Este uimitor cum trecutul poate sa aiba atata putere asupra noastra ! Cate emotii ascunse renasc regasindu-ne in el !
Oricat ne-ar schimba viata si oricat de puternici (sau nu) am deveni, in preajma fostilor colegi si prieteni din liceu redevenim cei care am fost...fie cei timizi, fie cei cool, poate cei studiosi si cuminti, sau poate cei "bad" , ori populari ....
Am cautat zilele astea date despre fostii colegi ( traiasca facebook-ul, pe bune ! ) pentru ca ne dorim o intrunire in vara asta. Sincer, m-am induiosat vazandu-i pe multi dintre ei, i-am admirat pe cei care sunt departe ( in ambele sensuri ) si intr-un fel m-am simtit coplesita in sens pozitiv de ceea ce am aflat. Dar parca m-am simtit iar in umbra unora ( n-am fost niciodata o "populara", e clar, insa am avut noroc sa fiu prietena unora ... deci cum ar veni ... confidenta, care sta la rand pentru atentie :)...nu ca mi-as fi dorit ...) . In fine ! Si mi-am dat seama ca oricate realizari as avea , oricat de bine si de mult vorbesc, oricata lume se bazeaza acum pe mine si ma considera ei in centrul atentiei lor, primul gand de a fi in preajma fostilor colegi ma readuce la stadiul de clasica timida , vesnica ochelarista , satelit al marilor "planete", de care unii poate nici nu-si mai amintesc cum ma numesc ( lasa ca nici eu nu mi-i mai amintesc pe toti :).....).
Si simpla constientizare a starii ma face sa zambesc. Deja e mai bine !
Dedic cantecul asta dragilor mei fosti colegi de liceu !|Cu versurile la vedere !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu