice tot : "gata, plec la mama !" ??????

De fapt, nu vreau sa rad de ea deloc ...sau de situatia ei. Nici nu o compatimesc.
Dar e ingrijorator cat de tare ne insinguram si oare spre ce ne mai indreptam ?







2 noiembrie 2010

OGLINDA RETROVIZOARE

O calatorie cu masina iti ofera perspective diferite ale privitului, in functie de locul unde esti asezat.
De exemplu, de pe bancheta din spate a masinii ai o vedere panoramica atotcuprinzatoare , atat a peisajului, cat si a interiorului, cu toate personajele ce-l populeaza...Vezi si muntii din zare, dar vezi si cand soferul injura printre dinti pe desteptul care merge cu farurile de ceata ziua in amiaza mare, desi nu e ceata decat in creierul lui ( ca o paranteza, dupa mine statistic cei mai multi care merg cu pozitia de ceata aiurea sunt mandrii posesori de Logan...cine stie, poate asa ii invata cand cumpara masina ?!? ) , vezi si cand doamna din dreapta fata scoate discret rujul sa isi improspateze culoarea ....
Daca e sa calatoresc pe bancheta din spate, locul meu preferat e in spatele soferului, n-as putea sa zic de ce. Poate pentru ca imi place sa ma joc cu oglinda retrovizoare si cu ce mi-ar putea spune ea ? Nu pentru a verifica drumul in spate, of course ... Dar o oglinda darnica iti dezvaluie ochii, sprancenele, fruntea celui care conduce... De multe ori am analizat trasaturile soferului reflectate in acea oglinda... am vazut uneori siguranta, determinare, stapanire de sine si incredere ... si recunosc, de cateva ori am fost atrasa de ochii care inspirau cele de mai sus. As fi putut extrapola aceste trasaturi si in viata reala ? De ce nu ? Dar ce pacat ....vraja se rupea de cele mai multe ori la coborare....
Dupa un timp am avansat de pe bancheta din spate pe locul din dreapta fata. Apoi la volan. Pe nici unul din aceste locuri nu mai ai acces la analiza retrovizoare pe care o puteai face din spate. Din dreapta poti analiza in oglinda doar propria-ti fata : nimic nou sub soare, daca nu trebuie sa te dai si tu cu putin ruj, fard , blush....
De la sofer, nu mai zic ca tot ce poti analiza e drumul si eventual sa vezi daca cei din spate dorm, susotesc, sau se hilizesc ( in spatele tau... ) . Mai poti sa te analizezi si pe tine, la semafor eventual, sa cauti bajbaind pe neve in poseta rujul si sa-l aplici tac-pac repede pana nu se face verde :).
Tot cam de pe atunci, indragostelile mele ca ploile de vara au disparut...


26 octombrie 2010

FASCINATIA DAVID GARRETT

Sau cum ar spune bunica : "Manca-l-ar mama de frumusel " ...
Sau cand Dumnezeu le da unora din plin ( din fericire ).
David Garrett  este un foarte tanar violonist german (nascut in 1981...) , "rezultatul" unui jurist german ( un pasionat violonist de altfel ) cu o prim-balerină nord americană. David ,considerat un „Wunderkind” , primește prima vioară la vârsta de patru ani si ia lectii cu profesori celebri. Deja la vârsta de 14 ani are un contract cu firma de discuri muzicale „Deutsche Grammophon” preluând pseudonimul „Garrett” - numele de familie al mamei sale. De la 18 ani a urmat ca student cursurile lui Itzhak Perlman de la Juilliard School of Music, fiind printre cei mai buni absolventi .( semnficativ sau nu, in facultate si-a mai suplimentat veniturile pozand ca model ... are si cu ce, sa recunoastem :) .
La 17 ani, a cântat cu Orchestra Filarmonicii din München, sub bagheta lui Zubin Mehta, la Dehli şi Mumbai, cu ocazia aniversării a 50 ani de la dobândirea independenţei Indiei.
Garrett este considerat ca unul dintre cei mai buni violoniști contemporani, la concertele lui cântă pe o vioară Stradivarius din 1710, care valorează mai multe milioane de dolari ( cunoastem unele beizadele autohtone care in loc de Stradivarius au in "cutiile" lor Bugatti Veyron, Maybach sau Aston Martin ... si ele niste pretiozitati, dar de alt calibru ...deh, fiecare cu "geniul" lui ....) . Vioara si-a cumparat-o el, nu a primit-o cadou. E si asta o alta diferenta.
David este înregistrat în Guinness-book ca unul dintre cei mai rapizi violoniști din lume, care a realizat într-un timp record ( 66 secunde) să cânte la vioară 13 note muzicale pe secundă din opera „Bondarul” a lui Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov.

19 octombrie 2010

UN CHIUL MIC, DE TOAMNA

De doua zile chiulesc. Clar, fara dubiu si fara remuscari . Si mai ales fara un scop precis, in afara de a ma huzuri doar cu  mine insami fara sa fac nimic. Pur si simplu duminica mi-am spus "maine nu merg la serviciu. Poate nici marti ..." Se pare ca am nevoie de zile eu-eu . Printre cei apropiati, ma strecor sa ma cuibaresc langa mine , de toamna.
Serviciul poate sa mai  astepte pana ma intorc ...adica nu pot decat sa sper ca nu se va prabusi :) . Bine, am si norocul ca pot sa fac asta (inca ). Pentru o workaholica asa ca mine, careia i se pare ca nimic nu merge, ba chiar totul se darama fara ea, e o mare chestie dom'le :) ....
Prima senzatie a fost de neliniste , ieri pe la ora 9,00 ... Inca eram in pat ! Am dat "Ignore" si mi-a trecut in circa jumate de ora. 
Mi-as fi dorit sa stau toata ziua si sa nu fac nimic, nimic, doar sa citesc, vad filme, dorm. Punct si de la capat. Nu mai stiu unde si cand s-a rupt traseul acesta de vis. Poate dupa ce am : spalat rufe, uscat rufe,sortat si pus la loc rufe spalate, vazut o scama si inca una ( de unde or fi aparut ? )... si de aici  un intreg du-te-vino prin casa aranjand si iar mutand si da-te un pas inapoi si vezi daca nu e ma bine cum era inainte ... Nu mi-as fi banuit asa un comportament compulsiv si maniaco-igienist :) - Prin urmare, am plecat si ieri si azi prin oras, prin ploaie, am mers pe jos chiar daca m-a plouat ( sic ! cineva stie de ce :) ! ), am gatit, am dormit si-atat - N-am bifat : TV , citit . Asta inseamna ca mai am nevoie de niste zile din astea :) , cat de curand !
N-am avut revelatii despre mine , n-am gasit raspunsuri la intrebari existentialiste marcante si in general n-am descoperit mare lucru ( ce surpriza !!!) . 
Ceva tot am descoperit insa : ca e un noroc sa poti avea zile din astea ( fara sefi, angajati, copii, sot,parinti, neamuri, prieteni-doar daca vrei ); ca e minunat si chiar necesar sa ne oprim putin si sa ne detasam de ceea ce ne bantuie zilnic : job, tasks, dead-line,  scoala, copii, etc.,etc. Astfel (ne) regasim in privirea de ansamblu lucruri care le-am uitat sau nu le-am stiut. 
As fi vrut sa regasesc toamna aceea draga cu miros de frunze arse , dar si miros de crizanteme ude, cu lumini de aur si rubin  in crengi si neguri peste vai. Cred insa ca a cam disparut, ca si primavara si ne indreptam si noi spre 2 anotimpuri.

Pe unde mai esti ?


8 octombrie 2010

AM O TACERE. CUM PROCEDEZ ?

Contrar personalitatii mele publice, sunt genul de persoana care atunci cand este singura si incognito in lume, nu intra in vorba cu cei din jur decat daca are bifat ca job task asta ...Si imi place sa cred ca nu lansez cu nimic invitatii de vorbit catre interlocutori, daca nu am chef. Cu toate astea, cred ca perceptia mea despre mimica si semnalele mele din acele momente e gresita,altfel nu vad cum sunt atrasa in tot felul de discutii de prima fata si absolut futile .
Ce ii face pe taximetristi de exemplu sa fie atat de volubili cu persoane de care vorbele lor se lovesc dar nu ricoseaza ? E drept , inca n-am experimentat situatia in care m-as da surda ... sau muta , ceea ce daca apuc sa deschid gura si sa spun destinatia, se cheama ca nu mai am cum  :). Dar se pare ca pe unii un simplu "hm, nu, nu stiu, poate" nu-i descurajeaza defel ! Nici uitatul pe geam . Nici butonatul telefonului . Am vazut ca tine doar vorbitul la telefon, dar nici sa vorbesc de una in urechile altora nu-mi vine ! Ce-i de facut ? Oricum, poate ca pe taximestristi ii inteleg pana la urma, stau atata singuri, sau se simt datori sa fie amabili cu clientul si sa faca conversatie, cine mai stie ?
Dar in ruptul capului n-am sa inteleg persoanele total straine de persoana mea, conjunctural ajunse in vecinatatea-mi si care imi asezoneaza creierul cu vorbe, vorbe, vorbe ... Nu mai tarziu de acu' cateva zile, eram in vestiarul de la sala, pregatindu-ma de plecare, cand de partea cealalta a dulapurilor o doamna trecuta bine isi usca parul . Fusese la piscina ( oare de ce ?) . Zici ca foehnul care sufla zgomotos a facut-o sa isi vada de-ale ei ? Ei as ! A inceput o tirada la adresa mea cum a vazut ea un domn la piscina care vaaai ce palid era, cred ca era bolnav ! Cred ca era bolnav de ficat ! Poate l-ati vazut ?
Nu , n-am fost la piscina.( greseala ! trebuia sa zic doar nu !)
Aaaa ( masurandu-ma asa putin  din cap pana in varful unghiutelor...) , dar unde ati fost ?
La sala ( iarasi greseala ! trebuia sa zic "dar ce va intereseaza ?" ??? ce pacat ca mama nu m-a invatat decat sa fiu politicoasa ...).
Va zic eu, i-am zis si la domnisoara care venea de la dus. Aia cu tatuaj ! Poate pe ea ati vazut-o ?
Nu, zic, n-am vazut-o !

Si de aici va dau cuvantul meu ca nu mai stiu prin ce sarituri de cuvinte mi-a tinut o tirada pornind de la : bolnav, n-are voie efort, implicit n-are voie sex, domnisoara tatuata e din aia, stiu eu, cum sa-mi zica ca sexul e bun, n-are nimica, le stiu eu pe astea, ca am lucrat multi ani si le cunosc, am fost camerista la hotel si acolo veneau tot felu', acuma sunt la pensie, dar ii vad cand merg la iarba verde, casa mea e langa padure si vin cu masinile, ii vad cum se duc cu patura , odata unu' s-a intors dupa o sticla si doua pahare , da, da, va zic eu ..........

Nu stiam daca sa rad, sau sa plang, sau sa fug, sau toate. Oricum nu stiam cum sa ma imbrac mai repede, as fi iesit cu hainele in brate, da' ma gandeam ca din noi doua tot eu as fi fost luata de nebuna si nu se face :) !

Deci, ce mecanism se declanseaza la astfel de persoane ca doamna de mai sus ? Sunt ele anormale, sau doar lipsite de bun simt ?

P.S.Oare asa pandea si madama spre padure ?




2 octombrie 2010

DILEME EXTREME SI TRISTE

Nu DilemaVeche, doar ale mele ...
(A nu se citi pentru cine vrea o sambata vesela, sau oricum mai optimista...).
Asta pentru ca sunt asa facuta incat desi incerc o perioada sa imi vad de trebile mele, hop ca pana la urma ma ambalez si incep sa vad si de trebile altora... Nici nu stiu cum e mai bine ! Sa fiu condescendenta, dar interior indiferenta, sau sa vorbesc asa cum gandesc , ceea ce inseamna ca ma si ambalez ?
Nu-i vorba ca daca situatiile sunt dezamorsate, nu conteaza ce fac pana la urma, dar cand sunt delicate ? Atunci ii bai !
De exemplu, cum procedam cand ne dam seama de gravitatea extrema a bolii unei persoane apropiate ? Ar trebui sa ii avertizam pe cei apropiati ca e grav, foarte grav ? Daca se declanseaza crize existentiale si drame morale prin ceea ce spun ? Ce ar trebui sa ii spui unei mame care isi vede copilul chinuindu-se dar inca spera ca o sa -i treaca ? Ei bine, in momentul de fata sinceritatea mea franca ma face sa intreb asa :
"Daca ai sti ca sunt ultimele luni din viata copilului tau , ai dori sa fii in fiecare zi langa el, chiar cu riscul de a iti distruge sanatatea , afacerea, relatiile familiale ? "
Cum poti sa spui  cuiva "ar fi bine sa te pregatesti de ce e mai rau, asa ca poate ar trebui sa fii linga el, sa il sustii indiferent cat e de dificil, rautacios, obositor si chinuitor" ?  Eu nu pot sa spun si nici nu stiu ce sa fac, asta e !
Asa cum nu putem judeca pe altii , fara a fi direct implicati, cred ca nici nu putem impune sacrificiul unor persoane care nu simt asta, sau sa zicem ca nu simt ca noi, cei din exterior. 
Unii oameni se iubesc pe ei insisi mai presus de orice si nici macar nu isi dau seama de asta.
Nu ca ar fi un lucru rau, sau imoral, dar nu stiu pana unde ar trebui sa mearga iubirea de sine si unde(sau cand) ar trebui sa o abandonam . Dar pentru copilul tau sunt sigura ca ar trebui ...

21 septembrie 2010

"SORA" MEA

Eu zic (desi mama si tata ma contrazic ) ca am o sora. Desi nu e de sange, eu pot spune ca e de cruce, nu ? Doar nu sunt numai frati de cruce, sunt si surori ...Si nu, nu am fost botezate in aceeasi apa, nici nu ne-am insemnat in cruce mainile, nici nu am supt de la aceeasi mama si nici nu ne-am facut un legamant scris, verbal sau parafat in vreun fel, altfel decat cu sufletele noastre . Am ramas impreuna chiar  in nerostire de vorbe. Pur si simplu, viata ne-a adus impreuna , desi nu stam impreuna , ba chiar distanta dintre noi in metri e kilometrica ... Si ma simt cumva... recunoscatoare. Si parca ...usurata ? Nu , nu pot defini pe de-a-ntregul....
De fapt, e prietena mea. Singura mea prietena de si din suflet.De multi, multi ani. Si poate pe viata ? Pot indrazni sa sper ?
M-am trezit melancolica pe subiectul asta pentru ca azi mi-au iesit in fata din pura intamplare ( dar poate ca nu ? ) cateva din scrisorile tineretii noastre  cea fara de-nceput si sper ca fara de sfarsit :) . Am gasit o scrisoare de acum 16 ani ! Ah, frumoase vremuri cand inca posta adusa de-un postas biciclist ne facea fericiti cand gaseam un plic in cutie ! Fara internet, ba chiar fara calculator, ce sa mai zic mail, blog, mess, facebook ! Cred ca nici nu ne imaginam asa ceva pe vremea aia !
Am recitit cu drag, cu aburi pe ochi, cu nostalgie si c-un zambet permanent atarnat pe fata. Draga mea prietena, sper ca nu te vei supara, dar as vrea sa te citez. Iata ce imi scriai acum 16 ani :) :
"... Am mai descoperit cate ceva despre mine. Ce anume ? Ca la 16 ani eram uimitor de romantica si de visatoare.
Dar acum, la aproape 25 de ani (....) cum sunt ? Mi se pare mie, sau inca n-am invatat sa fixez anumite probleme pe coordonata realitatii ? Nu cumva sunt la fel de romantica si visatoare ca la 16 ani ?! Ma straduiesc sa pastrez secreta chestia asta ( reusesc ?), dar nu ma pot abtine sa nu rad in hohote chiar si asa de una singura ! ..................................................................
Cum te simti sa stii ca ai o prietena incurabil romantica ? Dar poate ca ai descoperit asta inaintea mea ."
Ei ? Ce zici draga mea prietena ( daca ma vei citi :) ) ????????
Iata ce zici si despre mine :
"Despre dragoste ce mai crezi ? Sau ce-ai mai aflat ? Ai mai ales intre certitudinea unei singuratati si incertitudinea unei relatii ca cea cu .....? Sau nu ti-ai pus problema sa alegi, stiu. "
:))))))))))))))
Draga sor'mea, da-mi voie sa-ti spun ca aceste randuri transced timpul si sunt valabile si azi !!!!!!! Sper insa ca nu vor transcede spre vesnicie, ci doar pana la un moment dat :) !



16 septembrie 2010

DRAGOSTEA MEA,DELFINII ...

Da, e adevarat, m-am indragostit iremediabil si definitiv de aceste minunate fiinte ! Si sunt sigura ca toti care ar avea ocazia sa fie in preajma lor, ar pati la fel ! E o dragoste a carei intensitate nu o poti banui de pe canapeaua din fata televizorului, nici de la Acvarium, nici din povestirile celor din jur si din pacate pentru cei mai multi este greu de atins.Ma bucur nespus ca am avut ocazia de a-i simti.... crush at first sight !
Si mai sunt la fel de sigura ca daca am putea sa avem parte de ei pe-aici in cadrul unor terapii, ne-ar fi mult, mult mai bine.
Cateva lucruri stiute, sau poate mai putin despre ei :

Au un creier mare, ca si noi. Manipuleaza lumea in care traiesc, pentru a face lucrurile posibile.

Atunci cand dorm, delfinii inoata paralel cu suprafata apei, aproximativ sub 30 cm. La fiecare 30 de secunde executa o respiratie in mod reflex si deschid pleoapele. Dupa unii , somnul lor este o inhibare alternativa a fiecarei emisfere cerebrale.

Delfinii se pot scufunda pana la adancimea de 500 m.

Delfinii pot atinge in aer, intr-o saritura, 6 m.
Inotul supravegheat alaturi de delfini este folosit din ce in ce mai mult ca metoda curativa. Se cunosc, astfel, cateva cazuri in care mai multe persoane au fost vindecate de diferite boli dupa ce au inotat alaturi de delfini.

Femelele fluiera zile intregi dupa ce dau nastere puiului, astfel incat acesta sa-si poata recunoaste mama in viitor.

Desi vremea povestilor s-a terminat, mi-ar place totusi sa fim cat mai multi dintre noi "delfini". Stiu insa ca sunt printre noi destui rechini, balene, piranha, somni, calcani, pesti spada sau pisici de mare ....
Remarcabil !

7 septembrie 2010

DIN CICLUL "RESUSCITAREA BUGETULUI NOSTRU"

Dupa furia declansata de proaspata lansarea la apa a OUG 58, tocmai cand lucrurile s-au mai aplatizat cumva, iata ca din noianul de incercari disperate ale mult-iubitilor si desteptilor nostri parlamentari, mai rasar cateva "floricele" . Serviti cu incredere ! Tocmai ce le-am aflat  :

Una :
Proaspatul intors fiu dezertor din bratele mult-iubitului partid , Silviu Prigoana, vine cu geniala dar indelung vehiculata idee de legalizare a prostitutiei ! De ce ? De ce acum ? Evident : bani mai multi pentru buget ! Sunt curioasa daca acum se va legaliza, in sfarsit. Daca da, atunci e clar ca sunt nu disperati, ci ultra-disperati  ! Domnu'Prigoana, vedeti ca ruleaza un serial pe HBO, numit "Hung" - in traducere "Bine dotat" ... imprumutati denumirea din film de "Consultanti ai fericirii" si poate le incadrati cu meseria asta si pe fetele noastre la "profesii liberale" pentru impozitare ! Daca aveti nevoie de o denumire eleganta .....

A 2-a :
A fost cat pe ce sa mai avem niste colegi de breasla la impozitare . Si noi standarde ocupationale pentru magie, ghicitor, vrajitor ,etc. Uau ! La asta chiar  nu m-as fi gandit ! Super tare !
"Senatorii din Comisia juridica au respins astazi o initiativa legislativa a unor parlamentari PDL ce prevedea ca activitatile de ghicit si magie sa fie incadrate in nomenclatorul profesiilor liberale, iar persoanele care le exercita sa aiba autorizatie de libera practica si sa plateasca TVA.
In proiectul de lege dezbatut de Comisia juridica se arata ca practicile de ghicitorie "nu sunt integrate in sistemul principal al serviciilor oferite populatiei si au la baza doar teoriile, credintele si experientele empirice ale asa-ziselor clar-vazatoare in prezicerea viitorului, tamaduire de boli si alte afectiuni sufletesti".


Initiatorii propun ca pentru acest domeniu, in cazul in care nu exista, sa se creeze standarde ocupationale si definesc notiunile de "ghicitor", "practica oculta", "vrajitorie" si "farmece". In proiect se mai propune ca activitatile de ghicit si magie sa fie incadrate in nomenclatorul profesiilor liberale, iar persoanele care exercita activitati de ghicit si magie sa fie obligate sa posede autorizatie de libera practica.


Daca aceasta initiativa ar fi adoptata, practicianul din domeniul ocult ar fi obligat sa adere la o organizatie profesionala specifica, ce ar trebui ca, la infiintare, sa stabileasca obligativitatea emiterii unei facturi fiscale cu plata taxei pe valoarea adaugata.


Initiatorii mai prevad in proiect ca inducerea si mentinerea in eroare sau amagire a unei persoane in scopul de a obtine prin aceste practici un folos material se pedepseste, potrivit articolului 244 din Codul Penal, cu pedeapsa inchisorii de la sase luni la trei ani."

Imi pare rau ca nu pot sa pun o poza cu mine cum ma tavalesc pe jos de ras ! Imi si imaginez un congres al celor cu profesii liberale , la care alaturi de avocati, medici, notari, artisti etc.etc.etc. vine si adevarata fiica a Mamei Omida, vin vrajitoare, tiganci cu globuri si carti de tarot ... Mama, ce balci ar mai fi !

Noroc ca nu s-a aprobat. Unii si-au dat seama de ridicol...
Dar ... tot sunt disperati !



3 septembrie 2010

THIS IS ROMANIA

Se spune ca nimic nu e intamplator in viata si pe principiul asta probabil ca era nevoie sa descopar  acest site cu imagini absolut superbe ca sa imi readuc aminte de ce iubesc acest pamant , acum  cand ma bat tot mai mult vanturi de plecare in alte zari....
Da, sunt de acord cu toate comentariile lor : ca sunt imagini care fac mai mult decat toate promovarile Ministerului Turismului si toate frunzele lor .... ca promovarea este facuta de niste incapabili , care nu vor sa apeleze la oameni care se pricep ...ca intr-adevar nici romani dintre romani nu stiu sa isi aprecieze tara si chiar frumusetile langa care traiesc ... ca si daca ne-am arata cum trebuie frumusetea, tot nu e suficient pentru un turism civilizat ( e ca si cum o fata frumoasa iese dezinvolta la hora, dar in urma ei casa a ramas nematurata, vasele nespalate si mancarea arsa ...ca sa nu mai adaug si faza cu copiii care plang de foame ...too much cliches :) ) .....si multe, multe altele ar mai fi de spus ...
Dar nu despre promovare vreau sa vorbesc.
Pentru mine aceste imagini inseamna mai mult decat un ochi profesionist, o lumina buna si o camera foto super-tare...Mi-am dat seama ca toate aceste imagini sunt deja in sufletul meu atat de pregnant, incat unele aproape ma dor cand le vad. Sunt prea vizuala, stiu ...dar ce sa fac ? Am crescut cu natura in suflet si vibrez pe masura. Dar oare este suficient sa ma determine sa (mai) raman ?
Si oare dorul ...cat de tare ar fi ? Cat i-as rezista ? Ma uit la muntii dimprejurul meu, dimineata, cand soarele abia i-atinge si parca ma umplu de drag uneori. Unde in alta parte as mai putea trai ?
Imaginea de mai jos parca face parte din mine . Parca ma si simt asezata printre florile de camp, caldura pamantului imi este alma mater, iar gandurile mele nici nu mai sunt, privesc in zare si-atat :

28 august 2010

SPUNE-MI CE DAI, CA SA ITI SPUN CE PRIMESTI

"Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetati din Orientul Mijlociu. Un tanar se apropie intr-o buna zi si il intreba:
- Nu am mai fost niciodata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Batranul ii raspunse printr-o intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo!
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare:
- Abia am sosit in acest tinut. Cum sunt locuitorii acestei cetati?
Omul nostru raspunse cu aceeasi intrebare:
- Cum erau locuitorii cetatii de unde vii?
- Erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni acolo si cu greu i-am parasit.
- Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.
Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si pe cand cel de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si ii zise cu repros:
- Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la una si aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza doua persoane?
- Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria-i inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici tovarasi credinciosi si de incredere. Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei. "




27 august 2010

INTRE DOUA LUMI

Ma simt zilele astea parca as fi suspendata intre 2 lumi. Parca sunt intr-o bula transparenta si atemporala si ma vad pe mine cea de toate zilele, dand cu capul cand de una, cand de alta. Parca n-as fi eu. Si uitandu-ma eu asaaa ... la mine, stau si ma intreb ca multi altii de-a lungul timpului : cat poate sa suporte un om ? Ei, uite ca eu pot . Sunt intre trecut si viitor. Inca stau in trecut, intr-o aparenta de normalitate (?), dar mi-e ca deja viitorul a venit. Nu exista prezent. "Acum" e deja trecut.
Astept . Ma astept.Nu te astept.

21 august 2010

ZAMBETE. DE FAPT, NU PREA...

M-am intrebat adeseori de ce oamenii veseli atrag intr-un grup mai mult decat cei care-si striga tristetea.
V-ati observat vreodata langa cine preferati sa stati ? Nu-i asa ca va atrage o figura zambitoare, mai mult decat una care desi nu spune nimic, are intiparita in liniile fetei o tristete iremediabila ? Sa ne fie suficiente durerile noastre, stiute si nestiute , incat sa ne dorim putina veselie ?  Sau fericirea, bucuria, atrage tot aceleasi sentimente ?
Cautam glumele, rasetele, vrem sa stim de ce se bucura oamenii din jurul nostru. Ce facem atunci cu tacutii ? Cu tristii ? Cu singuraticii ?
Desigur ca si tristii sunt de mai multe tipuri :
Sunt tristii care isi striga tristetea oricui e prin preajma, dispus sau nu sa-i asculte.
Altii care spun doar celor care "merita" ( prieteni / familie / iubiti/ iubite ).
O parte care vor sa tina doar pentru ei tristetea. Din acestia unii o afiseaza ca pe un semn de noblete, altii apar incrincenati si altii care vor sa o ascunda. Prin glume, nepasare sau deviere de idei.
V-ati intrebat oare cum suntem noi cand suntem tristi ? Sau asta face parte din categoria intrebarilor care n-au nici un rost ?
Am un prieten care e trist in interior iremediabil ( deocamdata ). Cand l-am intrebat care ar fi motivul, mi-a spus ca viata asta nu-i nimic in fapt, ca pana la urma rostul omenirii care e ? Nu al omului, luat individual, desi e aplicabil si pentru unii dintre noi, care se zice ca traiesc sau au trait degeaba. Si ca pana la urma la ce bune toate, daca omenirea oricum se va sfarsi la un moment dat ? ( conform teoriei Big Crunch ).... Si n-am putut sa nu ma mir ( in sinea mea, desigur ) ca unii sunt tristi ca n-au prins programare azi la coafor, sau n-au mai putut pleca in Insulele Maldive , iar altii ( putini, tot desigur ) deplang soarta si viitorul omenirii.... La inceput  l-am suspectat de nesinceritate. Sau ca braveaza. Dar nu. E deprimat.Si recunoaste ca e asa . Si ca il deprima moartea, cu care vine in contact prea des. Iata ...un cuvant de care fugim....Pana cand stam :).
I-am oferit cateva exercitii contra tristetii, daca va vrea. Pentru ca , nu-i asa, si tristetea, ca si fericirea, e tot in mainile , sau capul , sau inima noastra. Putem sa fugim de tristeti, sau e vorba doar de chimia din sangele nostru, pana la urma ?

16 august 2010

IS THIS REAL ???!!!????

Deci ... nu pot pentru ca sa cred asa ceva ..... Decat ca am visat urat .....

P.S. Niste conationali. De-ai lor, nu de-ai nostri .


11 august 2010

DESPRE HONEY, PUI SI IUBY

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand sunt in societe si cand mi-e lumea mai draga si-aud un "hanii" lipicios si viscos ca melasa, deodata incep sa-mi arda urechile ! Recunosc, nu sunt amatoare de gen "pui, puiut, honey si iuby". Dintotdeauna mi s-a parut ca apelativele astea au fost inventate de cei care se tem sa nu incurce numele partenerelor/partenerilor si atunci toti/toate vin c-un singur nume de alint.

Prima data in viata mea sociala de adult proaspat iesit in gasca am auzit "pui". In care pui erau atat ea, cat si el. "Pui, adu-mi si mie o sticla de bere! Pui, nu-mi pui si mie o ciorba? Hai mai puuii, ce faacii ....." In care domnul Pui nu se sfia sa se dea la toate damele din jur predispuse sa il admire la cat e de .....(evident, cine "punea botu' "- alta expresie care mi-e draga ...) . Si in care doamna Pui radea cu gura pana la urechi orice s-ar fi intamplat ! Rade si-acum, de altfel tot asa, fie ca Pui ii spune ca rade ca o taranca , fie ca o pipaie de fata cu toata lumea si-apoi aplica un pupat ca o ventuza ...

Apoi i-am cunoscut pe "iuby"... In care el nu era iuby, dar ele da ... pe rand, la o cadenta de 2-3 pe an ... Trendy, whisky, cluburi, fumuri ( de tigara, sper ...), noi suntem ne-ntelesi si atat de ...cool si destepti, of course.

Si finally ...honey. Dar nu honey, ci "hannniiiii", daca va puteti imagina. Prima data cand am auzit am pufnit fara sa vreau in ras si am zis "hannii bannniii", dar ei nu s-au prins, chiar vorbeau serios :) ! Mi-au aruncat o privire pe deasupra mea undeva ( cred ca n-au inteles ce-am vrut sa zic ) , si-au mers mai departe, strigandu-se unul pe altul, nazal, duios si din cand in cand , cu un dragastos hanniiii .... Ca sa intelegeti, era noaptea tarziu, el avea vreo jumate de whisky la bord si o gladiola tinuta ca un par in mana dreapta , ca sa o arunce in mare ! Ea il sprijinea din stanga sa nu se impiedice de nisip.... Cum naiba sa-i iei in serios ??? Si stiu sigur ca acest "honey" travestit a aparut mai tarziu in relatia lor, o data ce au urcat pe scara sociala si au intrat in high-life-ul urbei lor....Dar raman la parerea mea, ca el ar putea zice "hanniii" si ea sa-i raspunda cu "banniii", prietenii stiu de ce :) !

Cred astfel doar in strigarile dragostei care le aud numai eu, care stiu ca sunt numai ale mele si nu pentru alte 100 care s-ar potrivi.
Nu cred in dovezi afisate in public , iar in intimitate e frig....




10 august 2010

IN DULCELE STIL CLASIC

Mă invelesc de frig intr-o speranta

cum se-nveleste soba nou zidita
în reliefuri de faianta
cu focul pururi logodita.


Nu pune mana peste mine daca-i vara
căci n-ai să intelegi nimic
stimata doamna-domnisoara
din frig.


Ci vino când nu merge nimeni
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

Nichita Stanescu

7 august 2010

ATACUL

Dupa cateva seri de liniste, care acum imi dau seama ca au fost de studiere, de tatonare a terenului, in seara asta au atacat. Dar si eu m-am aparat, ba chiar am trecut la atac! Avantajul lor e ca sunt mai multi. Si mai mici. Avantajul meu e ca am muulta rabdare. Si sunt mai mare!
Cum cu cine? Cu tantzarii, of course!
Intai am stins blogurile, am stins laptop-urile, am stins luminile si am asteptat cuminte sa adorm! A naibii cafea de dupa-masa! Si doar am zis ca nu mai beau ( cafea ... dupa-amiaza). Si l-am auzit ! La inceput doar timid: bizzzz, biiizzz ... Incepi sa bati din palme pe langa urechi, poate ai noroc si-l prinzi. Haida, de! Te enervezi, arunci patura, te ridici si aprinzi lumina. Si-atunci ii vezi! Dezastru ! De unde si cand au rasarit atatia? Apuci o revista ( nu Dilema veche, desigur) , ceva usor, dar totusi greu pentru ei. Si lupta incepe.Nu vreau sa stiu ce aud si cred vecinii!
Prima runda- i gata. Zici tu. Cauti Autan-ul care pana acum ziceai ca l-ai carat degeaba, dai pe tine pe unde crezi, de nervi dai si prin aer deasupra patului, dai si pe pereti chiar! Sa fie, poate nu mai vin. Stingi lumina , dar acum astepti. Vigilenta e cuvantul cheie. Si auzi iar : bizzzzzz, biiiiizzzzz, biiiizzz, bizt! Aprinzi lumina pentru runda 2, executi cativa , dar acum nu mai inchizi lumina, te asezi in pat si astepti. Uite unul pe perete langa tine. Vreo 2 pe tavan. Unul zboara razant deasupra ta, cat sa iti faca in ciuda !
Te oftici ca numai tu auzi dusmanii si dusmanii pe tine si nu si sforaitul de-alaturi...si iti zici ca mai bine ar intepa pur si simplu numai sa nu-i mai auzi!
Urmeaza panda tactica, zburatul tau prin camera de pe un  perete pe altul si apoi pe tavan ...Si amintirile despre cum topaiai si alta data dupa ei te fac sa razi, in cele din urma.Si iti dai seama ca lupta este inegala si se va opri doar cand tu vei ceda. De somn, fireste.
Cine n-are amintiri cu si despre tantzari?
Eu de exemplu am cateva atat de savuroase, incat le voi dedica un loc special. De povestit.
Daca stau bine si ma gandesc, aceste micute zburatoare , dragalase si muzicale :) ... etc. ar putea face parte din brandul de tara. Cine n-a auzit de vestitii tantzari din Delta? Sau de la mare? Sau de la sat?
Eu una n-am gasit pe unde-am mai umblat nici un tantzar ca pe la noi, sic!

5 august 2010

SOVATA RELOADED

Sub indemnul mobilizator "Explore the Carpathian Garden", dar fara frunza inteligenta arborata in geamul masinii, am pornit la drum pentru cateva zile sa ma refac cu sprijinul turismului intern. Locatia : Sovata si imprejurimi.
Primele impresii, recunosc, sunt destul de bune. Sovata este cred printre putinele statiuni de munte ale noastre care au reusit sa arate bine, chiar daca abia de anul acesta, pana anul trecut inca fiind in renovare. Sunt cateva hoteluri si vile de 4 stele cochete, cele de 2 si 3 stele au fost renovate, cel putin pe dinafara, iar bazele de tratament sunt foarte , foarte solicitate. Este curat, asfaltat si foarte, foarte aglomerat si un punct in plus : nu mai vezi doar pensionari in statiune, ci si multe familii cu copii mici.
Un alt plus : aleile nu numai din jurul lacului Ursu , ci si din jurul celorlalte lacuri vecine, bine intretinute, luminate si care iti inspira incredere sa te plimbi cat de tarziu in noapte. Deci, se poate.
Un minus maaare, dar care este specific mai multor statiuni, nu doar aici : seara, muzicile si muzichiile care se bat, se incaleca, se lupta sa atraga chipurile cat mai multi clienti decat vecinii... formatii de unul, doi sau trei rapsozi (dupa putere, deh), cu orga si microfonul de rigoare, asezati intr-un sirag pestrit de terase ca de cartier, care canta in cel mai fericit caz la cate un abatut singur la masa, dar evident cu sticla in fata.....
Eternele si minunatele  "Ce seara minunataaa, mai spune-mi iubito o daaaataa.........." , "Drumurile noaaaastre toaaaate .............se vooor intalniiiiiiiiiii   ........" , impletite cu manele, dar si cantece unguresti care nu imi spun insa nimic, rasuna chiar si dincolo de lac ! Desigur, am vazut si terase destul de pline, in care manelele erau la putere, dar am vazut si terase cochete, in care se ascultau muzici vechi, pe niste tonuri normale, sau chiar chill out !  (acestea mult mai putine, evident, dar erau !), care si ele aveau multi clienti....
Oare cand o sa scapam de balcanismul nostru de veacuri si sa realizam, printre altele, ca o muzica, orice muzica ar prefera oamenii, ascultata pe niste tonuri normale, face parte din civilizatie ? Oare cand patronii de restaurante si terase vor invata ca nu boxele asurzitoare le aduc clienti ci doar calitatea serviciilor, care include si un ambient placut ?

28 iulie 2010

TUNETE.PLUS FULGERE

Azi noapte a plouat intens, cu tunete si fulgere de se despicau cerurile si pamanturile . Mie ploile astea de vara, zgomotoase si intunecate, imi aduc aminte de vacantele la tara, din copilarie.Si au miros de superstitii de copii cu urechea plecata la snoava povestilor de groaza. Ce filme horror pe vremea aia ? Va zic eu, ca primul lucru care te invata bunica atunci cand tuna sau fulgera era ca  Sf.Ilie se plimba cu caleasca sa de foc prin cer  sa biciuiasca necuratii ! Ce explicatii stiintifice ? Parca toate fortele din casa se aliau sa ne sperie cu supranaturalul ca sa fim cuminti ... Ce educatie parentala moderna ??? Cine auzise de asa-ceva ?
Ei si se mai intampla prin vecini sa mai isi dea duhul cate cineva ... Nu stiu cum se facea ca parca de fiecare data , mai ales noaptea evident ... tuna si fulgera:) . Explicatia batranilor ? Desigur, ii parea rau celui trecut la cele vesnice ca a plecat !  Si cum cei mari se adunau toti sa dea o mana de ajutor familiei, sau sa-si aminteasca de cele bune despre cel plecat, noi , copiii prieteni si vecini  si tovarasi de jocuri si nebunii, ne adunam toti peste noapte si dormeam impreuna unde era casa mai mare. Si unde era mai mare, era si mai infricosatoare ... Bagati cu nasul in plapume, pe intuneric, ascultam povestile de groaza cu strigoi si suflete ratacite si ni se facea asa o fricaaa.... de nici la piii....nu mai mergea nimeni pana dimineata :) ! Iar cand haulea cate un tunet si se lumina odaia, sa facea asa o linisteee si instinctiv ne strangeam ca niste vrabii zgribulite pe gard unii in altii.... Ca sa ne treaca spaima, incepeam sa dam drumul la niste bancuri ...anemice si cu noduri...
Linistita, dimineata ne umplea cu un soare cald si incurajator si redeveneam neastamparatii galagiosi si viteji de pe ulita.
Nu stiu daca azi se mai intampla astfel de chestii.  Nu stiu daca se mai spun astfel de povesti.
Dar sunt sigura ca viata la tara nu mai e aceeasi ( pentru cei care au cunoscut-o). Eu ma simt recunoscatoare pentru ca am putut copilari la tara ( fericit, desi nu idilic, cum s-ar putea crede ...).


27 iulie 2010

VIZIONARII DE AZI

Profetul Catalin Stefanescu a anticipat Romania peste ....cat ? 1000 de ani ? Cum zic unii, Doamne-ajuta chiar si-atunci!
Iar cand orasul Barlad va ajunge asa, marile metropole ale lumii vor fi translocate pe ...Luna !

SIMON&GARFUNKEL

Habar n-aveam ca mai canta si-acum. Dar i-am vazut si auzit noaptea trecuta tarziu si azi m-au obsedat melodiile lor ...Ma bucur ca inca mai sunt.

"Buna ziua intuneric , vechiul meu prieten

Am venit sa vorbesc cu tine din nou,
Pentru ca o viziune incetisor
Si-a lasat '' semintele '' in timp ce dormeam
Si viziunea ce a fost plantata in creierul meu
Totusi , ramane
In sunetul tacerii
In vise agitate singur merg
Pe strazi pavate, inguste
Sub o aura de lumina
Intorcandu-mi gulerul , rece si umed
Cand ochii mei au fost orbiti (injunghiati )de lumina
Asta separand noaptea
Si atingand sunetul tacerii
Si in lumina dezgolita , am vazut
10 mii de oameni , poate mai multi
Oameni vorbind fara cuvinte
Oameni auzind fara sa asculte
Omeni scriind melodii pe care vocea nu le va imparti niciodata

Si nimeni nu a indraznit
Sa perturbe tacerea sunetului
''Nebunilor( prostilor)'' , am spus eu, Voi nu stiti
Tacerea ca un cancer creste
Ascultati-mi cuvintele pe care s-ar putea sa va invat
Luati-ma de brate si s-ar putea sa ajung la voi
Dar cuvintele mele curg silentios , precum picaturile de ploaie
Si ca un ecou
In fantana tacerii
Si oameni s-au aplecat si s-au rugat
La Zeul creat de lumina neonului
Si ca un semn de avertizare a strafulgerarii sale
Din cuvintele ce l-au format
Si semnele au spus , Cuvintele profetilor
Sunt scrise pe peretii de la metrou
Si holuri de locuinte
Si soptindu-ne in sunetul tacerïï"

25 iulie 2010

DO NOT FORGET

Prin prelungile mele "cautari"  am gasit scris ca e bine ca in viata sa ai ceva de facut, pe cineva de iubit si ceva la care sa speri ... Presupun ca pentru a fi plini de fericire e bine sa le avem pe toate 3 in aceleasi timp :) . Deci, de cate ori o sa ma mai simt trista, am sa imi aduc aminte de vorbele astea si o sa vad care latura e afectata, ca sa "lucrez" la ea  ...
Ma rog insa ca partea cu ceva de sperat sa ramana mereu intacta :) !
Restul le mai "fabricam" noi cumva .... Nu ? Daca se mai si "impaca" intre ele ..... o sa fie super !

Lovely song !

23 iulie 2010

MI-E DOR DE OPERA !

N-am putut rezista :) !

LA CUMPARATURI CU OPERA

Pe cand si-n Romania ?
Chiar cred ca muzica i-ar face pe unii mai buni. Chiar daca multi din cei care defileaza acum in supermarketurile noastre n-ar sti ce lucru minunat li se intampla...

CA VINEREA ....

Feedback la un interviu de angajare :
"Stimate domnule Director,


In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de Director de dezvoltare in cadrul companiei dvs.
Conform spuselor doamnei de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pina astazi dar este predictibil.
Duminica, facind o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de a justifica activitatea doamnei de la resurse umane si de a va oferi dvs un simulacru de testare a candidatilor.
Iata cum stau faptele.
Cu citeva zile inainte de 19 septembrie doamna de la Resurse Umane din firma dvs. m-a contactat telefonic
intrebindu-ma daca eu din xxxxxxxx sint dispus sa ma relochez in yyyyy si sa merg in deplasari dese in interesul serviciului. Am raspuns afirmativ si de comun acord am stabilit interviul pentru simbata 19 septembrie, urmind ca respectiva doamna sa imi comunice prin e-mail locul adresa la care va avea loc interviul deoarece in momentul discutie telefonice nu aveam posibilitatea sa o notez. Probabil ca raspunsurile mele au fost neasteptate si au emotionat-o pe distinsa doamna incit a uitat sa imi trimita e-mailul, desi am mai sunat de 2-3 ori cerind acest lucru.
In cele din urma, telefonic, am aflat adresa la care sa ma prezint pentru interviu.
Avind in vedere dezinteresul si lipsa de respect a doamnei respective ce reprezinta firma dvs, pentru un raspuns la interviul la care am venit de la xxxxxx presupun ca nu corespund postului. Principalul motiv pentru acest insucces al meu este, cred eu, faptul ca nu am stiu sa ma comport la un interviu inedit.
Doamna de la resurse umane, al carei nume nu il retin si nu avea o carte de vizita, mi-a testat rezistenta la
stress si capacitatea de concentrare aducind si pe fiul dansei, un baietel de altfel foarte reusit si simpatic,
in varsta de 3-4 ani, deoarece nu avea cu cine sa il lase. Recunosc ca este prima data cind mi se intimpla sa
fiu supus unui astfel de interviu, motiv pentru care va felicit pentru metoda aleasa de doamna si tolerata de
dvs. ca director.
Va mai felicit de asemeni si pentru permisivitatea pe care o acordati salariatilor dvs de a-si aduce membrii
familie la serviciu si implicare lor in jobul salariatului. Cred ca ar trebui sa faceti un minim efort si sa
brevetati metodele la OSIM, mai ales ca in materie de resurse umane, recruiterii inventeaza metode de testare nebanuite iar imaginea si awarnessul brandului dvs – ceea ce, teoretic, se reflecta si in vanzarile directe – ar atinge inaltimi abisale, daca ma pot exprima asa si iata ca pot.
Am mai participat la interviuri unde mai erau si alte persoane in incapere dar scopul acestei situatii era sa
verifice capacitatea mea de a ma focusa asupra subiectului discutat in prezenta factorilor perturbatori normali
intr-un birou. Ori la dvs nu am aplicat pentru postul de Director de dezvoltare - Divizia Gradinita.
Interviul s-a desfasurat aproximativ astfel:
- Imi puteti spune care au fost realizarile dvs ca director comer… Stefanita, te rog sa stai cuminte!
- Am crescut vanzarile cu …
- Stefanita, nu o mai musca pe mama!
- … 8% in in 5 luni ca urmare a politicii mele de…
- Stefanita, vrei sa desenezi? Uite ai creioanele aici!
- .. vanzari si a strategie …
- Mami, dar domnul de ce e aici?
Il felicit pe Stefanita pentru precocitate si intrebarea existentiala. Chiar, ce cautam eu acolo?
Va scriu pentru ca doresc sa va fac cunoscuta opinia mea despre modul total neprofesionist in care s-a
desfasurat interviul la firma dvs, incepind de la stabilirea intilnirii, desfasurarea acesteia si comunicarea
rezultatului. Si eu am fost in situatia angajatorului dar intervievatului i-am acordat in timpul interviului
atentia si respectul cuvenite unui om ce se prezinta la solicitarea mea, unui posibil coleg. Chiar daca nu
corespundea profesional il informam despre rezultat. Respectul aratat altuia este si respectul de sine,
face parte din cultura profesionala a fiecarui desi este in principal o problema de educatie.
Voi mai aplica la joburi disponibile in firma dvs (da, sint perseverent in atingerea scopului) si am
rugamintea ca la urmatorul interviu , daca voi mai fi chemat, sa imi permiteti sa imi aduc cainele,
deoarece nici eu nu am cu cine sa il las. Este un Beagle de 1 an si 5 luni, brownian (*) in atitudine
si nu as vrea sa il las singur de teama ca pune mana pe chibrit si da foc la casa sau se inhaiteaza
cu maidanezii din cartier, organizind orgii sexuale insotite de consum de alcool si/sau tras prafuri
pe nara . In plus as vrea sa vad capacitatea de concentrare a doamnei de la resurse umane cind va simti
cainele pe gamba dansei simulind copulatia canina (doggy style – pour les connaisseurs).
Cu retinut respect,
Cxxxx Lxxxx
07.xxxxxxx

PS: pentru doamna de la resurse umane: brownian vine la miscarea browniana si nu de la Sandra Brown."

20 iulie 2010

DUMINICA NOASTRA CEA DE TOATE VERILE

Dat fiind ca a venit in cele din urma vara ( poate prea multa, prin unele locuri si temperaturi ), ce fac compatriotii nostri care nu au plecat in concediu ? Ies la iarba verde , of course ....Asa se face ca soselele patriei falnic bordate de paduri sunt incercelate de masini, paturi, gratare fumegande si hoarde de romani pusi pe distractie. Unde vezi un strop de umbra, hop si un gratar ... Hop si o miuta...hop si-o muzicuta.... aici gusturile alterneaza de la o manea la o populara, in functie de varsta, bani si arealul cultural  ....Sa nu mai vorbim de zonele cu parauri, rauri, lacuri, aici nu ai unde sa arunci un ac si greeeu gasesti un loc sa parchezi si masina si familionul ....
De pe la ora 10,00 se iau cu asalt supermarketurile la sectorul gratar si bere ...asa se face ca parcarea geme si toate casele de marcat merg in plin, cu cozile aferente respectabile, evident.
Apoi, iesirile din oras spre zonele fierbinti de "iarba verde" sunt suprasolicitate. Nu te grabi, ca iti consumi  neuronii de pomana ....
Cam ce placere trebuie sa fie sa stai in coasta celui de-alaturi care isi fumega gratarul in acelasi ritm cu tine, zau ca n-am sa inteleg ... de ce trebuie sa te inghesui cu alti 100 pe aceeasi suta de metri ??? Dar cum padurile noastre au fost ba defrisate, ba retrocedate, sa zicem ca s-au restrans zonele in care poti campa fara probleme, desi taaare ma indoiesc.
Acum ca jarul isi face treaba si micii sfaraie cu spor, barbatii lipiti musai de sticla de bere trebuie sa faca vant cu un carton la mici , iar femeile trebuie sa se ocupe musai de asezatul farfuriilor de plastic pe patura si facutul salatei ...Pana se frige carnea, se "frig" de la soare dar mai ales alcool si vajnicii romani , asa incat sunt gata fezandati pana apuca sa muste din mic !
La sfarsitul zilei, prapad in urma tuturor !
Spre casa, cin' sa conduca ? Evident, nevestele ... multe din ele nu pun mana pe volan decat duminica ! Si asa se merge frumos bara la bara dupa o duminica de vis ...
Marturisesc ca filmul de mai jos n-am putut sa-l vad pana la final ...Mi s-a parut jenant si trist ....
No comment.

19 iulie 2010

DOI FRATI

Printre atatea tangouri de poveste, uite si unul atipic !



Dar parca fara gratia feminina n-are savoare ...

14 iulie 2010

UN GEAMAN VERITABIL.IN DEFECTE

Cam de pe cand am inceput noi fetele sa studiem oracolele din scoala si zodiile personale, dar si ale prietenelor cele mai bune si ale celor care ne placeau pe-ascuns , dar cu care speram la compatibilitati de zodie, m-am declarat categoric si raspicat ( in sinea mea ) impotriva  urmatoarelor defecte zodiacale :
1. Superficialitatea - eu ? niciodata ! Hai sa arat ca pot fi matura (inainte de termen ) si profunda in toate cele ( desi uitam in perfectionismul declarat al zilei de ieri si de azi ca nu le putem sti si cuprinde pe toate, deci ceva tot sa o sa scape nivelul mai jos ....).
2.Dualitatea - never ! eu sunt doar pentru unul (si unul pentru toti.sau toate ...never mind)  ! n-o sa spun niciodata altceva decat gandesc, simt, cred cu toata fiinta mea ( ei bine, uneori am mai uitat de regula asta, dar n-o sa spun si cand ...) ; eu sunt doar una, nu doua ( desi la cate fac uneori sunt si 3, 4 ....).
3.Neseriozitatea, nu te poti baza - cum nu ? numa' roaga-ma ceva si mai vedem noi ...zana cea buna imediat ne vine in ajutor :) ... ei bine, acum parca am mai obosit ...de vina sa fie criza ? sau crizele ?
4.Incepe mai multe lucruri si nu le duce pe toate la bun sfarsit - ei, cred ca asta m-a ambitionat cel mai tare pe vremuri ; intr-un fel, a fost bine : am invatat sa imi termin in cele din urma temele, lecturile, goblenurile si referatele, acum rapoartele si analizele... ce mai conteaza ca pe ultima suta de metri ??? insa mai nou, am 4 carti incepute si nu stiu cand si in ce ordine le voi termina :( ........unii zic ca e normal sa mergi cu mai multe carti in paralel ... poate ca e o anomalie trecatoare ...
5.Fidelitatea discutabila - sa mai zic ca si asta m-a ambitionat :) ?  mai bine tac si zic "no comment"...cu toate ca nimeni nu m-a intrebat :)
Cred ca ajunge cu defectele.

Intrebarea mea este : in ce masura dam atentie la aceste caracterizari de zodii ? Cata influenta au in modelarea noastra ? Iata ca eu am incercat mereu sa schimb horoscopul defectelor, sa fiu perfecta :) ....acum imi asum orice defect, dar evident in grade mai mici sau mai mari ; a pardon ! nu foarte mari :) !

Sau credem in zodii doar atunci cand ne avantajeaza ?


  

13 iulie 2010

PIENSA EN MI ....



Stii ca intr-o zi va fi o zi in care va incepe "un ano de amor " ...Dar pana atunci, gandeste-te . Cum la cine ? La mine, la tine, la cine vrei. Sau doar asculta.

10 iulie 2010

Augusto Cury.Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi

Genial . Si atat de simplu ....

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

CE ESTE DE FĂCUT?

Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:
Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.
Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.

Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.

A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.

Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”

Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.

Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.

Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.

Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.

PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată

Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.

Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.

Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copiluluieste mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele