O stire difuzata in seara asta de ProTv mi-a reactivat un gand mai vechi, de fapt o dorinta latenta cu foaarte putine sanse sa se materializeze vreodata. Dar, who knows ? Pe principiul ai grija ce-ti doresti ...
Stirea era despre o familie de americani, parintii plus 2 fetite ( mici : 5 si 8 ani la momentul plecarii ), care si-au vandut casa si au plecat intr-o calatorie de 7 ani pe mare in jurul lumii . Foarte tare ! Proiectata initial a tine doar 2 ani, nu au putut rezista de a vedea si alte tari si si-au prelungit calatoria pana acum. Practic, fetitele au crescut nomade, au facut educatie scolara pe mare, dar mai important decat toate au invatat sa se descurce in multe imprejurari.... Una din ele a spus ca a invatat sa isi faca repede prieteni si totodata sa evite certurile ... cealalta a spus ca a invatat sa isi controleze temerile intr-un mod constructiv ! Wow ! Pun pariu ca cei mai multi adulti nu stiu cum s-o faca nici pe uscat si nu vor sti niciodata .....
Dar cel mai mult mi-a placut ce a zis tatal : n-ai nevoie de prea multe ...n-ai nevoie de prea multe lucruri ... ai nevoie doar de oamenii pe care-i iubesti . Sublim. Chiar : ce ne trebuie mai mult ?
Ce inseamna sa ai o gandire pozitiva , o atitudine pozitiva si mai ales persoana potrivita langa tine !
Iar de la acesti oameni frumosi, mi-am adus aminte de familia Albu din Bacau, alti oameni deosebiti care au avut si ei curajul sa lase viata obisnuita deoparte si sa plece sa vada lumea intreaga pe mare... Nici ei nu aveau nevoie de prea mult : cand terminau resursele, opreau intr-o laguna, sau port si munceau (orice gaseau pe-acolo ) pana strangeau iar banii de care aveau nevoie pana la urmatoarea oprire ....
Acum sunt prinsi intr-un proiect ambitios de care foarte putini romani au auzit : reeditarea calatoriei (imaginare) lui Radu Tudoran "Toate panzele sus" ! Cu velierul facut de domnul Albu aproape din nimic !
Cine ar vrea sa stie mai multe despre ei, inclusiv poze si jurnalul de calatorie ( calatorie care e in plina desfasurare acum ) gasesc detalii aici : http://panzelesus.explorer.org.ro/
E prea rar folosit cuvantul "temerar" , aproape il vom uita ? Uite ca mai sunt unii care ni-l reamintesc ! Si e bine ca sunt si romani printre ei .
Oare cati dintre noi am fi pregatiti sa lasam tot ce inseamna terestru si sa ne aventuram ca cei de mai sus ?
Eu as zice : hai !
Doar când nu avem cele puține începem să alergăm după cele multe. Ca să umplem golul minții, sufletului, vieții noastre.
RăspundețiȘtergereFamilia cu panzele sus mi-a plăcut! Chiar nu știam de ei. Si mi se pare o probă de fericire: 2 oameni care nu au nevoie decât de ei și pasiunea lor comună.
Eu as zice ca oricat am avea de putin, tot alergam dupa mai mult...si mai mult ...si mai mult ... Si-abia cand obosim ne dam seama ca ne-am putea multumi si cu putinul avut la inceput ...
RăspundețiȘtergereCat despre temerari... ce pot sa mai zic ? Ai un vis ? Il visezi cu ardoare si constant, fara sa abandonezi in fata timpului si a lipsurilor de orice fel ? Atunci fii sigur ca se va materializa !
Oachi, sunt asa de putini cei care se pot ridica la acest grad de spiritualitate incit cred ca sunt rataciti aici de pe o alta planeta. :)
RăspundețiȘtergereMie imi lipseste acest simt al proprietatii, insa dau vina pe comunism si pe faptul ca erai fericit daca nu mai aveai nicio proprietate si ca urmare nu aveau ce sa-ti mai ia. Era ca si cum ii pacaleai! :)
Odille, sa stii ca chestia asta cu sentimentul proprietatii merita aprofundata .
RăspundețiȘtergereNici eu nu ma laud ca posed asa ceva, si la mine e mai rau cred , pentru ca nu e vorba de lucruri, ci de persoane ! E ca si cum m-as pacali pe mine , de data asta ...
Oare de ce alergam ca disperatii sa acumulam cat mai mult ? Si nu neaparat acumulari de intelepciune, spiritualitate , frumos, etc.
Acumularile astea lumesti ne dau si un acut sentiment de posesie asupra obiectelor, persoanelor, locurilor ...Si ne desprindem foarte greu...
Oachi, a trebuit sa trec prin experiente nefericite ca sa-mi dau seama ca este contra a tot ceea ce reprezinta omul, ca sa doresti sa controlezi sufletul altcuiva. De fapt asta dorim, sa controlam pe cei pe care-i iubim. Cu cit sunt mai liberi cu atit iubirea este mai spumoasa, mai bogata, mai nuantata. Eu am fost martora acestui fenomen de supunere totala a spiritului altcuiva in cadrul mariajului unor prieteni. Nu am intervenit pt ca nu mi-au cerut ajutorul.
RăspundețiȘtergereA fost ingrozior sa urmaresc ce se intimpla cu cel invins. A devenit un om fara nicio vointa proprie.
Acum, pretuiesc cu atit mai mult dreptul fiecarui suflet de a fi el insusi.
Oachi, daca poti, citeste "The Celestine Prophecy" de James Redfield. Nu este un manual stiintific, nici macar o carte de filozofie, insa trateaza un subiect interesant, nevoia de a controla, poseda pe altcineva.
RăspundețiȘtergereSigur ca trebuie luat cu sare si piper si nu exagerat cum fac americanii.
Odille, guess what ? Am comandat azi cartea :) ... Multumesc de recomandare, o sa iti spun cum mi s-a parut.
RăspundețiȘtergereO zi buna !
Oachi, cu mare placere. Ce rapida esti!
RăspundețiȘtergereSunt foarte curioasa ce comentarii vei avea.
Noapte Buna!
Odille, se pare ca nu sunt atat de rapida, pentru ca n-o mai are nimeni in stoc ...Dar tot am avut noroc, ca am salvat-o de pe net (nici nu credeam ca e posibil ) si desi sunt o fana a cartilor tiparite, cred ca o sa o fac eu carte ... sa am parte...:)
RăspundețiȘtergereP.S Inceputul e promitator, abia astept sa o citesc.
Oachi, cind deschid prima oara o carte am asa "high expectations" si asa o curiozitate si bucurie incit vreau sa te las sa descoperi singura cartea si nu voi mai face niciun comentariu.
RăspundețiȘtergereGinduri bune.