O INSPECTIUNE

Am descoperit recent asta ... Savurati si voi :) !

Profesorul: Că-z onorat domnul inşpectore va binevoi doară un momănt să asculke aplicaţiunea metoaghii intuikive.
Inspectorul se aşază, scoate carnetul şi condeiul şi ascultă.
Profesorul: Mă prostovane, tu ala ghe colo... Spune-ne tu doară: ce iaşte, fiinţă şi ce iaşte lucru, mă?
Elevul: Lucrul, dom'le, este care nu mişcă, şi fiinţă pentru că mişcă.
Profesorul: No! Dar ornicul meu... prostule! Fiinţă-i ori lucru?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: Că-z doar mişcă, mă! auzi-l. (Bagă orologiul în urechea elevului)
Elevul (ferindu-se): Da', dacă nu-l întoarcem, nu mişcă.
Profesorul (satisfăcut): Bravo! (către domnul inspector); ş-apoi doară ăsta-i ghintre cei meghiocri... Bine! (Elevul trece la loc). Tu, mă, alălalt ghe lângă el... Câke picioare are boul, mă?
Elevul: Patru, dom'le!
Profesorul (vesel): Ei, pe dracul că-z doar n-o ia aibă şăpke!... Şi ce e boul cu patru picioare? Lucru ori fiinţă? Ha?
Elevul: Fiinţă, dom'le!
Profesorul: Dar masa, fiinţă-i?
Elevul: E lucru, dom'le!
Profesorul: No, că-z n-are şi ea patru?
Elevul: Da, dar nu se mişcă, dom'le!
Profesorul (şi mai vesel): Ei, pe dracu' să se mişte... poake doar cu şpirikismus!
Inspectorul (tuşeşte tare şi caută să schimbe vorba): Mă rog, cum îl cheamă pe elevul acesta?
Profesorul: Anibal Ioanescu.
Inspectorul: Răspunde bine.
Profesorul (cu siguranţă): Că-z ăsta-i ghintre cei bunişori... No! la gheografie acuma... Mă! tu ghe colo... Spune-ne tu doară toake ştakele Europei.
Elevul: Franţa, dom'le!
Profesorul: Franţiia, bine!
Elevul: Anglia, dom'le!
Profesorul: Iaşte!
Elevul: Germania, domle!
Profesorul: Ghermania!
Elevul (se porneşte repede. Profesorul dă din cap afirmativ la fiece nume de stat, cu satisfacţie şi cu mândrie) Elveţia, Rusia, Suedia, Italia, Belgia, Olanda, Turcia, România, Serbia, Muntenegru şi Grecia... dom'le!
Profesorul (incruntindu-se): Şi apoi mai care mă?
Elev l: Atâtea, dom'le!
Profesorul (începând să scrâşnească): Dar Spania, mă?
Elevul (intimidat)! Şi... Spania, dom'le!
Profesorul (mai aspru): Dar Spania, unghe-i Spania?
Elevul: ...?!
Profesorul (magistral): Şpania-i lângă Portocalia, mă boule, şi viţă-versa!
Elevul (aiurit): Şi... Spania şi Portocalia, dom'le!
Profesorul (din ce în ce mai sus): şi mai care?
Elevul (pierdut): Viţăvercea, dom'le!
Profesorul (indignat): Nu Viţăversa, mă! Dănimarca, mă! Daněa, mă! (şoptind ameninţător printre dinţi): Dania tătână-tău!
(Energic); Merji la loc, boule!
Elevul pleacă obidit la loc.
Inspectorul (conciliant): Ei, oricum, tot a ştiut destul de bine.
Profesorul (încă fierbând de ciudă): Pe dracu' ştiut! Traiane Ghiorghiescule! Vină tu... Spune-ne tu doară, s-audă şi onorat domnul inspector: dacă sunt în lume apoi câke la veghem doară, cine le-au făcut pe toake?
Elevul (sigur): Natura, dom'le!
Profesorul ( zâmbind cu bunătate filozofică): Ei, pe dracu', Natura!... Dar pe Natura aia cine au făcut-o, mă prostovane?
Elevul: Dumnezeu, dom'le!
Profesorul: Dar vezi bine că Dumnezeu, că-z doar nu tată-tău şi mumă-ta!... No, acuma... noi, românii, musai doară să şkim pe cum că; ghe unghe ne trajem noi?... ghe unghe?... spune!
Elevul (energic): De la Traian, dom'le!
Profesorul: ( făcând cu ochiul inspectorului care stă în admiraţie): Şi cine era Traian?
Elevul: El era om bun!
Profesorul (emotionat): Bun drăguţul ghe el, zic zău lui Dumnezeu bun... Şi cu cine s-au bătut el?
Elevul (brav): Cu Turcii?
Profesorul (râzând cu mult chef): Pe dracu! Ca-z unghe erau Turcii pâna atunci în Europa... Mai târziu doară apoi s-au ghescoperit turcii... (Puternic): Cu dacii, mă!
Elevul (mai tare): Cu dracii!
Profesorul: Că zău lui Dumnezeu că cu draci s-au bătut! Dar mai apoi, ştefan cel Mare şi Michaiu Bravul cine au fost?
Elevul (mândru): Ei erau oameni buni.
Profesorul (aprobând cu tărie): Buni, mă!... Şi s-au bătut...
Elevul (cu multă mândrie naţională): Cu draci!
Profesorul (entuziast): Cu draci! Zic zău lui Dumnezeu! Merji la loc!... Bravo, prostovane. (Către inspector, care e transportat):
Că-z ăsta doară iaste un şcoler emininke!
Inspectorul: Are şi mult talent!
Profesorul (cu siguranţă): Ei, pe dracu talent!... că talent nu-i doar ghe vreo samă! Asta-i lucru anticvat... Cu metoaghele mogherne doară, totul zace numai în aplicăţiune!... No, la muzică acuma... Spune-ne, Popăscule: ce-i muzica?
Elevul: Muzica este care cântă, dom'le.
Profesorul (nemulţumit): Nu aşa loază^! Nu cuvânta doară ca râtanii... vorbeşte ca şcolerii. Dă-ne tu numaighecât ghefiniţia chiară şi aghecvată!
Elevul: Muzica este...
Profesorul: Ce?
Elevul: Este când...
Profesorul (foarte nemulţumit şi repetând definiţia): Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile într un mod plăcut... (printre dinţi, aparte, şcolarului): Ia seama doară să nu ţi le gâghil eu ţie într-un mod neplăcut! (Se aude clopotul de ieşire).
Inspectorul (se ridică; copiii fac şi ei ca inspectorul): Domnule profesore, sunt foarte mulţumit. Metoda dumitale e admirabilă...
Profesorul (tăindu-i vorba cu mândrie): Că-z asta doară e metoda lui Peştaloţiu.
Inspectorul (urmând): ... Şi zelul dumitale vrednic de laudă... (Către elevi): Voi, băieţi, căutaţi a profita de ştiinţa bunului vostru profesore şi nu uitaţi că de la voi aşteaptă mult patria, România, pentru viitor!
Profesorul (conducând cu multe reverenţe pe inspector şi încântat de rezultat): Că-z eu ce le tot spun boilor, onorat domnule Inşpectore? Apoi dacă-s porci şi n-au ghestulă aplicăţiune!


Genial :)) !!
Si alta ....de vazut !