30 noiembrie 2011

O PROBLEMA DE MOTIVATIE

Intr-o societate mereu in alergare, competitionala si de multe ori stresanta, cred ca una din problemele noastre zilnice care incepe sa se cronicizeze este legata de motivatie. Problema apare fie in sensul lipsei ei ( nu am motivatia de a face ceva ), fie in cel al identificarii ei perturbate, pervertite de sens ( am motivatia de a face ceva , dar nu e semnificativ in acest moment , sau prioritar ).

Se spune ca “o motivatie corecta este mai puternica decat forta”. Si totusi a rezolva mereu ecuatia gasirii motivatiei nu este usor, ba uneori poate fi chiar obositor! Plus ca nu este suficient sa stii ce trebuie sa faci, mai trebuie sa si vrei…. E ca si cum ai pregatit lemnele pentru foc, stii ca ai nevoie de caldura, dar nu gasesti scanteia ! Vreau sa fiu bine pregatit, sau bine-vazut, sau si una si alta, stiu ca peste 1 luna am examene, trebuie sa le trec, dar nu ma pot da jos din pat sa ma apuc de invatat ! Suna familiar  ? Uneori TREBUIE nu este egal cu VREAU . Si nici invers.
Ce ne motiveaza sa ne inscriem la un curs de arta la 40 de ani ? Ce ne motiveaza sa lasam filmele, chatul sau meciurile si sa ne cautam un loc de munca, totusi ?! Ce ne motiveaza sa rupem o casnicie dupa 30 de ani, cand aparent nu ai nimic de reprosat partenerului ?
Tot studiile mai spun despre motivatie ca ar fi acel “foc interior” , acel cumul de stimului care declanseaza anumite actiuni, procese, astfel incat sa poti obtine ceea ce iti doresti . De exemplu : sa castigi mai multi bani, sau sa ai un corp de invidiat, sau sa iti cumperi un iaht, sau sa ai o sanatate puternica, sau orice considera fiecare individ in parte ca isi doreste.
In simbioza motivatie – dorinta – actiune , cine, sau mai bine zis, cum se declanseaza scanteia ?
Legat de dorinta, o alta problema ar fi ca, de cand nu mai suntem preocupati doar de supravietuirea specie, gratie evolutiei, ne dorim atat de multe lucruri, incat putem fi derutati de prioritati ! Toate le vrem, toate sunt importante, toate necesita efort, sau timp, sau atentie. Ce sa alegem ??? Sigur ca atunci cand esti derutat, sau coplesit de prea multe prioritati, organismul trece pe “standby “ pana cand ceea ce devine cu adevarat important si imperios apasa butonul “on”.
Uneori gasim singuri drumul, alteori suntem ajutati. Poate fi repede, sau poate dura ani de zile. In ecuatia asta conteaza complexitatea dorintei/dorintelor noastre ( nu degeaba ne dorim sa ne intoarcem la simplitate, sub toate formele ei, atunci cand obosim ;) ), conteaza cat de bine ne cunoastem ( este ceea ce vreau, cu adevarat ce-mi trebuie ? ).
Si mai conteaza al naibii de mult si persoanele din jurul nostru ! Unele ne pot demotiva ani de zile prin neincredere, abuzuri, minciuni sau pur si simplu neimplicare. Si cum “omul este din natura un animal social”, e bine din cand in cand sa vedem de ce oameni ne inconjuram si cum ne pot ajuta ei… nu in sens material, fireste :) !

27 noiembrie 2011

DAVID SAU GOLIATH ? PRIN PREAJMA PUTERII

Toţi am fost, în diferite momente din viaţă, când David, când Goliath şi poate de multe ori nu am ştiut nici de ce am pierdut, nici măcar de ce am câştigat (bine ca ne-a ieşit, ce mai conteaza :)?!?). Nu ştim nici ce ar trebui să facem în general sau doar într-un singur caz. Nici de ce alţii au mereu ”noroc” şi câştigă ;) .

Si totusi, care sunt regulile puterii, ce ar trebui sa stim, sa facem, sa urmam ?
                
Departe de a avea pretentia de a epuiza subiectul, as vrea sa punctam cateva lucruri pe care fiecare le stie si ar trebui sa le reciteasca din cand in cand.
Primul pas, elementar, e sa stim ce vrem, care ne sunt obiectivele, care ne sunt motivatiile. Nu putem porni sa cucerim ceva, daca nu stim acel ceva, cum arata, unde se situeaza.
Apoi sa avem suficienta incredere in noi, mult mai multa decat de obicei ( apropos, nu stiu cata e suficienta de obicei, dar cred ca fiecare stie in ceea ce-l priveste, stiu doar ca trebuie multa, multa...). Increderea asta trebuie sustinuta de iubirea si respectul pentru propria persoana, eu cred ca nu poti crede in tine cu adevarat fara sa te iubesti si respecti... Sau se poate ?! 2 din 3 ? Care ar fi combinatia ?
Sa fim oameni liberi si sa ne si simtim liberi, independenti. Daca suntem sclavi, sa ne eliberam.
Sa stim ca este nevoie sa invatam, sa citim mereu. Informatia inseamna putere.
Sa nu lasam altora sentimentul ca putem fi controlati, dominati,manipulati. Pentru asta trebuie sa gandim cu gandurile noastre :) . Cu initiativele noastre.
Sa observam, sa speculam chiar, sa nu scapam oportunitatile. Bate un ”vant din pupa” ? Sa-l prindem si sa-l folosim :)!
Sa stim sa analizam : pe noi in primul rand, dar si pe ceilalti, sa putem sa ne aproximam sansele de reusita si sa nu alegem cauze fara nici o sansa. Dar pentru un 1% sansa, daca decidem ca merita sa incercam, atunci sa luptam !
Nu in ultimul rand, sa riscam !
Sa ne cunoastem, sa stim ce ne poate ridica atunci cand suntem la pamant, dar daca suntem acolo, sa nu ne stie multi. Doar cei care ne pot ajuta....Pentru ca toti avem momente de ”low”, e imposibil sa fim sub toate aspectele ”on top 24 hours” ;) !Totusi, sa nu lasam emotiile negative sa ne dea viata peste cap pe termen lung...
Sa ne acordam timp, sa avem rabdare cu noi insine, cu ceilalti.
Faptul ca cineva se teme de noi nu inseamna ca suntem puternici...
Nu avem nevoie de un spatiu de manevra exterior pentru a ne manifesta puterea, putem fi propriul spatiu de manevra ...
Sa nu ne lasam impresionati de o putere mai mare ! Poate fi o falsa impresie de multe ori. Fiecare avem macar un atu de partea noastra .
Regula celor ”3 self” : self-confidence, self-control, self-discipline ! In sensul de igiena mentala si emotionala.
Cu toatea astea, NU suntem roboti :) ! Uneori clacam, dar ne diferentiaza puterea de a ne redresa cat mai rapid si cu ”daune minime” :) !
Si mai cred ca toti avem temeri. A le infrunta fara ocolisuri, ne face mai puternici, pe cand ascunderea lor sub pres ne va submina incet dar sigur baza, iar instabilitatea nu e un indice al puterii ;) .
In final, reamintesc doar ce au sustinut multi altii inaintea mea : sa fim autentici si perseverenti ! Este imposibil sa nu reusim :) !


16 noiembrie 2011

PUTEREA.INTRE ATRACTIE SI NECESITATE


La inceputuri s-a vorbit doar de puterea fizica. Pe masura ce specia a evoluat, au aparut formele mai subtile ale puterii: puterea asupra altuia ( de exemplu dominatia, controlul ), puterea data de un avantaj material ( esti singurul care detii ceva ), puterea intrinseca (proprie) , sau puterea data de grup.
Azi vorbim si de putere mentala, putere spirituala, putere emotionala… Avem puterea de a influenta alti oameni, sau de a ne schimba fundamental pe noi insine ….
De cele mai multe ori a fost asociata conducatorilor de obste, fiind indispensabila sferei politice si economice. Cine are puterea conduce lumea, dar cine are resursele conduce puterea.Totusi nu despre asta vreau sa vorbesc.
As vrea sa analizam putin puterea din perspectiva atractiei asupra celor din jurul ei.
As zice ca e evident pentru toata lumea ca puterea este un bun (poate cel mai bun )afrodisiac pentru cei din jurul persoanei puternice si cel mai bun parfum cu feromoni pentru cel ce o detine J . Observati doar cum se concentreaza polii de atentie spre o persoana puternica, imediat ce isi face aparitia intr-un spatiu, cat de concentrati sunt interlocutorii sa castige la randul lor atentia acelui om atat de altfel.
Si vorbim aici de orice : geniu cultural, artist cunoscut, om de stiinta, om politic sau doar un om foarte bogat… Nici macar nu trebuie sa fie prezentabili fizic sau bine imbracati, desi daca ar fi, cred ca ar declansa reactii de ~crash-bum-bang~   J !
Puterea mai este asociata cu notorietatea ( cat de departe a ajuns faima ) si influenta (cat de multe poate determina in societate ). Poate de asta unii doresc cu tot dinadinsul sa fie in preajma puterii, sperand ca o parte din beneficiile acesteia se vor rasfrange si asupra lor, ba chiar vor capata si ei putina putere. De fapt puterea nu e transmisibila pur si simplu prin simpla atingere J.Cine vrea putere va trebui sa se antreneze destul de mult….
Dar azi mai vorbim si de puterea pe care o exercita altii asupra noastra.De unde vine de fapt aceasta? Din faptul ca ei ne dicteaza emotii, ni le ne controleaza chiar uneori , deci permitem ca gandurile si actiunile noastre sa fie influentate de gandurile si actiunile altora. Iar asta se intampla nu pentru ca acestia au cu adevarat putere, ci pentru ca noi le-o oferim. In momentul in care regasim puterea interioara de a o pastra pentru noi si nu de a o oferi cadou, putem sa speram ca vom controla raportul de forte dintre noi si cei din jur. Dar … cati din noi constientizeaza ca traiesc de fapt vietile altora ? Cati vor ~libertate~ ?
Dar dependenta si supunerea fata de gandurile si emotiile si actiunile altora sunt intr-un alt capitol J.
Unii s-ar putea intreba ce treaba au ei cu puterea ?! Mama mea de exemplu, nu a fost si nici nu este vreodata interesata de putere, nu vrea decat o viata linistita J. Totusi, banuiesc ca uneori ar vrea sa aiba puterea de a-l opri pe tata sa faca ceva ce ea nu vrea J…. Ar vrea sa aiba o putere financiara (sunt atat de sigura …) care sa-i asigure siguranta materiala toata viata, sa isi ajute nu doar copiii, ci si pe multi altii tare nevoiasi J … Sau mai sunt sigura ca ar vrea, daca ar fi cazul ( cum e cazul la atatia altii din pacate ) sa fie destul de puternica sa depaseasca un necaz, sa infrunte o boala, sau sa aiba taria sa o accepte daca asta e ….
Deci toti avem nevoie sa fim puternici. Cum reusim ?




13 noiembrie 2011

MIRARE !

Daca suntem atat de diferiti ca oameni( fizic, personalitate, tot, tot !), daca suntem unici ca indivizi, de ce totusi seamana povestile noastre de viata ? Cum de parcurgem aceleasi etape , sperand intr-o normalitate unica, dar de fapt doar originala ? De ce facem aceleasi greseli ca atatia altii si suferim identic cu milioane de oameni de pe planeta asta ?
Mai putem spune ca ne traim fiecare o viata proprie ? Care ar fi argumentul ? Sau argumentele, ma rog ...
Eu singurul argument pe care pot sa-l aduc e ca facem copii diferiti :) ! Sigur, cei care fac... Dar care copii duc, desigur, vieti cu nimic deosebite fata de ale altora :) ....samd.
Era doar o intrebare, ca atatea altele, care-mi zboara din cand in cand .

2 noiembrie 2011

EQUILIBRIUM

Problema : As vrea sa stiu cum arata acel echilibru pentru voi, cei care vi-l doriti si-l cautati....


Raspuns : Pentru mine a atinge o stare de echilibru cred ca inseamna a-mi mentine in echilibru ”dezechilibrele” pe care le am... Cred ca e echivalent pe undeva cu "a fi firesc", asa cum esti de obicei, cu felul tau de a fi. Acela e echilibrul tau. Nu e acelasi lucru cu a fi echilibrat ca temperament . A iesi din firescul meu inseamna ca ceva nu e ca de obicei... pot fi constienta sau nu de asta, totusi  cred ca fiecare ne dam seama cand nu suntem noi insine si atunci reechilibram balanta si reintram in matca ... Nu putem ignora nimic din jurul nostru, bun sau rau, actionam pe principiul ”act and react”, dar in general ne pastram specificul propriu si individualitatea.

Cine-si mai doreste un echilibru ? 


22 octombrie 2011

O DATA-N VIATA...

Dupa Cicero, memoria este trezorierul si gardianul tuturor lucrurilor. Hmm, in cazul meu se pare ca este un trezorier foarte zgarcit cand e o nevoie imperioasa si un gardian foarte de treaba si permisiv cand  n-am nici o nevoie, ba din contra !
Habar n-am de ce din cand in cand imi trec prin minte brusc si fara nici o legatura cu contextul tot felul de amintiri, senzatii, imagini din trecut. Unele foarte indepartate, incat nici nu mai credeam ca mi le mai pot aminti. De exemplu, in timp ce merg cu masina. Sau chiar cand vorbesc cu cineva, discutii profesionale nu amicale... Probabil ca or fi insemnat ceva pentru mine daca s-au impregnat in cortex si mai blitzeaza din cand in cand...
Mi-am amintit astfel cum miroseau serile a focuri de toamna pe ulita, asteptand sa ma urc in masina si sa plec spre oras ... Cum in arsita zilelor de vara urcam pe-un deal cu baloti de grau si vedeam toata valea, cu Bistrita scanteind si eu ma gandeam ca iar m-au lasat ai mei la tara sa ma plictisesc duminica ...Cum se vedeau stelele intr-o noapte ...magica ;) ...Multe. Prea multe, chiar ! 

Asa se nasc probabil unele revelatii. 

In seara asta mi-am recunoscut ca sunt o moldoveanca get-beget, pana-n varful degetelor de la picioare :) ! Care picioare incep sa salte singure fara sa le pot stapani defel cand aud un cantic moldovinesc :) ! Nu ma pot abtine sa nu tresalt cand le aud pe Sofia, pe Laura Lavric si preferata mea ... Daniela Condurache :). 
Iar ce este mai culmea pentru mine e ca habar n-am cum, sau cand a aparut pasiunea asta pentru cantecul si jocul popular, pentru ca n-am avut nici o legatura cu ele cand eram copila ! Ba din contra, nu puteam suporta sa le aud la radio, la TV, dansuri populare n-am facut, de dansat nu dansasem niciodata ... 
Imi aduc aminte din copilarie ca duminica dupa-amiaza la televizor numai asta aveam si ma cuprindea exasperarea ! Normal ca ma plictiseam ...
Si totusi ... m-am trezit cu ... pasiune e mult spus ...cu placerea asta care uneori chiar ma emotioneaza daca vad ceva deosebit....
Atat de neinteles a fost , incat mi-am dorit-o la nunta pe ...Daniela Condurache :) ! Nici intr-un vis nu visasem ca am sa-mi doresc asta :) ! Si a venit ... si cu Laura Lavric ;) ... 

Am revazut-o in seara asta pe Laura Lavric la ” O data-n viata ”  . 
Mi-am adus aminte (tangential) ca acum ... niste ani, jucam pe batutele ei epuizante si parca fara sfarsit . La nunta mea.
Si ce daca ?
A mai cazut o stea ...


18 octombrie 2011

LA TIMPURI NOI, TOT NOI ...

De ce nu am mai scris - in afara de banalul si ultrafolositul nuam ... nuam timpchefinspiratieumor ? Adevarul e ca in afara de asta nu prea mai exista alte motive, deci sa zicem doesn`t matter si sa trecem mai departe.

Totusi, ca sa spun asa, pe ultrascurte, ce am mai facut in ultimul timp, tre` sa mentionez : 

Mi-am mai dat ceva in plus de facut la serviciu ( adica daca tot a plecat cineva, de ce sa mai angajam ? fac io ! bine ca nu e varianta in engleza, desi s-ar potrivi cumva ! ), deci sunt 3 in 1 . De unde acum catva timp nu stiam cum sa fug literalmente de munca mea, iata-ma afundata si mai tare in ea ! Deh, schimbarile nu vin numai in sensul in care te astepti tu sa vina, adica sa evadezi intr-o tara calda, cu plaja si palmieri, jumatatea ta sa prinda peste si tu sa il gatesti, sa inotati toata ziua, iar noaptea ... cumva ca in Laguna Albastra :D ! Nu ! Vrei sa muncesti ?!? Atunci ia de aici, inca si inca !

Mi-am facut cont pe FB . Si stau mai mult decat mi-am propus. Au observati si altii :) . Spre exemplu : "Postezi pe facebook in mod constant si spui ca ai o gramada de treaba! Eu cunosc real mai multe din persoanele pe care le cunosti tu virtual ! Dar eu nu am timp sa stau pe facebook...............desi se spune ca daca nu esti pe facebook nu existi ! Oare ?"  Cine mi-a trimis mesajul ?!? My dad !!!  Observatie partial intemeiata, pentru ca n-a vazut si ca scriu seara... Evident ca pasul urmator a fost sa-l scot din lista, e suficient ca e in lista zilnica de vorbit la telefon, sau chiar vazut ... Sa ma mai urmareasca si pe facebook :) ?!?
Acum recunosc ca imi si place ... mai ales pentru toate lucrurile noi pe care le afli cu o viteza aproape inspaimantatoare !

Legat de asta, pot sa zic fara nici o retinere ca facebookul a luat locul ferparelor de altadata. Vrei sa afle toata lumea ca nu mai esti maritata ? Schimba-ti statusul in single ... Vrei sa stie lumea ca esti intr-o relatie, dar mai e loc de schimbari ? Scrie " it's complicated" ... Casatoria, nasterea, logodna, decesul sunt deja banale ... Va spun cu toata sinceritatea ca am aflat de 4 prieteni ai mei ca : 2 s-au despartit, apoi erau in cautare de noi relatii cu men and women ( asa mi-am dat seama ca s-au despartit :) ), apoi s-au recasatorit. tot ei 2... pe facebook. Alti 2 s-au casatorit intre ei ... si n-au spus la nimeni, eu facand greseala de a trimbita in familia doamnei felicitarile de care n-avea nimeni habar !!! Recunosc, m-am simtit cam prost, dar daca vroiau sa fie secret presupun ca nu scriau despre asta, nu ? :D 
Mi se par totusi de-un comic absurd toate acestea, dar ... presupun ca trebuie sa fim progresisti si sa avem "open mind" ...

Ce nu imi place : dependenta si faptul ca (cel putin mie imi) distruge creativitatea ( cel putin pe moment :) ), daca `oi fi avut-o !

Cam atat deocamdata. Promit sa mai aduc vesti din tara celor care se imprietenesc in ritm ametitor, pacat ca doar virtual ...

A ! Am mai si racit ! Cobza ! De fapt, acum transmit din fular si paturi , cu ceaiuri si frectii ! 

Toate cele bune va doresc ;) !!!








26 septembrie 2011

SPINNING AROUND

Să zicem că ești tânăr, nici prea mult, nici prea puțin ....între 30 și 30 și ceva de ani e ok ?
Ai avut câteva experiențe în viață care îți dau dreptul să zici că n-ai trecut chiar ca gâsca și că știi ce vrei de la ea... de la viață, nu de la gâscă :) ...Ba poți să zici chiar că știi și cum sunt oamenii, desigur nu te consideri doctor docent în materia asta, dar nici nu te poate prosti cineva chiar așaaa cu una cu două !
Ai avut și câteva relații de prietenie, mai mult sau mai puțin serioase ... numărul lor depinde de : sex ( ca să fie clar, masculin sau feminin ;) ), câtă libertate ți s-a dat sau ți-ai luat când nu erai independent de mama și de tata, câtă dorință ai avut fie de a "experimenta", fie de a nu rămâne singur prea mult timp ( nu vă gândiți la disperarea de a rămâne singur, e altceva ...) și nu în ultimul rând de noroc ... Evident, norocul e privit pur subiectiv, unii pot spune că au avut noroc să aibă cât mai multe "experiențe", alții il văd ca pe un ghinion că tot au trebuit să caute, să caute,să caute persoana potrivită și căutarea asta , deh, a presupus cunoaștere :) ....
Și la un moment dat apare acea persoană care îți va da încet, încet tot universul peste cap !
Ca să fie clar, nu vorbesc despre acele relații împlinite, echilibrate, luminoase.
Vorbesc despre acelea care îți dau semnale și chiar iți spui în gând că nu au cum să fie altceva mai mult decât de ... conjunctură ! Cu toate astea, ce conspirații se nasc în univers de te trezești cumva însurat, măritată, înțepenit/ă deci într-un ansamblu conjugal pe care nu îl visai când erai un visător și cu siguranță nu așa ți-l dorești ? Ce te face totuși să spui acel DA ? Ce vârtej de evenimente te amețește ca în final să "clachezi" ? 
Văd în jurul meu perechi create artificial, unii chiar recunosc că nu și-au dorit de fapt o căsătorie, dar a fost o chestie de ...conjunctură ...și aproape toți dau din umeri, aruncând vina pe implacabila fatalitate !
Lucrul care (nu știu de ce) mă doare cel mai tare este să văd cum sunt implicați și afectați copiii. Aproape că sufăr văzând că nu au acel mediu plin de dragoste și liniște și echilibru care se spune că ar trebui să fie ... Am auzit și teoria că "nu plec/divorțez pentru copil/copii"... Chiar dacă nu sunt scandaluri și violențe, chiar dacă mama și tata sunt împreună, cât de benefică este o relație RECE ? Sunt gesturi mărunte, care poate pentru unii nu contează zicând că sunt neobservabile, gesturi de tandrețe neostentativă, care ar trebui să facă parte din ritualurile zilnice și pe care copilul să le perceapă , poate mai intâi involuntar, inconștient, dar să aibă parte de căldura relațiilor dintre părinți ... Incă nu am găsit un răspuns la dilema a sta într-o căsătorie de dragul copilului versus divorț, știut fiind cât de traumatizant este și acesta din urmă și știut fiind și că un copil își dorește alături ambii părinți, no matter what ! Dar pentru dezvoltarea lui de mai târziu, cât de bine poate fi ?
Și atunci, de ce nu putem să alegem cât de bine putem noi, măcar de dragul copiilor ce vor fi să vină?  
Oare teama de singurătate să fie încă cea mai mare teamă interioară a timpurilor noastre ? Sau a fost dintotdeauna ?

13 septembrie 2011

O INSPECTIUNE

Am descoperit recent asta ... Savurati si voi :) !

Profesorul: Că-z onorat domnul inşpectore va binevoi doară un momănt să asculke aplicaţiunea metoaghii intuikive.
Inspectorul se aşază, scoate carnetul şi condeiul şi ascultă.
Profesorul: Mă prostovane, tu ala ghe colo... Spune-ne tu doară: ce iaşte, fiinţă şi ce iaşte lucru, mă?
Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu mişcă, şi fiinţă pentru că mişcă.
Profesorul: No! Dar ornicul meu... prostule! Fiinţă-i ori lucru?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: Că-z doar mişcă, mă! auzi-l. (Bagă orologiul în urechea elevului)
Elevul (ferindu-se): Da', dacă nu-l întoarcem, nu mişcă.
Profesorul (satisfăcut): Bravo! (către domnul inspector); ş-apoi doară ăsta-i ghintre cei meghiocri... Bine! (Elevul trece la loc). Tu, mă, alălalt ghe lângă el... Câke picioare are boul, mă?
Elevul: Patru, dom'le!
Profesorul (vesel): Ei, pe dracul că-z doar n-o ia aibă şăpke!... Şi ce e boul cu patru picioare? Lucru ori fiinţă? Ha?
Elevul: Fiinţă, dom'le!
Profesorul: Dar masa, fiinţă-i?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: No, că-z n-are şi ea patru?
Elevul: Da, dar nu se mişcă, dom'le!
Profesorul (şi mai vesel): Ei, pe dracu' să se mişte... poake doar cu şpirikismus!
Inspectorul (tuşeşte tare şi caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta?
Profesorul: Anibal Ioanescu.
Inspectorul: Răspunde bine.
Profesorul (cu siguranţă): Că-z ăsta-i ghintre cei bunişori... No! la gheografie acuma... Mă! tu ghe colo... Spune-ne tu doară toake ştakele Europei.
Elevul: Franţa, dom'le!
Profesorul: Franţiia, bine!
Elevul: Anglia, dom'le!
Profesorul: Iaşte!
Elevul: Germania, domle!
Profesorul: Ghermania!
Elevul (se porneşte repede. Profesorul dă din cap afirmativ la fiece nume de stat, cu satisfacţie şi cu mândrie) Elveţia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, România, Serbia, Muntenegru şi Grecia... dom'le!
Profesorul (incruntindu-se): Şi apoi mai care mă?
Elev l: Atâtea, dom'le!
Profesorul (începând să scrâşnească): Dar Spania, mă?
Elevul (intimidat)! Şi... Spania, dom'le!
Profesorul (mai aspru): Dar Spania, unghe-i Spania?
Elevul: ...?!
Profesorul (magistral): Şpania-i lângă Portocalia, mă boule, şi viţă-versa!
Elevul (aiurit): Şi... Spania şi Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce în ce mai sus): şi mai care?
Elevul (pierdut): Viţăvercea, dom'le!
Profesorul (indignat): Nu Viţăversa, mă! Dănimarca, mă! Daněa, mă! (şoptind ameninţător printre dinţi): Dania tătână-tău!
(Energic); Merji la loc, boule!
Elevul pleacă obidit la loc.
Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a ştiut destul de bine.
Profesorul (încă fierbând de ciudă): Pe dracu' ştiut! Traiane Ghiorghiescule! Vină tu... Spune-ne tu doară, s-audă şi onorat domnul inspector: dacă sunt în lume apoi câke la veghem doară, cine le-au făcut pe toake?
Elevul (sigur): Natura, dom'le!
Profesorul ( zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu', Natura!... Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prostovane?
Elevul: Dumnezeu, dom'le!
Profesorul: Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău şi mumă-ta!... No, acuma... noi, românii, musai doară să şkim pe cum că; ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?... spune!
Elevul (energic): De la Traian, dom'le!
Profesorul: ( făcând cu ochiul inspectorului care stă în admiraţie): Şi cine era Traian?
Elevul: El era om bun!
Profesorul (emotionat): Bun drăguţul ghe el, zic zău lui Dumnezeu bun... Şi cu cine s-au bătut el?
Elevul (brav): Cu Turcii?
Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Ca-z unghe erau Turcii pâna atunci în Europa... Mai târziu doară apoi s-au ghescoperit turcii... (Puternic): Cu dacii, mă!
Elevul (mai tare): Cu dracii!
Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-au bătut! Dar mai apoi, ştefan cel Mare şi Michaiu Bravul cine au fost?
Elevul (mândru): Ei erau oameni buni.
Profesorul (aprobând cu tărie): Buni, mă!... Şi s-au bătut...
Elevul (cu multă mândrie naţională): Cu draci!
Profesorul (entuziast): Cu draci! Zic zău lui Dumnezeu! Merji la loc!... Bravo, prostovane. (Către inspector, care e transportat):
Că-z ăsta doară iaste un şcoler emininke!
Inspectorul: Are şi mult talent!
Profesorul (cu siguranţă): Ei, pe dracu talent!... că talent nu-i doar ghe vreo samă! Asta-i lucru anticvat... Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în aplicăţiune!... No, la muzică acuma... Spune-ne, Popăscule: ce-i muzica?
Elevul: Muzica este care cântă, dom'le.
Profesorul (nemulţumit): Nu aşa loază! Nu cuvânta doară ca râtanii... vorbeşte ca şcolerii. Dă-ne tu numaighecât ghefiniţia chiară şi aghecvată!
Elevul: Muzica este...
Profesorul: Ce?
Elevul: Este când...
Profesorul (foarte nemulţumit şi repetând definiţia): Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile într un mod plăcut... (printre dinţi, aparte, şcolarului): Ia seama doară să nu ţi le gâghil eu ţie într-un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieşire).
Inspectorul (se ridică; copiii fac şi ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda dumitale e admirabilă...
Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoda lui Peştaloţiu.
Inspectorul (urmând): ... Şi zelul dumitale vrednic de laudă... (Către elevi): Voi, băieţi, căutaţi a profita de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi aşteaptă mult patria, România, pentru viitor!
Profesorul (conducând cu multe reverenţe pe inspector şi încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule Inşpectore? Apoi dacă-s porci şi n-au ghestulă aplicăţiune!


Genial :)) !!
Si alta ....de vazut !






3 septembrie 2011

O REVELATIE DE-A MEA ...

Se spune ca in viata iti duci singur crucea. Vorba ar putea fi analizata mult si des, dar nu asta vreau sa fac, era doar un punct de plecare.Sau mai degraba de finish ...
Asa cum mi se intampla cateodata , ma pocnesc unele revelatii in timpul unor activitati de 2 lei ... De exemplu azi ma pregateam sa ies din casa si in timp ce ma incaltam, am realizat brusc ca nu ma mai stresez pentru ce-ar putea zice si gandi niste neamuri despre fapta/faptele altor neamuri :) ..... Ba mai mult, nici nu ma mai intereseaza ce s-ar putea intampla ....Nu ma mai intereseaza decat ceea ce priveste strict faptele si spusele mele.... si-atat. Nu mama, nu tata, nu bunica, sa nu mai zic de vecini ....
Pentru ca nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt de felul meu asa...mai perfectionista, in sensul prost inoculat pe timpuri taranului roman ”sa nu te vorbeasca nimeni de rau” . Si daca nu vreau sa ma comenteze pe mine, ani de zile am extrapolat dorinta si la cei din preajma mea. Uitand de fapt ca nu sunt stapana si nici macar responsabila pe faptele lor ! Asa incat ma simteam uneori prost, sau rusinata, sau vinovata, pentru critica facuta la adresa unor persoane apropiate, probabil pe principiul ”cine se-aseamana s-aduna ”, desi nu semanam, doar ne ”adunam” ...cateodata :) ....
Si cati dintre oameni nu s-au simtit rusinati si ei de faptele altora, de parca ei le-ar fi facut ?
In viata operam de multe ori cu situatii ipotetice . De multe ori ele sunt atat de indepartate si atat de putin probabile si cu toate astea mintea noastra nu se poate opri sa nu le aseze in scenarii care necesita un maaare consum nervos ! Dar chiar daca s-ar intampla, nimic din ce s-a intamplat deja nu poate fi schimbat....
Ar trebui sa invatam sa nu mai preluam din problemele altora si sa ne concentram strict pe cele proprii. Tine de indiferenta ? Sau de o iubire mai putina ?  
Nu stiu, dar stiu ca nu voi mai chema nici ”politia”, nici ”pompierii” ( adica instantele mele moralizatoare ) decat in cazul meu ...Pentru ca, nu-i asa, fiecare isi duce singur crucea ...


26 august 2011

NIMICURI

M-am trezit deodata cu prea mult timp ...
Desi am timp, n-am chef. Desi n-am chef, parca as vrea. Cand parca aproape scriu, vine un val de "asa nu" si sterge tot ...si ma opreste ... Iar !
Comunicarea mea s-a comprimat, poate din cauza caldurii, poate ca vara nu e benefica pentru creativitatea mea, sau poate inca mai acumulez ....Poate inca mai caut raspunsuri si incerc sa le gasesc de data asta cu sufletul si nu cu mintea ( de parca ar fi posibil :) ....).
See you later :) !


8 august 2011

APROAPE DE ... "APROAPE"

Cred ca putine nevoi sunt in lumea asta ca nevoia de ...aproapele nostru.
Putem sa ne satisfacem mare parte din nevoile noastre muncind, visand, planificand, luptand... Chiar si nevoia de iubire ne-o putem implini sub o forma sau alta...
Dar cred ca nevoia de aproape, de a simti pe cineva aproape, e altceva... mult mai subtil, la un nivel mult mai profund...Si nu o putem indeplini atat de usor, depindem atat de mult de ceilalti ...
De fapt, ce inseamna a simti pe cineva aproape ? Care sunt sensurile pe care le dam de cele mai multe ori ? Nu este acelasi lucru cu a iubi pe cineva, desi nu se exclud ....Cineva pe care il simti aproape e categoric cineva care te intelege, cineva care te ajuta , cineva care iti intinde o mana cand ai nevoie de ea, iti da un umar pe care sa te sprijini, caruia i te confesezi si ti se confeseaza, cineva cu care ..."rezonezi" ... E sinonim cu prieten ? Ce sensuri mai sunt ?
Paradoxul este insa ca distanta fizica n-are o prea mare importanta, deci poti fi apropiat cu cineva din celalalt capat al globului, dupa cum cineva care sta langa tine poate fi de fapt la mii de ani lumina de tine :)....
Dupa cum nici un om care gandeste identic cu tine , aveti aceleasi convingeri, nu este obligatoriu sa te simpatizeze, ba mai mult sa incerce sa se apropie si in plan personal de tine ...
Atunci, ce ii face pe oameni sa isi doreasca sentimentul acesta de apropiere, comuniune, rezonanta, cu alti semeni de-ai lor ?
Sa fie doar specificul rasei umane si nimic mai mult ?

23 iulie 2011

BUNATATEA, INTRE REALITATE SAU PROSTIE

Prinsa in ultimul timp in niste dileme existentiale (:D) , am dat cautare pe net sa vad ce (mai) inseamna a fi bun, ce inseamna bunatatea ... Dincolo de explicatiile stiute ( a face bine, a darui iubire, a darui ..., a accepta pe oricine asa cum este, etc.etc ...), n-am gasit nimic care sa ma multumeasca . Platitudini...
Nu suntem buni, oricat de mult ne straduim sa fim, sau mai bine zis nu suntem 100% buni. Unii spun ca este usor sa fii bun cand esti fericit, sau cand iti sunt implinite majoritatea nevoilor, dar foarte greu, aproape imposibil cand esti ranit, sau suferi.  
Totusi, care mai sunt limitele ? Mai este valabil principiul intoarcerii celuilalt obraz cand te loveste cineva ? Mai crede cineva in el astazi, sau a ramas doar o predica buna de spus ( nu si de facut ) de catre preoti ?
Ridici mana, ca sa parezi o lovitura, sau mergi mai departe si lovesti chiar, ca sa previi o alta ?
Eu recunosc, nu lovesc. Dar as putea sa o fac foarte usor din vorbe. Mai mult decat sa ma apar, stiu ca pot sa lovesc dintr-o singura fraza pana in strafundul sufletului . Si totusi, nu o fac. Dar ma simt sfasiata (uneori )  intre impulsul de a o face si intrebarea "DAR PENTRU CE  ???"
Pe de alta parte,  cred ca unii prieteni se intreaba cum de nu fac totusi nimic . Si astfel ajung sa ma intreb : e normal sa nu faci nimic ? E ceva in neregula cu mine ? De ce sunt asa ? 
E clar, cum bunatatea in forma ei pura nu exista, inseamna ca buna nu sunt, atunci nu-mi ramane decat prostia? Ce este intre ele ?




16 iulie 2011

OSHO

În general, oamenii nu caută să-şi eleveze conştiinţa. Dimpotrivă, ei trăiesc prin mintea colectivă a societăţii, prin psihologia maselor, urmând orbeşte mulţimea din jurul lor. Conştiinţa este un fenomen individual - pe care trebuie să-l creezi singur. Societatea nu te poate ajuta; dimpotrivă, ea te va împiedica în toate modurile posibile să devii cât mai conştient. Societatea nu are nevoie de oameni rebeli, ci de roboţi care să respecte status-quo-ul, stabilimentul, biserica, statul. O fiinţă rebelă este periculoasă, deoarece ea nu va accepta nimic care i se impune din exterior, nimic care este în contradicţie cu trăirea ei interioară - şi va crea această revoluţie interioară şi în ceilalţi.
.........................................................................................................................................................
Dacă duci în mână pietre crezând că sunt diamante, eu n-am să-ţi spun să renunţi la acele pietre, ci am să-ţi spun doar: "Fii atent şi mai uită-te o dată!". Dacă vezi singur că nu sunt diamante, mai e nevoie să renunţi la ele? Îţi vor cădea din mână de la sine. De fapt, dacă mai vrei totuşi să le cari, va trebui să faci un efort mare, îţi va trebui o mare voinţă să le mai cari. Însă nu poţi să le mai cari mult. O dată ce ai văzut că sunt inutile, fără rost, nu se poate să nu le arunci. Şi o dată ce ai mâinile goale, cauţi adevăratele comori. Iar adevăratele comori nu se află în viitor. Adevăratele comori se află aici şi acum.
............................................................................................................................................................
Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.

14 iulie 2011

MINTE/MA-DEZ MINTE/MA

Mintea mea e ca o "fiara" care trebuie mereu hranita...Uneori mai adoarme, dar niciodata nu-i stiu durata "somnului" ... si nici cand o apuca ...
O parte buna e ca nu trebuie nici sa ma tem, nici sa ma feresc de ea .
O parte proasta e ca nu stiu daca uneori primeste "ce-i mai bun" :) . Nu, de fapt stiu ca ar putea primi mult mai multe lucruri si mult mai bune, dar ... asta e !
De fapt, daca ma gandesc bine, are mai multe puncte slabe decat tari :
Alearga dupa himere ( de foarte multe ori - n.red.), lucreaza uneori prea intens (de multe ori neproductiv - tot n.red.) si creeaza insomnii , analizeaza prea mult, despica prea tare si trage concluzii fara sa salveze omenirea, ba chiar nici pe cei  care vrea sa-i "salveze" cu un sfat nu reuseste ... nu poate rezista la ciocolata , ba se lasa chiar stimulata de aceasta, dovedindu-si slabele-i puteri volitive....se lasa usor cucerita de alte minti si nu reuseste sa se impuna in fata inimii ... cred ca ajunge, altfel ar simti ca am criticat-o prea tare :D.
Puncte tari ? Habar n-am ! Voi sti cand isi va dovedi utilitatea absoluta (daca va avea - n.red.finala ) ! 



10 iulie 2011

DESPRE CERTURI, IRONII SI ALTE LUPTE

Cand doua persoane isi disputa un punct de vedere, inevitabil apare o batalie in planul ideilor materializate in cuvinte. Aceasta e varianta simpla.
Cand ele isi disputa mai multe puncte de vedere, ba chiar un spatiu fizic personal, cum este intr-o familie de exemplu, nu mai e doar o batalie, apar mai multe lupte , ba chiar un intreg razboi....
Razboi verbal, fizic, emotional, surd sau zgomotos, cu escaladare a conflictului rapida si atunci se poate termina mai repede, sau dimpotriva, cu tactici gandite, premeditate, cu impacari de suprafata si neconvingatoare, iar razboiul tactic poate lungi "boala" si o viata ....
Unii spun ca e mai bine sa te certi din cand in cand, pentru a permite tensiunilor sa rabufneasca, sa depresurizeze un conflict.
Altii spun ca nu e bine, cuvintele ranesc, lasa semne si atunci mai bine iti musti limba si astepti sa treaca furtuna.
Personal, nu sunt adepta nici unei situatii. Nu cred in certuri, dupa cum nu cred nici in taceri.Ambele ranesc, desi se spune ca ignorarea e mai rea, e ca si cum nu ai exista ...
Nu cred nici in ironii. Se spune ca ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora. Cand te ironizez, incerc sa te reduc ca individ la un nivel mai jos decat al meu, sa iti arat ca nu esti atat de bun pe cat te crezi....De ce ? Evident, sa ma situez eu la un nivel superior si sa iti arat ca nu ma meriti, ba mai mult, iti fac un favor de fapt, ca iti acord atentia mea ...
Cred in comunicare. Decenta, rezonabila, argumentata.
Cred in ascultare. Activa, proactiva, a mea si a celuilalt.
Fara acestea doua, nici o relatie nu ar putea exista cu-adevarat si pe deplin.Restul sunt amagiri.
Cred in prezumtia de nevinovatie.
Si mai cred in bun simt.Nu in sensul politetii, desi daca macar asta ar fi si n-ar strica, ci in sensul de a nu rani pe celalalt, stiut fiind cat de tare pot lovi uneori cuvintele...
Da stiu, e foarte greu sa te abtii, dar e atat e usor cand te gandesti daca tu ai putea suporta sa (te) auzi ....

6 iulie 2011

LUMINA

Nu stiu cand vei veni.
Dar stiu ca atunci cand te vei apropia, lumina mea se va imparti in doua si jumatate te va astepta la coltul strazii. Iti va infoia crengile brazilor si iti va inteti ciripitul pasarilor. Iti va scoate in cale o pisica alintata( sa fie a mea ?), si iti va bate din pleoapele a doi norisori sa stii ca aproape ai ajuns...
Iar cand ne vom intalni, lumina se va intregi si va lua forma unui cerc.
Si-atunci vom sti.

5 iulie 2011

VECINII DE LA 5

Pe cand eram copii, toate zilele noastre coborau, urcau si se invarteau in jurul blocului. Era un bloc mare, de 10 etaje, cu oameni abia mutati si cu multi copii, in general mici ... Asa se face ca aveam prietene si prieteni de la parter pana la etajul 8...... Adultii legau si ei prietenii, desi mai putine ca ale noastre, care nu mai reuseam sa lungim zilele spre seara numai sa nu ne ducem in casa !
In acele vremuri, a aparut o pereche noua de vecini. Vecinii de la etajul 5. Tineri, mici de statura, foarte tacuti si dupa cum s-a vazut in timp, foarte misteriosi. In niste vremuri in care peretii blocurilor vorbeau despre tine orice, a fost o mirare perpetua aceasta familie care nu avea nici copii ( si nici nu au mai avut....), nu isi facea nici prieteni, nu primeau nici alti prieteni, desi erau placuti la infatisare si politicosi ... Si mai presus de toate, nimeni nu putea spune nimic despre ei !
Cand am mai crescut putin, copii frumosi si nebuni ce eram cutreieram toate padurile si muntii ce ne inconjurau ca niste iezi neobositi. Atunci i-am vazut de multe ori si pe ei 2 , doar ei 2, pe-aceleasi carari, pustii de-altfel, cu toate ca se vede ca nu chiar atat de pustii cum credeam noi. Si mi-au placut !
Multi ani au trecut de-atunci, eu una acele carari nu le-am mai batut desi am descoperit altele si nici la ei nu m-am mai gandit. Pana acum.
I-am revazut duminica aceasta. Ma intorceam spre casa si m-am gandit sa rup firul soselei si sa merg pe drumuri mai putin umblate, la marginea muntelui si la marginea lacului. Speram sa vad poate lebedele , dar n-am avut noroc de data asta.
Erau in fata mea, ca de obicei doar ei 2, pe un drum colbuit care ducea spre coada lacului . Si isi vorbeau. Ea povestea molcom ceva si el zambea discret in colturile gurii. Si lasau asa o impresie puternica de intimitate, de ceva de nepatruns de un ochi strain, incat m-am emotionat !
Mi-am zis ca e incredibil cat de frumos au trecut impreuna prin viata, daca si la aceasta varsta inca mai fac plimbari(lungi!) impreuna, inca mai au ce sa-si spuna, inca isi mai pot zambi de parca doar celalalt are cheia secreta a gandurilor lui ...Deci poti sa traiesti o viata fara sa ai nevoie de public, de anturaj, fara sa te uzezi in doi fara copii, fara sa vrei altceva doar de dragul a altceva !
Si brusc mi-am dat seama ! Nici nu trebuia sa vad duminica alte lebede.... Universul mi i-a scos in cale pe ei ...Ei doi erau "lebedele" mele !

1 iulie 2011

TELEGRAMA

‎...deci am sa incetinesc putin si am sa las sa coboare la prima statie cateva vise. Mi-au spus ca vor sa fie culese de tine, ca va cunoasteti si ca langa tine o sa le fie mai bine ...
Le-am spus ca n-am vorbit cu tine, nici macar nu stiu daca le vrei si daca ai loc sa le cresti, dar n-au vrut sa inteleaga. Deh...vise, na !
Asa ca sper sa gasesti telegrama asta in cutia ta plina de ganduri si alte 1000 de telegrame, inainte de a o lua vantul... Sa faci loc, sunt vise care merita ...

29 iunie 2011

ONE AND ONLY ....

Daca m-ai chema, ar zvacni

O mie de pasari in colivii ;
O mie de usi s-ar da-n laturi
Si s-ar umple vazduhul de pasari
Si - ca legatura de chei a pamantului -
Ar zangani apele sub mainile vantului
Si s-ar vesti dezghetul pretutindeni !
Izvoarele-ar capata calcaie si pinteni
Si-ar incepe sa calareasca la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;
Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -
Tu, dezghetul meu, soarele meu !

NINA CASSIAN - Dezghet

25 iunie 2011

COMPASIUNE ! PE UNDE MAI UMBLI ?

Cred ca sunt unii oameni care trec prin viata fara sa stie ce inseamna compasiunea, rezonanta la problemele altora si in general mila. Si mai cred ca , chiar daca soarta ii incearca cu probleme grave din care ar trebui sa invete ceva, o parte din ei ( hai sa nu zic o mare parte, ca n-am cum masura ....) nu invata nimic. Ba mai rau chiar, acumuleaza ura si ciuda impotriva celorlalti care nu sufera ca ei, care nu sunt loviti ca ei si care in general nu sunt ... ei !
Nu pot sa nu ma intreb, oare suferinta ii inraieste ?  Desi parerea mea este ca nu, nu suferinta, ci eul lor interior este egoist si rau . Si nici o experienta din viata nu ii poate schimba. Pe de alta parte, eu una n-am vazut nici o persoana buna la suflet care sa fie lovita de viata si sa isi invenineze sufletul cu pelin la adresa altora... Adica ori esti bun, ori nu esti ! No matter what !
De ce sunt atat de dezamagita ? Din cauza unor comentarii citite la un articol si pe care le-am simtit inveninate gratuit ...Spun din start ca n-aveam nici o treaba cu ce se propunea de o parte si de alta, dar m-a izbit vehementa unora cu care refuzau un drept la viata al altora ... Dincolo de suferinta pe care am simtit-o la unele persoane care comentau, nu pot sa nu ma intreb de ce se erijeaza ele in Dumnezeu, dand verdicte cu tu ai dreptul sa traiesti, dar tu nu, mai asteapta ?!? Si de ce mai ales, data fiind durerea pe care au simtit-o, refuza dreptul la suferinta al altora, recunoscand doar dreptul lor si a celor care au aceeasi suferinta ca ei ?
Nu pot sa nu ma intreb cu disperare, ce ne face sa fim atat de rai, degeaba  ?
Cand o sa invatam ca toata lumea are dreptul la suferinta si la a lupta impotriva ei ?

26 mai 2011

INTRE "PICK ME" si "I PICK YOU ! "

Am admirat intotdeauna, cu mai multa sau mai putina invidie in functie de context, acele femei care stiu sa obtina ce vor, dar mai ales barbatul / barbatii doriti. Se spune ca nici un barbat nu alege o femeie, ci femeia il alege pe el. Mai mult sau mai putin subtil, mai mult sau mai putin rapace . " Barbatul vaneaza femeia pana cand ea il prinde " - autor necunoscut ... care am sentimentul ca este un barbat ... destept totusi :) .
Cum balanseaza o femeie  intre dorinta de a da de stire ca este interesata si reticenta impusa de o educatie perimata, in virtutea careia nu femeia trebuie "sa faca primul pas" ? Pe unde se mai situeaza azi preferintele femeilor si barbatilor deopotriva vis-a-vis de acest aspect ?
A modificat generatia youtube procentul de indrazneala feminina, de independenta erotica ( sunt libera sa te aleg eu si nu mi-e rusine sa iti spun, arat, manifest ! ), sau barbatii au primit mai departe pe subtile canale arhaice evlavioasa conceptie ca femeia nu trebuie sa fie indrazneata si il asteapta sa fie culeasa ?!?
Sau de fapt indrazneala a venit de ambele parti in valuri mai mari doar pentru ca fiecare, indiferent de sex, se poate ascunde intr-un mediu safe, dupa un ecran care ii da senzatia ca poate spune orice ? Poate ca acum monitoarele nu sunt altceva decat vechile masti de carnaval care ne permit sa fim oricine...
In fine, asta e alta idee.
Pornisem in mintea mea de la intrebarea : ce facem ? Asteptam sa fim alese , sau alegem ? Mai bine zis, cum alegem ? Noi primele, sau dam semnale discrete ca vrem sa fim "culese" :) ? Si daca suntem atat de discrete incat vizatul nu vede :) ? Ce mai facem atunci ???
Cu toate ca exista unanimitate de opinii ca seductia este o arta, nimeni nu s-a gandit sa o propuna ca materie. O invatam din mers, dupa ureche si dupa clisee. Si de foarte multe ori prost ! Noroc ca oamenii se mai si indragostesc fara ajutoare, la prima ,a doua, a noua vedere , ca altfel, daca am sta dupa seductie,  natalitatea ar suferi drastic :) !

Very funny :) !

21 mai 2011

INCA UN VIS. DE NOAPTE

Toata lumea viseaza ( chiar si orbii , da ). Dar nu toata lumea viseaza color. Toata lumea are in general aceleasi tipuri de vise ( alergare, zbor, cadere ....si nu numai ).  Desi nu toata lumea isi aminteste de ele. Toata lumea viseaza numai despre ceea ce cunoaste, desi nu toate visele sunt despre ceea ce par a fi ( cateodata ce pacat !).
Eu in schimb am vise in care ma indragostesc si care intodeauna sunt color si pe care mi le amintesc intotdeauna ! Din care ma trezesc cu gandul de a adormi la loc si de a duce visul mai departe . Si ma culc la loc si visul merge mai departe cu aroma lui de real ...Desi in realitate nimic nu e ca-n vise . Si nici himerele din vis nu se transpun in realitate. Iarasi spun : ce pacat !

3 mai 2011

DESCOPERIRI PENTRU VIITOR

La distanta de cateva zile , putine, ma “lovesc” de 2 stiri :


In una se povesteste cum vom alunga noi depresia care incepe sa faca buna casa cu tot mai multi dintre noi, prin niste simple puf-puf-uri in nas ! Cica in 2 ore un spray minune ne va lua gandurile negre si ratacirile si le va duce departe … si vom putea zambi iar fericiti si relaxati.

Potrivit studiilor americane, o femeie din patru si un barbat din zece vor avea nevoie de tratament contra depresiei in viitor pe parcursul vietilor lor.” Dar potrivit studiilor cercetatorilor romani, care inca nu exista decat la nivel empiric, oare cum stam ?!? Vor avea romanii nevoie de acest tratament, sau ii lasam asa ?!? Ca si-asa s-au obisnuit cu ea, cu depresia  ....

Cea de-a 2-a stire spune cum vom putea scapa( in viitor !) definitiv de amintirile neplacute care ne perturba viata. Pe scurt, prin inhibarea unei proteine asociate cu memoria pe termen lung, se va putea opera asupra eliminarii capitolelor nefericite din mintea noastra.

Sunt curioasa , oare vom merge le neurolog cum mergem la dentist ? Si similar cu o detartrare vom cere o igienizare a creierului nostru ? Ma rog …a amintirilor noastre …. O fi bine ? Dincolo de beneficiile pentru cei cu adevarate probleme medicale , totusi, pentru noi cei asa-zisii normali care intra in tipar, cum ar fi sa ramanem in viata noastra doar cu intamplarile frumoase si amintirile duioase ? Si daca va fi asa, unde si cine va trage linia ? Cum ar fi sa-mi zic “ dom’le , mi-am mancat 10 ani degeaba cu un fraier, ia sa ma duc sa-i sterg si s-o iau de la capat ….mai bine zis de la zero, ca poate data viitoare nu mai dau peste un fraier si e alt capat, nu tot acelasi ;) ….."

Una peste alta, cred ca aceste probleme se adancesc cu adevarat daca se fac cercetari intense despre cum sa scapam de ele …Oare vom ajunge in viitor sa fim o planeta plina de serenitate si optimista pana-n panzele albe si inapoi ?!?

23 aprilie 2011

Ce am mai invatat

Am invatat ca oamenii nu fac doar ce vreau eu, cand vreau eu. Chiar daca ii invat, cred eu,  "de bine".
Am invatat ca si eu ( sau mai ales eu ? ) fac greseli si nici o invatatura in viata nu-mi poate garanta ca nu o sa mai fac. Depinde cat de multe (simt eu ca ) sunt, pe cine afecteaza , cum pot sa le indrept si (mai ales) cum pot sa mi le accept ! Sa ma accept!
Am invatat ca oricat as incerca sa feresc necazuri si dureri de parintii mei, ei vor avea portia lor de necazuri si suferinte pusa deoparte. Si nu le-o pot lua, oricat as dori de mult.
Am invatat ca uneori a-ti dezveli defectele in fata celor apropiati nu-ti garanteaza increderea lor neconditionata, cu tot efortul tau de sinceritate nevinovata. Dupa cum nici marturisirea nu aduce iertarea oamenilor intotdeauna. Parerile de rau in schimb ar putea, daca ai mai avea timp sau cui ... Lui Dumnezeu, da , cu siguranta...
Am invatat ca munca fizica extrema alunga pe  niste planuri tare indepartate orice suferinta emotionala.
Am invatat ca nu trebuie sa fii perfect (in acceptiunea majoritatii) ca sa ai succes . Si nici cu un IQ de geniu. In schimb, trebuie sa fii perseverent cel putin.

Va urma ....

13 aprilie 2011

UN OM ?! UN INGER ?! UN INGER-OM !

NICK VUJICIC
Sau despre cum sa te simti "marunt" in lamentarile tale , pentru ca apoi sa te simti recunoscator pentru ceea ce ai ....

3 aprilie 2011

OCHIUL INTERIOR

De m-ar zgaria pe fata lumina,
Cu glaspapirul ei de dimineata,
De m-ar strange in menghina
Un anchetator,
Un cinic anchetator,
De mi s-ar uita in ochi
Si tot as putea intr-un tarziu
Sa adorm.


Dar ma priveste si ma tine treaz,
Ma chinuieste si ma indeamna
La luciditate
Ochiul interior


Si el nu se inchide
Si el nu e de nimic vinovat,
Asa ca n-am sa pot adormi.


Mai degraba 
Voi incepe sa mor
Sub necrutatoarea
Privire a ochiului interior,
Eu insumi
Pentru mine insumi
Anchetator,
Cinic anchetator.


Adrian Paunescu



9 martie 2011

SUPERMAN si SUPERWOMAN

Un nou studiu GFK- Super-femeile îşi doresc super-bărbaţi şi viceversa


Bucureşti, 9 martie 2011 – Femeile îşi doresc bărbaţi adevăraţi (aşa cum sunt văzuţi în mod tradiţional), bărbaţii doresc femei blânde dar atractive, şi ambele sexe doresc mult sprijin emoţional de la celălalt. Conceptul că femeile nu ar trebui să aibă loc doar în bucătărie, ci şi în funcţiile de conducere este destul de capabil de a obţine sprijinul majorităţii în zilele noastre, dar subiectul reconcilierii cu rolul de mamă continuă să dea naştere unui grad de ambivalenţă atât în rândul bărbaţilor cât şi al femeilor.

Schimbări majore

Cu ocazia Zilei Internationale a Femeii, GfK Austria – Departamentul de Cercetare Socială şi Organizaţională a investigat în rândul austriecilor înţelegerea actuală a rolurilor celor două sexe.
"În comparaţie cu studiile pe care le-am realizat în deceniile anterioare, putem stabili că atitudinile fundamentale s-au schimbat dramatic. Dar, când vine vorba de a pune lucrurile în practică în viaţa de zi cu zi, atât bărbaţii cât şi femeile continuă să aibă dificultăţi", spune Directorul Departamentului GfK de Cercetare Socială şi Organizaţională, Angelika Kofler. "Cum să se ridice la înălţimea aşteptărilor mari din partea ambelor sexe încă îi nedumereşte atât pe bărbaţi cât şi pe femei, ca să nu mai vorbim de chestiunea referitoare la reconcilierea rolului de mamă cu cariera. În această privinţă, se observă încă multă ambivalenţă”.

Super-femeile îşi doresc Super-bărbaţi şi viceversa

Aproape toţi bărbaţii doresc ca femeile lor să fie, mai presus de toate, sensibile şi să dea dovadă de înţelegere, să fie afectuoase şi loiale – dar şi inteligente (98% în fiecare caz). În plus, aproape la fel de mulţi bărbaţi îşi doresc, de asemenea, ca femeile lor sa fie atractive (95%) şi să fie capabile să gătească bine (93%). Comparativ, este mai puţin important pentru bărbaţi ca femeile să fie de succes (84%), să fie înstărite financiar (72%), independente (86%) şi să meargă la serviciu (80%) - chiar dacă se observă că majoritatea bărbaţilor consideră şi acest lucru ca un aspect de dorit care face parte din a fi femeie azi. Cu alte cuvinte: Barbatii vor Super-femei.

Pe de altă parte, femeile se aşteaptă ca bărbatul să fie angajat (97%), de succes (96%), inteligent (93%), loial (92%) şi independent (89%), şi, în plus, tandru (87%) şi sensibil (81%). La fel de multe femei (81%) ar dori, de asemenea, ca bărbaţii lor să fie înstăriţi financiar. În comparaţie, este mai puţin important deseori pentru femei ca bărbaţii să arate bine (79%) sau să fie capabili să gătească bine (69%). Se pare că femeile caută încă, în primul rând, clasicul bărbat care asigură traiul, cu toate acestea, asociat cu multă inteligenţă emoţională - de exemplu, bărbaţii trebuie să se potrivească profilului tradiţional, numai că, să spunem aşa, "Super-bărbaţii" sunt la mare căutare.

"Se pare că bărbaţii şi-ar dori o zeiţă casnică dulce şi draguţă, care este, în acelaşi timp, femeia independentă şi capabilă a secolului 21, care poate sta pe picioarele ei într-o lume a bărbaţilor. Dar nu vă înşelaţi, este valabil în ambele sensuri. Bărbaţii trebuie şi ei să îndeplinească exigenţele femeii de azi. Prin urmare, ei ar trebui să fie bărbaţi "adevăraţi" şi nu blegi, dar, totuşi, nici infirmi emoţional." – acesta este rezumatul plastic al Angelikăi Kofler, psiholog social. "Puternica nevoie de sprijin emoţional, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, având în vedere exigenţele reciproce ridicate, reprezintă pur şi simplu însumarea modelelor de rol noi şi vechi, ceea ce nu este deloc surprinzător. Dar, aşa cum confirmă statisticile privind divorţul, a-ţi propune să îndeplineşti aceste cerinţe este încă o provocare destul de mare pentru ambele sexe, nerezolvată încă.

Sunt cei de vârstă mijlocie cei mai moderni?

Reprezintă următoarea generaţie speranţa că lucrurile vor deveni mai uşoare? Din dorinţele pe care respondenţii le-au exprimat, nu iese în evidenţă nicio tendinţă generaţională clară. Grupul de vârstă de 30-49 ani, este cel care, mai presus de toate, crede că o femeie ar trebui să aibă serviciu - respondenţii tineri îşi exprimă acest punct de vedere mai rar. Este, de asemenea, grupul de vârstă mijlocie care spune că o femeie ar trebui să fie independentă, în timp ce cei sub 30 de ani este mai puţin probabil să exprime această opinie. Cu toate acestea, cu cât sunt mai tineri, atât bărbaţii cât şi femeile, consideră mai des că femeile ar trebui să fie înstărite financiar. Se pare că cei de vârstă mijlocie sunt mai conştienţi de cum să ajungă acolo, în timp ce tinerii se concentrează pe un rezultat dorit.

"Asta nu înseamnă neapărat că generaţia mai tânără devine mai conservatoare din nou", spune Angelika Kofler, "Puteţi înţelege la fel de bine acest lucru ca pe un semn că o femeie independentă, cu carieră a devenit ceva normal pentru tineri." Considerând acest lucru din punct de vedere educaţional, o educaţie mai redusă se corelează şi cu o orientare mai tradiţională privind rolurile de gen.

Studiul a fost realizat telefonic pe un eşantion reprezentativ de 500 de bărbaţi şi femei austrieci, în luna martie 2011.

Pana cand vom gasi jumatatea perfecta, sau ne va gasi ea pe noi, ce alegeri sunt mai sigure : singuratatea, sau compromisul ? 


19 februarie 2011

INVITATIE LA TACERE.IUBIRE.BUCURIE

E ziua lui Brancusi. Nici un cuvant nu mi se pare suficient de bun pe mai departe.....

Insa perfectiunea ne asteapta cuminte intotdeauna sa o redescoperim.

„Spre imensitatea văzduhului" - aceasta este Pasărea mea.

Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.
De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.
Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul...
Nu cred că voi putea izbuti vreodată...
Dumnezeirea este pre­tutindeni;
şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil,
şi când te dăruieşti.
Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...
Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru,
a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele."



16 februarie 2011

INTERVIU CU PAULO COELHO

ALL YOU NEED IS LOVE

Cu sprijinul Simonei Kessler, agentul literar al lui Paulo Coelho în România, Cristina Ţopescu a avut ocazia să se întîlnească cu scriitorul brazilian în cursul lunii septembrie la casa lui din Saint Martin, în sudul Franţei, pentru a-i lua un interviu (interviu care a fost apoi difuzat la Prima TV, luna următoare). Cristina Ţopescu a avut amabilitatea să ne pună la dispoziţie transcrierea convorbirii ei cu Paulo Coelho, din care am făcut o selecţie în cele ce urmează.

Dle Paulo Coelho, cum aţi devenit scriitor?

Fac ceva ce am ales într-un moment în care mulţi cred că e prea tîrziu să aleagă un drum nou, cînd aveam 38 de ani. Cînd am mers prima dată în România, aveam acest vis: "Dumnezeule, experimentez lucruri atît de diferite!". Mi-am cumpărat o maşină de scris în Amsterdam şi am aşternut pe hîrtie călătoria mea prin Europa. Însă nu am îndrăznit să mă apuc de scris. M-am gîndit că nu eram pregătit. Sau, dacă făceam ceva important pentru mine şi dădeam greş, aş fi fost profund rănit. Majoritatea oamenilor au tendinţa de a nu-şi urma visurile pentru că, atunci cînd îţi urmezi visul, poţi fi rănit şi nu mai poţi da vina pe părinţi, pe soţie sau pe copii. Este alegerea ta. Aşa că am amînat ani de zile visul de a deveni scriitor. Apoi, a urmat pelerinajul la Santiago de Compostella. În acel moment, mi-am spus: "Viaţa este mult mai simplă decît am crezut."

continuarea aici

Apărut în Dilema, nr. 554, 14 noiembrie 2003.

11 februarie 2011

Cand banii n-aduc deloc fericirea, ba din contra !

A fost rapit, a ramas fara o ureche, a fost dezmostenit si din cauza unei supradoze a ramas paralizat pe viata. 30 de ani a trait intr-un infern care a luat sfarsit duminica. Asa arata povestea cutremuratoare a mostenitorului uneia dintre cele mai bogate familiii din lume.

John Paul Getty al III-lea, unul dintre mostenitorii magnatului John Paul Getty, considerat in urma cu 30 de ani cel mai bogat om din lume, este cel mai puternic exemplu al zicalei "saracii oameni bogati". Destinul familiei Getty a fost presarat cu numeroase drame si conflicte care au distrus-o iremediabil. Cea mai socanta este povestea lui John Paul Getty al III-lea, nepotul lui John Paul Getty, cel care a fondat un adevarat imperiu din afaceri cu petrol. Acesta a trait de 30 de ani intr-un scaun cu rotile, aproape orb, incapabil sa vorbeasca, sa se hraneasca sau sa se miste in orice fel. Suferind si instrainat, Getty a murit duminica 6 februarie, in resedinta sa din Buckinghamshire, la 54 de ani.

Dramele prin care a trecut de-a lungul vietii ar putea fi oricand baza unui scenariu de film de la Hollywood. John Paul Getty al III-lea s-a nascut intr-o familie cu o avere fabuloasa, fiind nepotul magnatului John Paul Getty, care a facut bani din petrol, dar care a fost in permanenta extrem de cumpatat cu cheltuielile. Nu de putine ori a dat dovada de zgarcenie, iar in unele cazuri comportamentul sau a fost pus sub semnul intrebarii, intrucat banii si protejarea lor devenisera mai importante chiar decat viata mebrilor familiei.

Un astfel de exemplu este felul in care Getty senior a reactionat atunci cand nepotul sau a fost rapit. John Paul Getty al III-lea avea doar 16 ani atunci, iar motivul rapirii a fost clar - constienti de faptul ca facea parte dintr-o familie extrem de bogata, cei care l-au sechestrat pe tanar s-au gandit ca au pus mana pe o mina de aur. Initial, au cerut 17 milioane de lire sterline pentru eliberarea mostenitorului, insa batranul Getty nu s-a lasat atins de amenintarile rau-facatorilor si a refuzat sa plateasca aceasta suma.

Cinci luni a stat prizonier la Roma adolescentul, socat de indiferenta familiei si ingrozit de actele de cruzime la care l-au supus rapitorii, despre care se spune ca faceau parte din mafia Italiana. Refuzul familiei de a-i plati rascumpararea i-a infuriat atat de tare pe rapitori incat i-au taiat urechea lui John Paul Getty al III-lea.

Abia atunci familia tanarului s-a sensibilizat si a platit pentru eliberarea lui. Au negociat la sange, asa cum face orice om de afaceri iscusit, si au obtinut o "reducere" de 15 milioane de lire sterline, platind in final doar doua milioane de lire. Nu a fost un act de bunavointa, pentru ca bunicul sau a cerut sa primeasca inapoi fiecare lira pe care a dat-o rapitorilor, iar cum tanarul nu dispunea de doua milioane de lire, "imprumutul" a fost returnat in transe, cu o dobanda anuala de 4%.

Din acel moment, viata lui John Paul Getty al III-lea a intrat intr-o cursa nebuna, in care a facut tot ce a putut pentru a se razbuna pe familia care i-a intors spatele si a iesi din depresia provocata de cele cinci luni de sechestru. Toate acestea l-au distrus si l-au transformat intr-o epava.

La 18 ani s-a casatorit cu o femeie cu sase ani mai in varsta. Impreuna cu aceasta a dus un stil de viata boem, fara un scop precis, in care drogurile, alcoolul si petrecerile salbatice erau la ordinea zilei. Acest gest i-a infuriat pe tatal si bunicul au, care l-au renegat. Abuzurile frecvente si-au spus cuvantul si la doar 25 de ani John Paul Getty al III-lea a avut parte de cea mai mare incercare a vietii sale - in urma unei supradoze de valium, metadona si alcool, a suferit un atac cerebral care l-a lasat paralizat pe viata si aproape orb.

Nici macar atunci familia nu s-a aratat mai ingaduitoare, iar tatal sau a refuzat sa-i plateasca tratamentul, argumentand ca tanarul trebuie sa suporte singur consecintele faptelor sale nesabuite. De altfel, nici John Paul Getty al II-lea nu fost strain de astfel de vicii. Era cunoscut pentru orgiile si petrecerile la care participa alaturi de nume precum Rolling Stones, dar si pentru dependenta sa de droguri si alcool. Apropiatii spun ca a avut chiar perioade in care din meniul sau zilnic nu lipseau o sticla cu rom si un gram de heroina.

Era si la fel de zgacit ca tatal sau, senoirul Getty. La un moment dat, a instalat un telefon cu plata in interiorul casei, astfel incat orice musafir care voia sa vorbeasca la telefon trebuia sa-si plateasca singur convorbirea.

John Paul al II-lea a fost innobilat in 1998, insa in ciuda acestei investiri si a averii sale, a fost urmarit in permanenta de evenimente tragice. Cea de-a doua sotie a sa a murit din cauza unei supradoze de heroina, fiica sa, Aileen, este seropozitiva, iar povestea lui John Paul al III-lea, fiul sau, este cea mai cumplita dintre toate.


 
Sursa: businessmagazin.ro