3 septembrie 2011

O REVELATIE DE-A MEA ...

Se spune ca in viata iti duci singur crucea. Vorba ar putea fi analizata mult si des, dar nu asta vreau sa fac, era doar un punct de plecare.Sau mai degraba de finish ...
Asa cum mi se intampla cateodata , ma pocnesc unele revelatii in timpul unor activitati de 2 lei ... De exemplu azi ma pregateam sa ies din casa si in timp ce ma incaltam, am realizat brusc ca nu ma mai stresez pentru ce-ar putea zice si gandi niste neamuri despre fapta/faptele altor neamuri :) ..... Ba mai mult, nici nu ma mai intereseaza ce s-ar putea intampla ....Nu ma mai intereseaza decat ceea ce priveste strict faptele si spusele mele.... si-atat. Nu mama, nu tata, nu bunica, sa nu mai zic de vecini ....
Pentru ca nu stiu altii cum sunt, dar eu sunt de felul meu asa...mai perfectionista, in sensul prost inoculat pe timpuri taranului roman ”sa nu te vorbeasca nimeni de rau” . Si daca nu vreau sa ma comenteze pe mine, ani de zile am extrapolat dorinta si la cei din preajma mea. Uitand de fapt ca nu sunt stapana si nici macar responsabila pe faptele lor ! Asa incat ma simteam uneori prost, sau rusinata, sau vinovata, pentru critica facuta la adresa unor persoane apropiate, probabil pe principiul ”cine se-aseamana s-aduna ”, desi nu semanam, doar ne ”adunam” ...cateodata :) ....
Si cati dintre oameni nu s-au simtit rusinati si ei de faptele altora, de parca ei le-ar fi facut ?
In viata operam de multe ori cu situatii ipotetice . De multe ori ele sunt atat de indepartate si atat de putin probabile si cu toate astea mintea noastra nu se poate opri sa nu le aseze in scenarii care necesita un maaare consum nervos ! Dar chiar daca s-ar intampla, nimic din ce s-a intamplat deja nu poate fi schimbat....
Ar trebui sa invatam sa nu mai preluam din problemele altora si sa ne concentram strict pe cele proprii. Tine de indiferenta ? Sau de o iubire mai putina ?  
Nu stiu, dar stiu ca nu voi mai chema nici ”politia”, nici ”pompierii” ( adica instantele mele moralizatoare ) decat in cazul meu ...Pentru ca, nu-i asa, fiecare isi duce singur crucea ...


9 comentarii:

  1. Această descoperire nu ar trebui să fie o cruce, ci o eliberare. Crucea mi se pare mai curând comportamentul dictat de ce ar putea crede unii sau alții. Și, când te gândești că oamenii au păreri atât de diferite despre același lucru....crucea asta poate deveni mormânt. Mormântul libertății și fericirii noastre.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Semndefoc, descoperirea este o eliberare, intr-adevar, nu o cruce ... Iar ”fiecare isi duce crucea” inseamna exact asta, adica eu nu o mai duc pe-a altora ...ma rog, am sa incerc :)... dar asa ma laud acum :) ....

    RăspundețiȘtergere
  3. Oachi, aceasta eliberare este legata cumva de problema care te framinta pe tine de ceva timp?

    RăspundețiȘtergere
  4. Odille, toate se leaga la un moment dat :)...Dar ceea ce am povestit acum e doar o chestie "colaterala" :)...

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Oachi,
    Ma bucur mult ca simti aceasta eliberare. Noi suntem raspunzatori numai pt faptele noastre. Fiecare cu karma lui. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. cred că, atunci cand duci crucea altora, de fapt îi duci pe ei, cu tot cu crucea lor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Semndefoc, ma bucur sa te vad. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Oachi, ti-am trimis un email. Iti scriu pt a fi sigura ca vei deschide casuta.

    Un gind bun. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Si eu, Odille :). Mulțumesc, salutul tau a fost ca o îmbrățisare.

    RăspundețiȘtergere