"Dumnezau sa-i dea pedeapsa ..."
Nici blestemele nu mai sunt ce-au fost...Cred ca nici nu mai sunt, de fapt ...
Nici identitatea noastra nu mai e ce-a fost ...
Cuvintele isi mai au rostul acum ?
Doar ascultati :
”Nu disprețui lucrurile mici.O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.”
Nu am ascultat...de fapt am lasat sa curga memoria cantecului in mintea mea.
RăspundețiȘtergereIn schimb m-au mancat degetele sa fac pe altii sa "audă" gandurile starnite. Blestemele nu folosesc nimanui şi fac rau tuturor. Dar zau ca, uneori te arde sufletul de disperarea şi iti vine sa balacarasti cum poti mai bine, de fapt mai rau, pe obiectul si subiectul furiei ori suferinţei tale....Ajungi cateodata in momente în care nu mai stii cine iubeste şi cine lasa. Poate ca, pe termen lung, si în planul general al universului, asta e cel mai mare bine care putea sa ti se intample: ca te-a lasat! ca oricum tu nu puteai sa iei asa o decizie cauzatoare de angoase şi înconjurată de tenebrele unor spaime pe care nici nu poti sau nu vrei sa le materializezi în cuvinte.
Deci,nu blestema! Mai bine fii recunoscător celui/celei a cărui iubire se face simtita doar in declaratii nu si in fapte, nu si in sentimentul de fericire care ar trebui sa vă înconjoare viata, sufletul, proiectia în astral sau mai stiu eu ce. Fii recunoscător celui/celei care de fapt de eliberează spre ati găsi liniste si implinirea.
Ca sa nu mai vorbim ca blestemele, cica au raza de actiune si distrugere pe 9 generatii. Aminteste-ti de perioada in care vă răsfăţaţi cu ambrozie şi nectar, precum zeii în Olimp, într-un schimb reciproc de iubire, tresăriri şi descoperiri de sine prin celalalt. Pentru asta, tot recunoştinţa e buna......
Si uite asa devenim noi recunoscători pentru toate bunele şi relele care ni se intampla, sau pe care le provocam sa se intample. Oare?
Da, si o sa traim intr-o stare vesnica de gratitudine si beatitudine si totul va fi roz si mirific in viata noastra :)).......
RăspundețiȘtergereSi totusi blestemele vin in urma unor suferinte intense , cauzate de trairi intense , nu ? Ce te faci daca ele nu vin ? Inseamna ca nu ai trait suficient de intens ?
Sau ai atins un prag al sublimarii interioare astfel incat esti deasupra a orice ?
Sau poate înseamna ca ai gasit secretul fericiirii sau a împăcării cu tine, cu lumea şi cu Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereSau poate pur si simplu esti un norocos, căruia i-a fost dat un destin lin si implinit, ori ai devenit un înţelept, care a aflat cum să aducă şi să producă în viaţa lui doar întâmplări fericite. Cineva care ştie să evite relaţiile dezastruoase, eşecurile sau mai ştiu eu ce alte cele aducătoare de suferinţă. Excepţie întâmplările şi pierderile care ţin de firea naturii umane, precum dispariţia în nefiinţă a persoanelor dragi, de bătrâneţe. Că atunci chiar nu ai ce şi pe cine blestema. Ihmmmm, cu subiectul astă imi vine să ma apuc de citit "formula fericirii" a lui Stefan Klein, carte din categoria celor puse de o parte, pentru când le-o veni vremea şi timpul spre a fi citite cu rost.
RăspundețiȘtergere