Imi place iarna. Ca anotimp. Oricat as fi de suparata, nu pot sa nu ma inseninez cand vad chiar si o poza cu un peisaj superb ! Ca sa nu mai vorbim de realitate...
Cred ca am inceput sa o iubesc de la 4-5 ani. De cand am primele amintiri ale copilariei. ( Apropos de amintiri din copilarie: multi isi amintesc , zic ei, de niste chestii inca de pe la 1 an, 2 ... si chestii "grele", nu gluma. Si tot timpul m-am intrebat : eu de ce nu imi amintesc nimic ? Asa ... mai de devreme, sau mai "profund" ... Acum mi-a trecut. Nu mai vreau sa demonstrez nimanui nimic, nu mai vreau s-aduc pacea pe pamant, nu vreau sa fiu cea mai buna... vreau doar sa fiu eu).
Mi-aduc aminte orasul pe-nserat, scaldat de-o lumina calda corai ( de la becurile care luminau asa , nu ca acum ... impersonal... ), cu nameti adevarati-adevarati care ne faceau sa mergem direct pe strada. Pe strada pe care nu circula nici o masina si din cauza iernii si datorita opririi circulatiei, c-asa era pe-atunci. Iar eu stateam pe sanie, mama si tata erau in fata , coboram de la partie pe-nserat , iar eu nu vedeam decat brazii cocosati de zapada, luminati de becuri calde-corai ... si nimeni pe strada, prin oras, doar noi ... Bine , cred ca pana acasa am mai intalnit ceva oameni, oricum nu erau asa multi ca acum, nici oameni, nici masini, dar pentru secventa asta de amintire e irelevant....
Daca e sa ma introspectionez (sic!), de-atunci am devenit sensibila la farmecul peisajelor :) ....Ma impresioneaza : un cer incarcat de nori de zapada legat de un deal care gafaie greu sub omat, o casa care abia se mai vede si ea, noroc de fumul care iese din cos....si totul plumburiu, pustiu, linistit... sau o cetina cu cusma aplecata in soarele cu dinti peste ulita ninsa si ea, dar batatorita ... Sau alte imagini de povesti pe care si-acum mi le amintesc, de la Borsec , de cand eram prin clasa a 4-a cred ....
Eh ... alte vremuri ! (Parca-as fi bunica).
Am cautat pe net imagini cu iarna din amintirile mele. Evident, n-am gasit nimic... Probabil ca m-apropii de bunica !
Phoenix - Iarna
Asculta mai multe audio Muzica
Binecuvantata fie capacitatea oamenilor, e adevarat ca doar o parte a lor (nu spui care, pentru a nu intra sub incidenta ...dicriminarii de gen) de fixa imagini imbracate de emoţii în mintea lor. E suficienta o secventa care ne conecteaza la o experienta de demult si putem retrai toata bucuria, sentimentul de bine, euforia, extazul resimtite atunci. Cu conditia sa pastram ochii si mintea deschise la frumusetea vietii. Si sa ramanem conectati la lucrurile marunte care ne pot aduce seninanate in suflet si un strop de claritate in minte. Zăpada ne poate aduce cu ea toata veselia un zile petrecute pana seara tarziu, fara sa simt apa din ghete, manusile înhetate, nasul amortit.
RăspundețiȘtergereEvident...exista si un revers. Acest mecanism functioneaza identic, poate mai intens si pentru dezastrele emotionale prin care trecem de-a lungul vietii. Provocarea este sa iti construiesti un...sistem de reglaj fin prin care sa atenuezi cat de mult poti nefericirea si sa amplifici, cu riscul scurtcircuitarii(?) canalele de perceptie a bucuriei. Bucuria vine din lucruri marunte spunea cineva. Si cica fericirea se învaţă. Aşa o fi? Eu cred ca merită încercat. Iar cei care au scantei de înţelepciune o pot împărtăşi. Cineva tot va fi atent si va învăţa....