Daca suntem atat de diferiti ca oameni( fizic, personalitate, tot, tot !), daca suntem unici ca indivizi, de ce totusi seamana povestile noastre de viata ? Cum de parcurgem aceleasi etape , sperand intr-o normalitate unica, dar de fapt doar originala ? De ce facem aceleasi greseli ca atatia altii si suferim identic cu milioane de oameni de pe planeta asta ?
Mai putem spune ca ne traim fiecare o viata proprie ? Care ar fi argumentul ? Sau argumentele, ma rog ...
Eu singurul argument pe care pot sa-l aduc e ca facem copii diferiti :) ! Sigur, cei care fac... Dar care copii duc, desigur, vieti cu nimic deosebite fata de ale altora :) ....samd.
Era doar o intrebare, ca atatea altele, care-mi zboara din cand in cand .
Pai eu zic ca e chestiune de codependente . Dezvoltam aceleasi adictii. Si asta ne face sa ne simtim atrasi unii de altii . Traumele traite dezvolta mai apoi un anumit fel fde raportare la viata si anumite comportamente .
RăspundețiȘtergereDraga Oachi, cred, cu exceptia faptului ca toti ne nastem si toti murim, fiecare dintre noi are o poveste diferita. Ce apare la suprafata este numai costumul frumos pt mers la fotograf. Dar daca esti invitat in spatele fotografiei, atunci vei trai povesti frumoase, duiosenii, rautati, vanitati, inselaciuni. De multe ori mi-am dorit sa nu fi fost invitata in spatele pozei pt ca acea imagine era mult mai frumoasa.
RăspundețiȘtergereAlteori am iubit ca am fost invitata pt ca am auzit niste povesti mai frumoase decit orice basm.
Ideea povestii poate sa fie la fel, dar noi fiind diferiti ne jucam rolul in mod diferit si asta face ca povestea sa fie unica.
Ma bucur mult cind vorbesc cu oameni care gindesc outside the box, este ca si cum casele lor nu au tavan si cerul lor nu are limita. As putea vorbi cu ei la nesfirsit. Gindurile se inalta asa de sus si nu mai simt usi incuiate.
O amica isi gaseste timp sa participe la intilnirile unui grup de fizicieni avangardisti, la intilniri ale unor astrologi. Eu sunt ca sora mai mica, nu pot sa particip, dar ascult ce-mi spune ea fara sa clipesc. Si mi se deschide si mie mintea si parca lumea este mult mai mare.
Cred, insa, ca oamenilor le este teama sa iasa din cutie, acolo se simt in siguranta, cunosc majoritatea colturilor. Dar daca ne invatam copiii de mici sa intrebe, sa caute raspunsuri, sa nu accepte un singur raspuns pt o problema, vom deveni mai curajosi si vom trai vieti interesante, diferite.
Sunt oameni pe care-i admir, care creaza, picteaza, construiesc, scriu. Unii dintre ei au iesit din cutie. Sunt oameni care muncesc o viata pt a incerca sa descopere ceva, sunt oameni care isi gasesc satisfactie in a ajuta pe altii.
Fiecare si-a trait povestea in alt fel.
Dragele mele Alm si Odille, fiecare din voi mi-ati oferit un punct de vedere, la care drept sa va zic inca mai meditez :).
RăspundețiȘtergereE adevarat ca dezvoltam codependente.
E adevarat si ca fiecare traim viata in mod diferit, chiar daca povestile seamana.
Sa nu ma intelegeti gresit, nu sufar ca nu avem vieti deosebite, poate unora chiar li se par deosebite !
Ma miram doar ca nu stiu sa fie vreo poveste unica in lumea asta, desi noi suntem unici.Daca voi stiti, chiar va rog sa imi spuneti.
Avem un geniu ? Au mai fost si inaintea lui... vor mai fi si dupa :).
Firul povestii mele imi pare tare diferit de al altora si in nici un caz nu ma plictisesc (desi uneori parca as vrea...) ca sa mai zic si ca nu-i interesanta viata mea :) ! Dar nu e cu nimic mai diferita de a altcuiva, ba chiar as crede ca prin partile esentiale chiar seamana bine :) !
Zile bune si frumoase va doresc :) !