BURATINO !

Fiul lui Pinocchio ! Amintiri ale copilariei noastre !

In scoala primara aveam un coleg pe care il botezasem in sinea mea Buratino ! Era slabut dar inaltut, avea bujori in obraji, avea un ciuf bretonat si blond cenusiu , dar ceea ce il definea pentru mine ca Buratino erau ochii mari albastri, un pic speriati, parca era mereu haituit ( de fapt si era, de "smecherii" clasei ... ) si nasul carn ! Da, avea un nas carn care pe loc te facea sa te gandesti la simpaticul personaj. Numele lui real zau ca nu mi-l mai aduc aminte , desi as putea face un efort de memorie si sa-l gasesc, dar ... what's the point ???

Ei si pe langa toatea astea, bietul meu coleg mai avea si creierul lui Buratino din poveste ( ce rea sunt ). Invatatoarea mereu distribuia pe cate cineva sa faca lectiile cu el , la el acasa ! Degeaba, mereu degeaba, creierul era mic, mic... dar macar stia de frica parintilor si se straduia cat sa treaca clasa. Deh, asa era pe-atunci, nu trebuiau sa existe corigenti, promovabilitatea era de 100% - de fapt, daca tot mi-am amintit de asta, mi-am amintit si ca aveam in clasa o colega cu retard mintal cu acte , care ar fi trebuit sa fie la o scoala ajutatoare, care scoala cica ar fi trebuit sa ii ofere ajutor specializat( dar de unde asa ceva ? nici acum n-avem din astea ...), dar pentru ca taticul era sofer pe TIR in afara si doamna directoare primea sapunuri FA si REXONA si parfumuri si ciocolata adevarata etc ...., "fetita" era cu noi, " sa termine si ea 4 clase, sa o poata angaja cusatoareasa la fabrica, la mamica ".... Am scris "fetita" pentru ca de fapt era de clasa a 4-a ( si dezvoltata fizic cu foooarte multe caractere masculinizate ), dar nu a primit-o la scoala decat abia in generatia noastra de-a 1-a ... eram o clasa de copii de "workers" nu de intelectuali fini cu pile... ca erau si din astea...cu o invatatoare fara pile; si un pic comunista, in sensul ca nu primea spagi si era divortata si corecta... atat cat putea ...

Dar sa revenim la Buratino . Care saracul era atat de rusinos si de timid si de prostut, incat era de bascalia tuturor baietilor ( clasica gluma cu datul pantalonilor in jos in fata clasei, o mai stie cineva ???? ah, ce barbari ! ) Si bineinteles ca incepeau rauri de lacrimi sa i se innoade sub barbie ...

Ei bine, azi l-am vazut pe fostul meu coleg ! Un Buratino cu burta, cu falci, dar bine imbracat ( cu un sacou grej... stil tweed si bucati de piele la umeri ...) a coborat dintr-o Alfa Romeo, cam veche, dar totusi ... o Alfa si vorbind dezinvolt la un telefon ce parea scump ! Sunt absolut sigura ca era el, unele fizionomii isi pastreaza trasaturile de baza oricat ar incerca timpul sa le sculpteze, degeaba ! Si m-a frapat dezinvoltura pe care o degaja acum. Nu stiu daca ce avea chiar valora ceva(masina, hainele, telefonul ), nici nu conteaza: importanta este doar aparenta pe care o trezeste la prima impresie.

Si ma gandeam ? Ce vei fi fiind tu acum , Buratino ? Un om de afaceri ? Un ...avocat ( nu m-as mira, cu facultatile astea de la coltul blocului , mai stiu sigur vreo 2 cazuri la fel !) ? Un roman plecat in Italia si reintors cu biznis ? Bag mana in foc ca nu stie nici acum cum se scrie asta ....Ce ai reusit tu sa faci in viata , drag coleg ? Cum ai reusit ?

Nu sunt adepta teoriilor conform carora numai notele mari si invatatul pana noaptea tarziu , eventual si pe de rost daca se poate , va rog , iti garanteaza reusita in viata ( ba uneori din contra ! ), dar cred ca materia cenusie este un element esential in reusita ! Si lipsa ei se vede la un moment dat, chiar daca printre criteriile de departajare nu sunt notele din scoala ... Iar cultura , sau macar o urma a ei uneori poate face diferenta intre indivizi ...

Asculta mai multe audio Haioase