11 aprilie 2010

WHO'S WHO ?

Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata intr-o alta viata ? Dintr-un univers paralel, eventually ? Daca acestea exista – si imi doresc sa existe .
Cine sau ce decide in ce fel de viata ai nimeri ? Poate tine de dorintele tale ascunse...Sau poate ca pur si simplu te-ai suprapus peste o falie temporala, spatiala, existentiala, samd si ai alunecat usor intr-un alt spatiu si timp… Cum revenim ? De fapt, mai intai ar fi : mai revenim ?

Ca o paranteza : observ in ultimul timp ca sunt “plina” de diverse intrebari …. Oare ce inseamna asta ? Ca nu m-am maturizat suficient si ma macina inca intrebari existentiale ?    Sau n-am ce face pentru ca tu mi-ai lasat libertatea sa imi vad de viata mea ( care viata  ?) si mi-o umplu si eu asa cum pot ( ceea ce nu e rau deloc ) ?


Deci, sa (ne) revenim : daca exista marturii ale existentei unor universuri paralele, sunt interesata de acest subiect. Nu stiu daca mi-ar place sa ma trezesc intr-o alta viata, decat daca as sti sigur ca e o viata de nerefuzat ( asta mai e de “rumegat” ….), dar in mod cert cred ca as incerca sa vad daca pot “controla coordonatele” de a intra intr-un univers “altfel” , dar totusi bun. Nu vreau sa zic mai bun decat asta ( ar insemna ca nu sunt multumita de prezent, ceea ce nu e adevarat, pentru ca nu am cum sa nu iti multumesc ca mi-ai dat ocazia de a fi ceea ce sunt  : ha, ha  ) , dar …. as experimenta altceva ……
Nu e ca si cum insa as trai in doua universuri, sau in 2 vieti paralele, nu ? Sa lasam Cezarului ce-i al Cezarului ! Observi insa mai nou ca m-as “dedubla” si eu putin , nu ?



Pana una-alta sa ne trezim aici cu ce-i de facut !

5 comentarii:

  1. M-am mai linistit ! Conform lui Oreste " Interogatia este o cale sigura catre Adevar". Am sa astept atunci rabdatoare sa mi se releve din "adevarurile" lumii :) .....

    RăspundețiȘtergere
  2. Să aşteptăm cu răbdare....asta poate fi un cutit cu 2 taisuri. Că s-ar putea sa ne trezim în acel moment în care, cica toată viata ni se derulează în câteva secunde dinaintea ochilor noştri. S-ar putea să aflăm un adevăr cu care nu mai avem ce face în viaţa asta. Iar în cealaltă sau în una paralelă nici atât, poate. Dacă fiecare viaţă sau existenţă are adevărul ei, ce e de făcut- să străbatem vieţi şi realităţi în aşteptarea unui adevăr care, de fapt pare să pună un punct final?

    Am văzut de curând o comedie romantică în care personajul principal, în urma unui accident, şi*a pierdut memoria de scurtă durată. Si se trezea în fiecare dimineaţă doar cu amintirile strânse până în momentul accidentului
    Înfiorător, dacă medităm dincolo de eticheta de comedie romantică.
    Dar asta poate fi, într-un fel sucit şi ocolitor, o lecţie despre cum să descoperi adevărul în fiecare zi şi să îl foloseşti pentru ceea ce eşti, acum şi aici. Poate fi mai greu decât să aştepţi revelaţii finale? Comoditatea zonei de confort şi a obişnuinţei cu ceea ce cunoaştem deja, bun sau rău, aducător de fericire, nefericire, ambele în diferite grade şi nuanţe, ne omoară spiritul de aventură a vieţii. Aventura ca experienţă de cunoaştere de sine, de ceilalţi şi de ajunge la înţelepciunea de a te bucura de ceea ce ai si de ceea ce esti, crescand în fiecare zi un vis.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai putea avea totala dreptate daca : faci asteptarea un scop in sine si intre timp viata trece pe langa tine si tu n-o vezi asa cum trebuie ...doar zici " stiti, eu am alt scop ... mai nobil, sau mai stiu eu cum , n-am cum sa fac asta , mai tarziu poate, dupa ce m-am autocunoscut si am aflat menirea mea in viata !" ....
    Ce e de fapt"aventura" ? Cati din noi stim sa ne aventuram cu-adevarat ? Nu crezi ca si aventurarea asta ar trebui educata ? Fie de parinti, fie de viata ....

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu stiu ce poate fi aventura. Poate pentru că încă nu mi-am educat aceasta atitudine. Aventura poate fi sa treci strada. Mai ales in zilele noastre. Dincolo de gluma, aventura poate fi să renunti cate un pic la tabieturi, rutina, idei preconcepute, la teama de necunoscut si nevoia de certitudine. Sau pur si simplu sa renunti la grija de a te conforma asteptarilor parintilor, vecinilor, prietenilor, iubitilor (desi, într-o lume ideala acest cuvant nu ar exista decat la singular: iubitul, iubita. Cand ne raportam la o singura persoana si la o singura viata, adica.) Să arunci patul lui Procust, indiferent cine la creat şi să îţi descoperi noi forme de exprimare şi trăire. Fără a pierde miezul identitatii tale. Cum s-o fi facand asta? Desi cunosc oameni care deschid cate o fereastra noua în viata lor, în fiecare zi. Am putea invăţa de la ei. De la practicieni nu de la teoreticieni.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ei bine, in seara asta am aflat raspunsul : aventura inseamna sa lasi schimbarile sa-ti intre in viata ! Sa spui "da" atunci cand de fapt intreaga ta fiinta ar vrea sa spuna "nu" ! ( am vazut "Yes man" cu Jim Carrey si m-a inspirat :)...)
    Lasand la o parte happy-end-il tipic filmelor americane, un sambure de adevar exista in teorie ..
    Eu qm inceput! Who's next?

    RăspundețiȘtergere